[CezaraCezarului]

Anterior postat de Michelina

Si eu la fel - nici macar o singura cafea cu zahar nu am baut. Nu pot - mai bine o beau fara nimic.

La fel! Nici nu mai ştiu de când nu am mai băut cafea cu zahăr. În schimb ciocolată cu zahăr îmi amintesc perfect: IERI.

Anterior postat de Animis23

Te inviiiit la mineeee. Este searaaa noastraaaa

Am atata sport pentru tine, il meriti, il vei faceeeeeee

Te invit aiciiii, nu vei regreta, este sansa noastraaaa...

Sa slabim!

Asta cu „îl meriţi, îl vei face” suna a blestem, nu a binecuvântare. L-am făcut şi îl tot facem, că să fiu slabă sigur nu merit.


Ieri am avut un binge superficial. De ce îl numesc superficial? Pentru că nu s-a născut din emoţii elevate, dezamăgiri, supărări... Ci pur şi simplu din faptul că nu a mai scăzut cântarul de nu ştiu când şi am avut un plus când eu consider că NU ERA CAZUL. Aşadar, complet lipsită de logică şi complet pe bază de impuls, am mâncat o jumătate de ciocolată, nişte chipsuri, alte alea. Mă gândesc că a apărut din gândul „dacă tot am plus, măcar să am plus justificat”. Prostesc, ştiu. Măcar am făcut sport frumos în fiecare zi în afară de weekend, când am mers mult pe jos. Şi pentru 1 mai am anunţat pe toată lumea că nu beau, nu mănânc cartofi, nici prăjituri. Vreau apă şi un mic, un piept de pui, o salată. Şi-o să mă ţină, măcar de ruşine dacă nu din dragoste de sine.

Ieri a fost una dintre zilele în care mi s-a părut că fac totul degeaba, azi înţeleg că nu am de ales. Oricare ar fi ritmul slăbirii, tot trebuie să o fac. În numele sănătăţii, altele mă interesează prea puţin ca să mă motiveze, se pare.

Vă pup!

[GCM]

Sunt mereu certata pentru pastilele de indulcitor sau plicurile, puse in cafea...toti incearca sa imi explice cat de nesanatoase-s...mno!!!Ca doar nu ma astept sa imi iau sursa zilnica de vitamine din ele nu suport cafeaua amara, si din pacate beau cam multa. Cca 400 ml pe zi diluata cu lapte si ala degresat ))
Si de ce sunt eu plinuta?!

Sa vezi ce chef m-a lovit in crestet. La vara pozez in FHM

[Zoe]

dacă pui stevie sau xilitol să nu te mai certe, că nu-ţi fac nimic

[CezaraCezarului]

Bună dimineaţa, bună după-masa! M-am trezit la 12, nu mai ştiu să fac diferenţa.

Se ştie că absenţa din jurnal înseamnă „eşec”, nu? Când apăream în fiecare zi, aveam ceva de spus. Parcă nu-mi mai găsesc deloc ritmul, sunt complet dată peste cap cu toate. Nu ştiu dacă am făcut bine că ne-am mutat (nu găsesc niciun job amărât în domeniul meu, efectiv nimic), nu ştiu dacă mai slăbesc vreodată, nu mai ştiu nimic. Nimic e cuvântul zilei, lunii, anului, vieţii.

Mâncatul îl fac pe trei sferturi bine - până seara totul e ok. Sportul pe jumătate bine - nu destul, nu suficient de alert. Où sont les motivations d'antan?

Nici nu pricep de ce mai scriu pe aici, cred că ajută această cronică a eşecurilor, de multe ori a ajutat. Însă în ultima vreme când toată lumea are o împlinire, o fericire, o slăbire, în loc să fiu motivată, mă simt doar din ce în ce mai prost. Goală pe dinăuntru şi plină de grăsime pe dinafară.

Sunt low şi nu ştiu ce-o să mă ridice, eu nu mai reuşesc.

[Mihaela1006]

Numai tu te poti ridica. Sus moralul si hai la lupta
Daca sanatatea e motivationala, mai citeste si inspira-te dintr-o carte. Multi tot scriu despre alimentatia sanatoasa si majoritatea vin cu retete-minune. Dar cum nu sunt doi oameni identici, nici dietele nu se potrivesc tuturor. Cauta-ti dieta potrivita si continua, chiar daca ai obosit

[GCM]

Sunt aici!!!Si chiar daca ma tin de treaba, crede-ma....ceva nu merge!

[butterfly30]

daca acest jurnal il consideri o cronica a esecului inchie-l si deschide altul, care sa nu se cheme al desertaciunii desertaciunilor ci jurnalul reusitelor mele si al vietii mele minunate. stii ce am constatat: in esenta oamenii, bogati sau saraci, sanatosi sau bolnavi au la fel de multe motive de bucurie si de tristete, exista un echilibru in toate, chiar daca uneori nu pare asa. difera insa perspectiva, si nu vreau sa-ti vorbesc in platitudini, despre jumatati de pahare, dar exact despre asta e vorba. unii avem paharul jumatate gol (da, si eu sunt laa fel ca tine) altii au intotdeauna paharul pe jumatate plin...cum reusesc, nu ma intreba! tu esti sanatoasa, foarte-foarte tanara, ai o relatie minunata (din cate inteleg), as zice ca stai maai bine decat multi altii... cum ar fi sa fii slaba, sa ai un job bun, dar sa fii bolnava si singura? vrei sa le ai pe toate? eu una vreau, crede-ma, si stiu ca o sa le am, si tind sa cred ca o sa le ai si tu. Dar nu toate deodata, incet si in timp, si din pacate cu fff multa munca.
fruntea sus si mult succes! astept cu nerabdare o cronica detaliata a succesului tau. personal si profesional. nu dintr-odata, pe rand, ca sa nu ma faci geloasa!!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de Mihaela1006

Numai tu te poti ridica. Sus moralul si hai la lupta
Daca sanatatea e motivationala, mai citeste si inspira-te dintr-o carte. Multi tot scriu despre alimentatia sanatoasa si majoritatea vin cu retete-minune. Dar cum nu sunt doi oameni identici, nici dietele nu se potrivesc tuturor. Cauta-ti dieta potrivita si continua, chiar daca ai obosit

Mulţumesc pentru răspuns! Da, chiar da, motivaţie mai puternică decât sănătatea nu există. Din păcate nu funcţionează mereu, uneori înainte să mănânc ceva dulce mi se plimbă cuvântul „diabet” prin faţa ochilor, dar şterg curăţ repede ecranul minţii şi aleg plăcerea secundelor faţă de plăcerea anilor de sănătate. Da, chiar am obosit, aş fi nesinceră să spun că nu ştiu ce funcţionează din punct de vedere alimentar, ştiu foarte bine, însă... Însă! Mă simt ca un miner care tot sapă după diamante şi nu găseşte decât excremente solidificate. Sunt zile în care cred că pot, azi nu cred că pot.

Anterior postat de GCM

Sunt aici!!!Si chiar daca ma tin de treaba, crede-ma....ceva nu merge!

Tot aici sunt şi eu... Şi văd că te ţii de treabă. Aşa cum poţi. Oboseala, colegul de viaţă, toate contribuie la mici abateri, mari abateri. Mă gândesc că nu se poate curăţenie absolută în mâncare, dar poate asta e doar o scuză, nici nu mai ştiu. Nu-mi mai dau seama dacă eu sunt defectă sau lumea e defectă, parcă am dat destul vina pe orice altceva în afara de mine.

Anterior postat de butterfly30

daca acest jurnal il consideri o cronica a esecului inchie-l si deschide altul, care sa nu se cheme al desertaciunii desertaciunilor ci jurnalul reusitelor mele si al vietii mele minunate. stii ce am constatat: in esenta oamenii, bogati sau saraci, sanatosi sau bolnavi au la fel de multe motive de bucurie si de tristete, exista un echilibru in toate, chiar daca uneori nu pare asa. difera insa perspectiva, si nu vreau sa-ti vorbesc in platitudini, despre jumatati de pahare, dar exact despre asta e vorba. unii avem paharul jumatate gol (da, si eu sunt laa fel ca tine) altii au intotdeauna paharul pe jumatate plin...cum reusesc, nu ma intreba! tu esti sanatoasa, foarte-foarte tanara, ai o relatie minunata (din cate inteleg), as zice ca stai maai bine decat multi altii... cum ar fi sa fii slaba, sa ai un job bun, dar sa fii bolnava si singura? vrei sa le ai pe toate? eu una vreau, crede-ma, si stiu ca o sa le am, si tind sa cred ca o sa le ai si tu. Dar nu toate deodata, incet si in timp, si din pacate cu fff multa munca.
fruntea sus si mult succes! astept cu nerabdare o cronica detaliata a succesului tau. personal si profesional. nu dintr-odata, pe rand, ca sa nu ma faci geloasa!!

Hello! M-am gândit de multe ori să deschid jurnalul „Desprinderea de deşertăciune”, dar după mi-ar fi fost ruşine să vin să repet aceleaşi poveşti. Nu ştiu cum să rup şirul eşecului. Probabil că buba cea mare e că mă aştept să meargă totul în linie dreaptă şi când clachez mi se pare ca o iau de la zero deşi nu e aşa. Acum ştiu că nu e aşa. Când mănânc pentru că nu slăbesc destul de repede (nu sunt o persoană foarte logică, se pare ) uit de răbdare, uit de scopuri, uit de haine puşcânde, sănătate, toate cele. Şi da, relaţia chiar e extraordinară, este la modul cel mai sincer singurul lucru bun pe care îl am în viaţa asta. Mă gândesc frecvent că ar fi meritat o persoană mai determinată, frumoasă, realizată etc. etc. etc. Nu ştiu însă de unde să scot capacitatea de muncă de care vorbeşti, sunt conştientă că e nevoie de multă. Acum minte mi-e fixată pe ideea că e nevoie de bani ca să faci bani. Am sesizat că profesia mea actuală nu se caută prea bine, la freelance nu mă descurc, vreau să încerc altceva. Cursuri? Zero bani. Cărţi? Zero. Facultate? Asta ar înseamna să nu mai muncesc sau să muncesc prost sau să apară bani de nu ştiu unde. Am nevoie de motivaţie ca să mă pornesc să fac ceva (nu ştiu CE). Şi motivaţia mea vine din rezultate. Cerc sumbru şi vicios. Şi-acum dacă tot am început-o cu confesiunile - lumea îmi spune că e scuză - mă şi macină o fobie socială şi-o conştiinţă de sine exagerată. Dăm un exemplu - am găsit un job de writer. Mi se pare subit că nu ştiu să scriu nimic, deşi asta ştiu să fac. Am găsit un job de vorbitor de franceză - mi se pare că nu ştiu destul de bine, de ce să merg acolo să le irosesc timpul oamenilor. Deşi obiectiv vorbind, cred că ştiu. Ar trebui să ştiu. Dar niciodată nu mi se pare că e destul. Mă simt mică şi inutilă într-un univers de oameni utili. Am probleme de pus în valiză şi golit valiza în faţa unui psiholog. Să adăugăm ecuaţiei şi telefoanele părinţilor care mă anunţă că X face 1000 de euro, Y s-a măritat, Z face al doilea copil. Nu ştiu de unde să încep. Aş vrea să termin. În capul meu sunt programată să eşuez, ca un robot. Tot asta am făcut până acum.

Mulţumesc că mi-ai scris, la un anumit nivel ştiu că e perfect valid ce spui, însă acum parcă doar o baghetă magică m-ar ajuta să schimb ceva. Unii oameni sunt mult mai puternici. Muuult mult mai puternici.

Nu era cazul de asemenea poveşti într-un jurnal de slăbit, dar iată că al meu creier e cel mai mare obstacol în calea slăbitului şi trăitului. Cum să şterg cu buretele nişte decenii? Oftez. Îmi pare rău dacă am întristat/enervat pe cineva încercând să prezint pantofii tristeţii în care trebuie să merg în fiecare zi (pentru că multă lume îmi spune că nu ştiu decât să mă plâng, probabil aşa pare din exterior, însă nu mă ajută deloc).

[butterfly30]

pe mine una nu m-ai intristat,mai facut sa rad!! tie iti trebuie o bataie buna, dintr-aia romaneasca de pe timpuri, de cand nu era moda psihologilor si a xanaxului si omu' la tara trebuia sa faca ceva cu femeia cand nu mai reusea sa se inteleaga! of, vremuri mai simple... si eu am decenii de suferinta in spate, un tata alcoolic si abuziv, o mama prea exigenta, vesnic nemultrumita, ani de studentie cu minimul necesar, o lupta lunga cu bulimia pe care nu stiu daca o voi castiga vreodata. si eu, ca tine, ma plang muuuuult. eu din comoditate. pt ca m-am saturat ca toata lumea sa se planga la mine.

[CezaraCezarului]

Anterior postat de butterfly30

pe mine una nu m-ai intristat,mai facut sa rad!! tie iti trebuie o bataie buna, dintr-aia romaneasca de pe timpuri, de cand nu era moda psihologilor si a xanaxului si omu' la tara trebuia sa faca ceva cu femeia cand nu mai reusea sa se inteleaga! of, vremuri mai simple... si eu am decenii de suferinta in spate, un tata alcoolic si abuziv, o mama prea exigenta, vesnic nemultrumita, ani de studentie cu minimul necesar, o lupta lunga cu bulimia pe care nu stiu daca o voi castiga vreodata. si eu, ca tine, ma plang muuuuult. eu din comoditate. pt ca m-am saturat ca toata lumea sa se planga la mine.

Mă bucur că sunt amuzantă.

O zi bună să aveţi!