[lidiuta]

Maria, e dureroasa experienta ta cu mama. N-am cuvinte...
Voiam sa te intreb: tu faci 10000 de pasi cam in doua ore? Eu pe-aici ma situez.
O zi buna!

[orhidee]

Anterior postat de lidiuta

Maria, e dureroasa experienta ta cu mama. N-am cuvinte...
Voiam sa te intreb: tu faci 10000 de pasi cam in doua ore? Eu pe-aici ma situez.
O zi buna!

Raport:
- 200 g
10598 pasi

[orhidee]

Anterior postat de lidiuta

Maria, e dureroasa experienta ta cu mama. N-am cuvinte...
Voiam sa te intreb: tu faci 10000 de pasi cam in doua ore? Eu pe-aici ma situez.
O zi buna!

Da, ma macina foarte mult treaba asta... si cu cat inaintez in varsta cu atat doare mai tare... nu stiu de ce... parca acum 10-20-30-40 de ani imi pasa mai putin ca mama nu ma iubeste... ma tot intreb de ce acum reactionez asa... mi se pare si caraghios ca femeie matura ce sunt sa plang ca pe mine nu ma iubeste mama... nu stiu... complicati mai suntem si noi, oamenii...

Da, cam asa imi ia si mie...

[orhidee]

Anterior postat de corinnef

Draga mea , ce mult ne asemanam . Mama mea a hotarat ca apartamentul mamei ei sa-l primeasca sora mea si a actionat in consecinta ( a inceput sa-mi bage strambe la bunici : ca sunt lenesa , ca nu fac mancare ,nu spal si nu misc nimic doar la lucru merg si atat , ca ma port urat , ca nu-i iubesc si cine mai stie cate alte minciuni o fi spus ) Culmea in perioada respectiva aveam 2 locuri de munca ( unul ca sef de sectie in confectii textile si al doilea ca , croitoreasa la o casa de moda ) seara veneam acasa cu taxi si puneam la spalat in timp ce gateam , iar dimineata intindeam hainele inainte de a fugi la lucru . Adica o lenesa in toata puterea cuvantului . Bunica cand a fost f bolnava chiar inainte sa moara a vorbit cu sotul meu si i-a povestit tot si l-a sfatuit ca intotdeauna sa-si pazeasca spatele Acum ca sora mea a mostenit apartamentul si au trecut vreo 14 ani vad cum incearca sa ma tina departe de sora mea si tot timpul am senzatia ca pune ceva la cale dar aleg, adica ALEG sa o iubesc . De ce ? Pentru ca am citit in biblie : " Sa cinstesti pe tatal si pe mama ta "-este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta -"ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamant " ( Epistola apostolului Pavel catre Efeseni 6:2-3)
Vreau sa fiu fericita si stiu ca pentru asta trebuie sa iert si sa merg mai departe iar ca exercitiu o sun pe mama in fiecare zi si stau de vorba cu ea minim 30 min. Vad cum incearca sa ma controleze dar am invatat cum sa reactionez adica cainii latra , caravana trece
Am si eu copii si incerc din toate puterile mele sa nu fac diferente intre ei
Bucuria mea este ca pot sa merg mai departe fara ca aceste probleme sa ma mai doara , iti doresc si tie sa poti sa treci peste si sa mergi mai departe cu bucurie

Imi pare rau, Cori... si vorba ta... ce mult ne asemanam...
Si eu am un frate... In ceea ce priveste "imparteala egala" intre frati mama a procedat asa: a luat direct pe numele lui frate-meu o garsoniera si acum doi ani i-a facut vanzare-cumparare pe apartamentul de 3 camere in care stau (ca sa nu cumva sa am vreo pretentie dupa ce ea nu va fi). Ba mai mult cand a facut acesta tranzactie m-a chemat in fata notarului sa semnez si eu ca sunt de acord cu tranzactia (eu fiind mostenitor rezervatar). La sfarsitul tranzactiei mama a intrebat-o pe notarita daca eu mai pot ataca acest act, dupa ce ea nu va mai fi... notarita i-a zis ca da... si mama a luat foc ca ea de ce a mai cheltuit niste zeci de milioane de lei... acest lucru, sa fiu sincera, m-a amuzat!... dar nu voi ataca niciodata tranzactia... Si la tara mama "a impartit totul in mod egal"... i-a trecut pe numele lui frate-meu casa parintilor ei si o bucata de pamant si mie mi-a dat o bucata mai mica de pamant goala... pe care eu mi-am construit casa... ba, mai mult, intr-un an nu mi-a mai dat curent (acum mi-am bagat si eu) si am stat pe intuneric... Ce e "frumos" e ca acum imi cere apa (eu mi-am facut puţ) si eu ii dau... nu i-am raspuns niciodata cu rau la raul pe care mi l-a facut, dar de cate ori imi cere ceva ii dau, dar nu pot sa nu-mi aduc aminte de cum a procedat ea in situatii similare... nu pot sa nu-mi aduc aminte... si pace!
O sun mereu de Pasti, Craciun, Revelion, ziua de nastere, ziua numelui si... atat! Nu pot s-o sun sa vad ce mai face! In schimb ea cand ma suna si-mi cere ceva, o ajut, dar mai mult nu pot sa fac! Nu pot sa ma mint pe mine sau pe Dumnezeu ca am iertat-o! As vrea s-o iert din tot sufletul, dar nu pot!... si cu chestia asta ma lupt de niste ani buni!
In privinta lui frate-meu, ce sa zic, a pus si el umarul din rasputeri ca tot ce a fost al parintilor sa ajunga pe numele lui atata timp cat sunt in viata! I-a reusit, dar pe el am putut sa-l iert! L-am iertat pentru ca lui mama i-a distrus realmente viata! Nu l-a lasat niciodata sa plece de langa ea (a zis ca moare daca nu-l vede o zi... in timp ce pe mine ma vede cam la 6 luni )... si uite asa a ajuns la 48 de ani si sta cu mamitica... are o relatie la distanta de aproape 9 ani cu o tipa din Craiova (saracii se vad de cateva ori pe an), o fata deosebita, dar cu care mama nu l-a lasat sa se insoare... ca sa stea cu ea...

E bine ca tu o poti suna zilnic... eu si cand ne intalnim suport greu faptul ca trebuie sa ne pupam... ba, mai mult nici in ochi n-o pot privi, desi nu procedez asa cu ceilalti oameni...

Norocul meu e ca acum am un sot pe care il ador, doi copii minunati si un tata pe care il iubesc... caut in continuare o modalitate s-o pot ierta pe mama, dar nu cred ca voi reusi vreodata... nu stiu ce trebuie sa se intample pentru asta...

[orhidee]

Anterior postat de Zoe

orhi, apropo de mama ta şi de ce scriai în jurnalul corinei, caută şi în familia dânsei explicaţii despre de ce se poartă aşa. e posibil să fi primit ceva la fel, sau să fie fidelă unui ancestor al dânsei care a avut probleme în aceeaşi direcţie (cineva "negat" de restul familiei)...

Sa stii ca m-am gandit si eu la asta... dar, nu... ea a fost rasfata familiei... singura fata din cei cinci copii... deci ea n-a fost neindreptatita sau lipsita de iubire, ci rasfatata!
Poate, cine stie, de aia se comporta asa... ca o rasfatata... face ce vrea si nu-i pasa decat de ea... ii manevreaza pe toti dupa bunul plac... pe saracul tata l-a anihilat demult...

[corinnef]

Ma gandeam acum ca pe mine faza cu mama nu m-a afectat asa tare pt ca eu tineam foarte mult la tata , pe el l-am iubit enorm si de aia ma durea lipsa lui de apreciere . Chiar asa , ciudati mai suntem .
Incearca sa verbalizezi de cate ori poti tot ce te nemultumeste in legatura cu ea si sa definesti clar ceea ce simti , sa spui sentimentelor pe nume si apoi sa iti dai timp in care sa accepti ca ceea ce simti este normal este normal sa te simti tradata si nedreptatita si....completeaza tu spatiile libere ....
Dar apoi dupa toate astea trebuie sa realizezi ca nu se merita sa nu te bucuri deplin de ceea ce ai acum - o familie minunata care iti este aproape
Daca dupa atata timp inca suferi cea care castiga este tot ea care inca iti face viata amara - ea vede ca inca are influenta asupra ta si se pare ca asta ii da satisfactie . Cand tu vei reusi sa o ierti si vei trece peste toate ai sa vezi ca ea are sa fie turbo in prima faza pt ca a pierdut pe unul si mai apoi isi v-a baga ghiara mai tare in ceilalti ca nu cumva sa se "molipseasca" si ei si sa ramana fara "victime" . Ma gandesc acum si la fratele tau ..ce viata ...sa stai langa mama si totusi sa visezi la altcineva dar sa nu ai puterea sa tai cordonul ombilical .
Faptul ca ai deschis subiectul mie imi spune ca esti pe calea cea buna . De ce ? In primul rand pt ca esti constienta ca ai o problema , al doilea vrei sa te vindeci si al treilea ai inceput sa discuti despre asta - astia sunt pasi importanti spre vindecare ....este nadejde .
Stiu ca nu mai este mult si vei fii super ok

[Zoe]

Anterior postat de lidiuta

Voiam sa te intreb: tu faci 10000 de pasi cam in doua ore? Eu pe-aici ma situez.

eu m-am "numărat" ieri: fac cam 2100 de paşi într-un sfert de oră.

Anterior postat de orhidee

Nu pot sa ma mint pe mine sau pe Dumnezeu ca am iertat-o! As vrea s-o iert din tot sufletul, dar nu pot!... si cu chestia asta ma lupt de niste ani buni!
[...] si uite asa a ajuns la 48 de ani si sta cu mamitica...

cred că e vorba de acceptare, nu de iertare. nu mi se pare normal să ierţi un om care îţi face rău în mod intenţionat - dar pentru că e părintele tău, şi-l iubeşti, accepţi că el aşa e. de restul, îţi vezi de viaţa ta şi de ce e mai bine pentru tine - după cum şi faci.
cât despre fratele tău, eu cred că e problema lui şi numai a lui că acceptă şantajul ăsta emoţional. plăteşte ce primeşte, nu?

Anterior postat de orhidee

Poate, cine stie, de aia se comporta asa... ca o rasfatata... face ce vrea si nu-i pasa decat de ea... ii manevreaza pe toti dupa bunul plac... pe saracul tata l-a anihilat demult...

e posibil... dar dinamica familială e ceva mai complexă. poate ar merita s-o investighezi mai în amănunt, mai ales că e evident că suferi mult pentru poziţia în care eşti pusă. şi corina are dreptate, faptul că poţi vorbi despre asta e de bine.

[lidiuta]

Zoe, eşti tare, cred că mergi de două ori mai repede ca mine!
Relaţiile familiale sunt delicate, am trecut şi eu printr-o relaţie dificilă (care a durat ani buni) cu mama, până când mi-am dat seama că trebuie să o iert spre binele meu. Altfel purtam cu mine o povară teribil de grea. E greu să ierţi, nu e de ajuns să-ţi propui şi gata. Dar cred că altfel nu te poţi vindeca tu, cel ce ai suferit şi suferi. Corina are dreptate, zic eu, te ajută mai ales rugăciunea (Doamne-Doamne), prin eforturi proprii nu prea o scoţi la capăt. Dar rugăciunea nu e un panaceu, practic tot trebuie să lupţi cu tine, cu amintirile dureroase, realimentate de prezent. În plus, prin iertare uneori se realizează minunea: cel care te-a făcut să suferi se schimbă în bine, ba chiar regretă faptele ce au adus suferinţă.

[Zoe]

Anterior postat de lidiuta

Zoe, eşti tare, cred că mergi de două ori mai repede ca mine!

păi ăia 10000 de paşi se fac în ritm susţinut. iar "susţinut", după cum zicea un fost preşedinte american, este "ca atunci când ai de ajuns undeva" - eu aveam de ajuns acasă

[Michelina]

Anterior postat de orhidee

Imi pare rau, Cori... si vorba ta... ce mult ne asemanam...
Si eu am un frate... In ceea ce priveste "imparteala egala" intre frati mama a procedat asa: a luat direct pe numele lui frate-meu o garsoniera si acum doi ani i-a facut vanzare-cumparare pe apartamentul de 3 camere in care stau (ca sa nu cumva sa am vreo pretentie dupa ce ea nu va fi). Ba mai mult cand a facut acesta tranzactie m-a chemat in fata notarului sa semnez si eu ca sunt de acord cu tranzactia (eu fiind mostenitor rezervatar). La sfarsitul tranzactiei mama a intrebat-o pe notarita daca eu mai pot ataca acest act, dupa ce ea nu va mai fi... notarita i-a zis ca da... si mama a luat foc ca ea de ce a mai cheltuit niste zeci de milioane de lei... acest lucru, sa fiu sincera, m-a amuzat!... dar nu voi ataca niciodata tranzactia... Si la tara mama "a impartit totul in mod egal"... i-a trecut pe numele lui frate-meu casa parintilor ei si o bucata de pamant si mie mi-a dat o bucata mai mica de pamant goala... pe care eu mi-am construit casa... ba, mai mult, intr-un an nu mi-a mai dat curent (acum mi-am bagat si eu) si am stat pe intuneric... Ce e "frumos" e ca acum imi cere apa (eu mi-am facut puţ) si eu ii dau... nu i-am raspuns niciodata cu rau la raul pe care mi l-a facut, dar de cate ori imi cere ceva ii dau, dar nu pot sa nu-mi aduc aminte de cum a procedat ea in situatii similare... nu pot sa nu-mi aduc aminte... si pace!
O sun mereu de Pasti, Craciun, Revelion, ziua de nastere, ziua numelui si... atat! Nu pot s-o sun sa vad ce mai face! In schimb ea cand ma suna si-mi cere ceva, o ajut, dar mai mult nu pot sa fac! Nu pot sa ma mint pe mine sau pe Dumnezeu ca am iertat-o! As vrea s-o iert din tot sufletul, dar nu pot!... si cu chestia asta ma lupt de niste ani buni!
In privinta lui frate-meu, ce sa zic, a pus si el umarul din rasputeri ca tot ce a fost al parintilor sa ajunga pe numele lui atata timp cat sunt in viata! I-a reusit, dar pe el am putut sa-l iert! L-am iertat pentru ca lui mama i-a distrus realmente viata! Nu l-a lasat niciodata sa plece de langa ea (a zis ca moare daca nu-l vede o zi... in timp ce pe mine ma vede cam la 6 luni )... si uite asa a ajuns la 48 de ani si sta cu mamitica... are o relatie la distanta de aproape 9 ani cu o tipa din Craiova (saracii se vad de cateva ori pe an), o fata deosebita, dar cu care mama nu l-a lasat sa se insoare... ca sa stea cu ea...

E bine ca tu o poti suna zilnic... eu si cand ne intalnim suport greu faptul ca trebuie sa ne pupam... ba, mai mult nici in ochi n-o pot privi, desi nu procedez asa cu ceilalti oameni...

Norocul meu e ca acum am un sot pe care il ador, doi copii minunati si un tata pe care il iubesc... caut in continuare o modalitate s-o pot ierta pe mama, dar nu cred ca voi reusi vreodata... nu stiu ce trebuie sa se intample pentru asta...

Ce aiurea!! Pe mine nu m-ar fi rabdat inima sa nu spun ce simt. Clar si raspicat! Si fratele meu are tendinta de a trage totul spre el - dar m-am opus si uneori mi-a si reusit ( nu intotdeauna - si imi doresc mult sa imi reuseasca mereu sa spun lucrurilor pe nume - atunci cand am dreptate).
Stii care e ideea? Daca ii intrebi, ei nu vad lucrurile asa cum le vezi tu. Ei cred sincer ca au dreptate. Iar asta eu nu pot suporta. Profiti de o situatie si te mai simti si indreptatit?
Macar sa se simta prost.