[madeleine]

Ingrediente

• 500 g ficat de pui proaspăt (refrigerat, eventual, nu congelat)
• 3 cepe (de dimensiune mică > medie)
• 1 bucată de 2-3 cm de ghimbir (cât mai proaspăt)
• boabe de coriandru (ideal ar fi crenguţe de coriandru proaspăt, sfărâmate) în situaţia în care aveţi de unde procura
• 2 linguri de ulei de măsline extravirgin
• sare de mare
• piper verde

Mod de preparare

Spălaţi bine bucăţelele de ficat şi uscaţi-le pe un şervet absorbant. Curăţaţi ficatul, îndepărtând pe cât posibil eventualele părţi cu grăsime, pieliţele şi micile cheaguri de sânge. Tăiaţi fiecare bucată în două.
Tocaţi ceapa relativ fin. Curăţaţi ghimbirul şi răzuiţi-l. (răzătoarea mică) Într-o tigaie antiaderentă (de teflon), adăugaţi 2 linguri ulei de măsline şi căliţi ceapa la foc mic. Ceapa nu trebuie prăjită! Când ceapa este moale şi are un aspect sticlos, adăugaţi ficăţeii de pasăre, separându-i unii de ceilalţi. Lăsaţi la foc mic, sub permanentă supraveghere , întorcând bucăţelele pentru a se prăji bine pe toate feţele. Potriviţi de sare şi piper.Sfărâmaţi în mojar boabele de coriandru, lasându-le aspectul grosier. Adăugaţi ghimbirul ras şi coriandrul atunci cînd ficatul este prăjit uniform, şi lăsaţi pe foc încă 4-5 minute, amestecând.
Se poate servi cald alături de garnituri conforme cu dieta. Michel Montignac recomandă servirea alături de salată verde. Eu prefer în combinaţie cu castraveţi muraţi de casă. (Există riscul ca murăturile industriale să conţină zahăr) Se poate consuma şi rece.



Câteva recomandări :

• Ceapa nu trebuie lăsată să se prăjească, pentru că devine amară şi strică savoarea ficatului.
• Când prăjesc bucăţelele de ficat, pentru a le întoarce folosesc un fel de pensetă cleşte , pentru a evita fărâmiţarea. Este practică şi atunci când vrem să decorăm un platou sau să aranjăm mâncarea în farfurie.
• Atenţie la ghimbir şi coriandru – sunt nişte condimente extrem de aromate, nu trebuie adăugate în exces. Alegeţi un ghimbir care să nu fie prea fibros.
• Ca regulă generală, este bine ca ingredientele să fie cât mai proaspete şi nu congelate. Ficatul congelat spre exemplu, este foarte tare.

O reţetă simplă, plină de savoare, cu iz provensal. Bon appétit!

Câteva trucuri

Uleiul de măsline – în cadrul regimului Montignac, uleiul de măsline este omniprezent în prepararea reţetelor conforme. Uleiul de măsline intră în categoria lipidelor, respectiv acizilor graşi mononesaturaţi, benefici pentru organism, deoarece este o grăsime care face să scadă colesterolul. Temperatura critică pentru uleiul de măsline (în momentul în care începe să se afume) este mult mai ridicată decât pentru alte tipuri de uleiuri, putând fi încălzit până la 230 grade Celsius, spre deosebire de uleiul de floarea soarelui (170 grade Celsius), atât de des utilizat în bucătăria românească.
Sfat: Alegeţi un ulei de măsline extravirgin, neapărat presat la rece.

Tigaia de teflon – În majoritatea reţetelor care implică prăjirea ingredientelor, este preferabilă folosirea unei tigăi antiaderente, care ajută mult la prepararea mîncărurilor sănatoase, fară a necesita o cantitate industrială de ulei.
Sfat: Investiţi în achziţionarea unei tigăi de teflon de calitate superioară, cu toate că sunt costisitoare, diferenţa între un produs no name de bazar şi o firmă de renume, este foarte mare. Personal, folosesc Tefal , gama Bienvenue Studio (sper că nu am greşit numele) cu tehnologia thermospot. Este o tigaie “navă spaţială”, cum îmi place să o numesc.

Piperul verde (un mic istoric) este boaba necoaptă a plantei de piper; în comparaţie cu piperul negru, este mult mai puţin iute, însă foarte aromat.
Sfat: Eu folosesc piper verde boabe pe care îl pisez în mojar înainte de a-l adăuga în mâncare. Dacă este deja măcinat, îşi pierde din aromă şi savoare.


Sarea de mare – Este de preferat folosirea sării de mare în bucătărie în defavoarea celei obişnuite, în cantităţi moderate.


Et voilà! Produsul final: