[Slabuta / Marina Capațîna]

Anterior postat de Whaley

Slabuta draga, indemnata de Nicoleta am citit si eu primele pagini din jurnalul tau... parca nu-mi vine sa cred cat de mult seamana povestile tale din "tinerete" cu ale mele... De la ingrasarea la 15 ani pana la "inteleapta" slabire mancand doar ovaz (esti prima persoana pe care o mai aud ca a facut asta- eu am fost mai "hotarata", am mancat 2 saptamani ovaz ) parca e aceeasi poveste spusa un pic altfel...

Te felicit pentru echilibrul la care ai ajuns si pentru stilul de viata pe care ti l-ai ales. Imi dai incredere ca se poate. Si iti multumesc pentru volumul enorm de munca pe care l-ai depus pe acest site, care a ajutat atatea persoane

Buna Whaley,

Cu ovazul nu am rezistat, dar orez gol fiert am mancat timp de 3 saptamani.

Am slabit foarte mult atunci, dar bucuria nu a tinut mult timp. Am trecut si prin anorexie...

Ca sa fiu sincera inca nu cred ca am ajuns la un echilibru, mereu exista loc de mai bine, dar am invatat sa imi ascult corpul, asa mi-am reparat imunitatea, asa o sa imi pun la punct si alte lucruri care ma supara.

De exemplu, anul trecut pe vremea aceasta am decis sa imi schimb radical alimentatia. Mancam multe fructe si legume, lactate dar cu carnea nu prea ma impacam. Deci, iti imaginezi ca proteinele le aveam cam pe la 30-40 gr pe zi, asta cu indulgenta si o gramada de carbohidrati. Nu spun ca acest mod de alimentatie nu m-a ajutat, dimpotriva, mi-am rezolvat unele carente (sunt omul analizelor), dar era clar ca trebuia facuta schimbarea, era nevoie de mai mult (imunograma, din cauza infometarilor anterioare, spunea ca am ajuns in pragul imunodeficientiei si era grava situatia, fructele nu era de ajuns) si asa am ajuns sa cresc brusc proteinele, intr-adevar am sarit de limita normala per kg/corp, am tinut un high protein aproape un an. Stiam toate riscurile care pot aparea... dar era important sa imi rezolv imunitatea.

Cel mai mult ma supara sistemul medical, cand te duci la un doctor nu stiu de ce are senzatia ca eu ii pot intelege "limba". La intrebarea "Tu ai ce manca?" (vazand imunograma) bineinteles ca ii raspund ca am ce manca. Or, intrebarea corecta era, "Ce mananci?". Acolo, probabil intelegea si el ca alimentatia nu ma ajuta deloc cu imunitatea, fructele si legumele nu erau suficiente.

Asa, m-am apucat sa fac experimente si cum am zis mai sus, am trecut pe high protein (proteinele sunt materia prima pentru construirea "armatei" care iti protejeaza organismul, care la mine lipsea cu desavarsire si devenisem o sugativa de boli).

Am obtinut rezultate spectaculoase in numai cateva luni, nu mi-a venit sa cred nici mie si nici doctorei. Atunci i-am povestit ce am facut si i-am recomandat pe viitor sa intrebe pacientii mai clar. Ea era sigura ca prin intrebarea "Ai ce manca?" se subintelege in primul rand carnea&co.

Bun, am ajuns anul acesta sa constat ca e timpul sa opresc high protein si asta pentru ca obiectivele cu imunitatea le-am obtinut (unde, atentie, nu m-au ajutat decat foarte putin imunomodulatoarele) si pentru ca au inceput sa imi apara "pistrui maro" pe corp, mi-a fost clar - semn al intoxicarii.

In plus, analiza de sange arata putine probleme cu calciu.

Asa ca acum sunt intr-o noua "descoperire"...
De data aceasta nu este nimic care cere o "reparatie" rapida, asa ca cel mai sigur ma voi indrepta catre un echilibru intre nutrienti, bineinteles cu alimente din surse sanatoase.

Cred ca, echilibrul trebuie sa ne descoperim fiecare singuri (sa ne ascultam corpul, el ne spune totul).

Am scris cam mult sper sa ai rabdare sa citesti.

[Whaley]

Sigur ca am avut rabdare...
Imi pare rau ca ai trecut si tu prin probleme de sanatate... Eu am inteles atat de greu ca organismul se "razbuna" pentru felul in care-l chinuim, incat ani de zile am persistat dintr-o greseala in alta...
Si la mine anii de excese si infometare au lasat urme (eu am avut, din pacate, si vreo doua episoade "hardcore", la inceput n-am vrut sa vorbesc despre ele, dar cred ca le voi povesti, totusi, pentru ca poate ajuta cateva fete mai tinere decat mine...). M-am ales cu demineralizari osoase care au dus la fracturi si fisuri "silentioase" remineralizate prost, probleme articulare (artroza), o gastrita care s-a "activat" si s-a agravat, din pacate, in cel mai nefericit moment posibil- in ultimele 2 luni de sarcina, cand ar fi fost esential sa imi "hranesc" puiul, eu n-am putut manca decat paine prajita, branza de vaci si dovlecei fierti Apoi au mai fost problemele cu dantura (am o gramada de lucrari si punti acum), problemele hormonale si metabolismul care e cum e... Un corp "chinuit"...

Din pacate, pe vremea aceea nu existau nici atatea informatii ca acum. Maximul de cunostinte despre dieta al maica-mii era "cura de 3 zile cu orez fiert cu mere" (exact ce-i spune numele manca vreme de 3 zile), imi spunea ca nu-i bine ce fac, dar nu stia sa-mi explice, nu-i era nici ei clar ce-i de facut. Apoi au aparut revistele cu sfaturi, dar erau niste chestii atat de generale incat nu insemnau nimic. Imi amintesc ca prin '98 parca, eram deja studenta, am citit un articol despre "piramida alimentara" si slabitul sanatos care era chiar bine scris si accesibil, si vreme de 3 luni am respectat-o cu sfintenie. Imi faceam sandvisuri pentru scoala, din paine integrala sau lipie, cu 100 g de pui si multa salata... Cred ca a fost prima mea "intalnire" cu slabitul sanatos, din pacate nu am ramas constanta nici atunci.

Ma tot gandesc ca, daca as fi avut acces la un forum ca acesta pe vremea aia, multe ar fi fost altfel, probabil...

Cu imunitatea, din fericire, am stat destul de bine. O puneam pe seama geneticului pana acum, dar dupa ce ai scris tu mi-am dat seama ca eu am fost toata viata o "carnivora", chiar si in copilarie mancam mereu carnea din farfurie si nu ma atingeam de restul... banuiesc ca asta mi-a ajutat sistemul imunitar, dar excesul de proteine nu e nici el bun, eu m-am speriat cand a ajuns tata la insuficienta renala cronica (a fost pusa pe seama regimului alimentar hiperproteic de zeci de ani), asa ca acum lupt sa le reduc la 1g/kilocorp. Mi-e destul de greu, inca mai "chitai" dupa o friptura cat farfuria asa cum altele plang dupa ciocolata dar nu mai vreau sa adaug ceva in plus la ce-am stricat deja.

Deocamdata pentru mine low-carb-ul pare a fi solutia cea mai buna, cel putin pentru etapa asta din viata. Spun asta pentru ca ma simt confortabil cu stilul acesta de alimentatie, nu neaparat din prisma rezultatelor. Am slabit si cu un hipocaloric cu care imi puteam face "pofte", dar nu aveam acelasi tonus, glandele imi faceau figuri, adunam frustrari... Am scapat de toate astea acum, deci zic ca pentru mine e solutia optima. Ai dreptate cand spui ca trebuie sa ne ascultam corpul, dar intai trebuie sa ne invatam sa facem asta. Cred ca majoritatea traieste cu convingerea ca slabirea intra in categoria "no pain, no gain", ca dietele trebuie sa fie niste chestii frustrante, cu mult piept de pui fiert si salata cu lamaie, supa de varza & stuff, ca la dieta trebuie sa-ti fie foame... ma rog, perceptia "clasica". Probabil trebuie sa treci prin multe ca sa intelegi ca e o greseala.

Hai ca am scris si eu o gramada... Cred ca eram cam "nevorbita"

[squashed]

Nu stiu daca am o problema..insa vreau sfaturi de la voi..am 54 de kg,1.72cm,si ma consider,inca,grasa.am zile cand ma infometez...iar cand mananc,mananc foarte putin,apoi ma simt extrem de vinovata,ca am mancat.

Vreau sa ajung la 60 in talie..im momentul de fata,am 86-64-89.ma enerveaza ca ametesc,si ma simt mereu obosita..as sta in pat mereu,sa dorm..fac exercitii,mergeam la sala,insa de 2 saptamani nu am mai fost asa des.

Am vomitat de 3 ori,in ultima perioada,pentru ca mancasem intr`o seara(cedasem).mi-am provocat voma.am terminat cursurile de modeling,momentan am un cotract cu o agentie.insa tot nu consider ca e de ajuns.CE SA FAC?

[Whaley]

Draga mea, pana iti raspunde Slabuta... eu cred ca incepi sa ai o problema, din fericire e devreme, probabil ca nu e inca una grava. E foarte bine ca ti-ai dat seama acum ca nu e totul in regula si nu ai ajuns prea departe.

E greu sa ti se spuna un cuvant magic care sa-ti schimbe felul cum te vezi. Acesta e un proces de durata, pe care trebuie sa-l parcurgi tu cu tine (chiar ajutata, tot tu trebuie sa-l treci) Dar, logic vorbind, daca ai obtinut deja un contract, inseamna ca arati bine chiar si pentru modelling, ei nu semneaza "pe credit" contracte...

Eu zic sa-ti faci un jurnal al tau in forumul despre anorexie, unde sa ne povestesti mai multe despre cum a inceput totul, ce mananci etc, si noi vom fi acolo sa te sustinem si sa te sfatuim cum stim mai bine.

Apoi... ideal ar fi daca ai merge la cateva sedinte de psihoterapie (nu e nicio rusine, toate vedetele si modelele celebre fac asta ). Si citeste macar ce-am povestit eu in postul dinainte, sunt efectele catorva luni de infometare extrema in adolescenta... Sunt sigura ca nu-ti doresti sa ti se sparga oasele si sa ti se macine dintii, din pacate se poate intampla si asta si e mai greu de suportat decat 4 cm in plus in talie.

Ai grija de tine!

[squashed]

stiu...insa ma simt atat de vinovata,cand mananc ceva..si cand spun ca mananc ceva,ma refer la o banana mancat in 30,40 de minute..si cam atat.sau dimineatza un bol de musli cu lapte,si cam atat..sau am zile cand mananc un morcov,ori o punga de cipsuri o termin in 2 zile..si mananc foarte incet.acum am mancat 2 snitele de pui,si imi vine sa le vomit..am senzatia ca o sa pocnesc..si burta imi pare mare..


I told another lie today
And I got through this day
No one saw through my games
I know the right words to say
Like "I don't feel well"
"I ate before I came"

Then someone tells me how good I look and for a moment
For a moment I am happy
But when I'm alone
No one hears me cry.




I don't know the first time I felt unbeautiful
The day I chose not to eat
What I do know is how I changed my life forever
I know I should know better
There are days when I'm okay
And for a moment
For a moment I find hope
But there are days when I'm not okay,



cam asa sunt..si nu vreau ca mama sa afle..ce sa fac?

[Whaley]

Off, iubita... imi pare tare rau ca te simti asa si te inteleg. Dar, cum am mai spus, nu exista vreo fraza magica pe care sa o scriu si sa schimbe radical felul in care te simti.

Tu esti cea care are puterea asta, tu trebuie sa lupti sa opresti un dezastru. Si pentru a face asta, trebuie sa fii, inainte de toate, constienta de ce se intampla, macar la nivel logic, chiar daca te vei simti in continuare rau. Trebuie sa stii ca e un drum gresit, care nu poate duce decat la distrugere. NU VEI FI MAI FRUMOASA, draga mea, infometandu-te. Te vei imbolnavi, si fizic si psihic, vei pierde tot ce ai acum, contractul cu agentia, viata de acum, tineretea ta... E foarte greu sa te mai opresti odata ce aluneci pe panta asta.

Cum sa-ti spun sa intelegi? E ca si cum ai sta pe malul unei prapastii si ti-ai dori foarte mult sa ajungi pe partea cealalta, si pentru asta vrei sa mergi inainte. Nu o face, pentru ca nu vei ajunge la scopul tau, vei cadea in gol. Exista sanse mari sa-ti frangi gatul, si daca ai noroc sa nu ti se intample asta, te vei prabusi pe fundul prapastiei si-ti va fi de mii de ori mai greu sa urci la loc, va fi un "urcus" de ani de zile in care va trebui sa reinveti sa traiesti. Asa ca, te rog din suflet, nu o face, nu pasi in gol. Invata sa construiesti o "punte" intre tine si scopul tau.

Puntea asta inseamna sa ti-l modelezi mancand alimente sanatoase si facand miscare. Poti sa scapi de cei 4 cm care te obsedeaza acum avand o alimentatie curata si echilibrata si un program de exercitii nu epuizante, ci doar bine alese. Asta e varianta care-ti poate salva sanatatea si viata. Cealalta inseamna distrugere.

Am scris asa metaforic pentru ca stiu ca ai auzit sau ai citit de multe ori ca infometarea nu e buna, ca exista riscuri etc. Poate spusa in alt fel ceva din povestea asta va ajunge la tine. Stiu ca n-o sa te simti dintr-o data altfel, si ma simt neputincioasa asa cum, probabil, se simteau si cei din jurul meu atunci cand refuzam sa ma alimentez. Stiu ca acum iti spui ca e ceva temporar, ca te vei opri cand vei fi multumita si tot asa, dar astea sunt amagiri. Inca mai poti sa te opresti, dar mai tarziu iti va fi de mii de ori mai greu sa o faci.

Iubeste-ti corpul si te va rasplati. Cu o sanatate buna, cu aspectul pe care ti-l doresti... presupun ca nu tintesti sa arati asa...

[Slabuta / Marina Capațîna]

Anterior postat de Whaley

Sigur ca am avut rabdare...
Imi pare rau ca ai trecut si tu prin probleme de sanatate... Eu am inteles atat de greu ca organismul se "razbuna" pentru felul in care-l chinuim, incat ani de zile am persistat dintr-o greseala in alta...
Si la mine anii de excese si infometare au lasat urme (eu am avut, din pacate, si vreo doua episoade "hardcore", la inceput n-am vrut sa vorbesc despre ele, dar cred ca le voi povesti, totusi, pentru ca poate ajuta cateva fete mai tinere decat mine...). M-am ales cu demineralizari osoase care au dus la fracturi si fisuri "silentioase" remineralizate prost, probleme articulare (artroza), o gastrita care s-a "activat" si s-a agravat, din pacate, in cel mai nefericit moment posibil- in ultimele 2 luni de sarcina, cand ar fi fost esential sa imi "hranesc" puiul, eu n-am putut manca decat paine prajita, branza de vaci si dovlecei fierti Apoi au mai fost problemele cu dantura (am o gramada de lucrari si punti acum), problemele hormonale si metabolismul care e cum e... Un corp "chinuit"...

Din pacate, pe vremea aceea nu existau nici atatea informatii ca acum. Maximul de cunostinte despre dieta al maica-mii era "cura de 3 zile cu orez fiert cu mere" (exact ce-i spune numele manca vreme de 3 zile), imi spunea ca nu-i bine ce fac, dar nu stia sa-mi explice, nu-i era nici ei clar ce-i de facut. Apoi au aparut revistele cu sfaturi, dar erau niste chestii atat de generale incat nu insemnau nimic. Imi amintesc ca prin '98 parca, eram deja studenta, am citit un articol despre "piramida alimentara" si slabitul sanatos care era chiar bine scris si accesibil, si vreme de 3 luni am respectat-o cu sfintenie. Imi faceam sandvisuri pentru scoala, din paine integrala sau lipie, cu 100 g de pui si multa salata... Cred ca a fost prima mea "intalnire" cu slabitul sanatos, din pacate nu am ramas constanta nici atunci.

Ma tot gandesc ca, daca as fi avut acces la un forum ca acesta pe vremea aia, multe ar fi fost altfel, probabil...

Cu imunitatea, din fericire, am stat destul de bine. O puneam pe seama geneticului pana acum, dar dupa ce ai scris tu mi-am dat seama ca eu am fost toata viata o "carnivora", chiar si in copilarie mancam mereu carnea din farfurie si nu ma atingeam de restul... banuiesc ca asta mi-a ajutat sistemul imunitar, dar excesul de proteine nu e nici el bun, eu m-am speriat cand a ajuns tata la insuficienta renala cronica (a fost pusa pe seama regimului alimentar hiperproteic de zeci de ani), asa ca acum lupt sa le reduc la 1g/kilocorp. Mi-e destul de greu, inca mai "chitai" dupa o friptura cat farfuria asa cum altele plang dupa ciocolata dar nu mai vreau sa adaug ceva in plus la ce-am stricat deja.

Deocamdata pentru mine low-carb-ul pare a fi solutia cea mai buna, cel putin pentru etapa asta din viata. Spun asta pentru ca ma simt confortabil cu stilul acesta de alimentatie, nu neaparat din prisma rezultatelor. Am slabit si cu un hipocaloric cu care imi puteam face "pofte", dar nu aveam acelasi tonus, glandele imi faceau figuri, adunam frustrari... Am scapat de toate astea acum, deci zic ca pentru mine e solutia optima. Ai dreptate cand spui ca trebuie sa ne ascultam corpul, dar intai trebuie sa ne invatam sa facem asta. Cred ca majoritatea traieste cu convingerea ca slabirea intra in categoria "no pain, no gain", ca dietele trebuie sa fie niste chestii frustrante, cu mult piept de pui fiert si salata cu lamaie, supa de varza & stuff, ca la dieta trebuie sa-ti fie foame... ma rog, perceptia "clasica". Probabil trebuie sa treci prin multe ca sa intelegi ca e o greseala.

Hai ca am scris si eu o gramada... Cred ca eram cam "nevorbita"

Buna Whaley,

Da, din pacate nu ne iarta deloc.
Eu mai am o frica care sper sa nu se adevereasca... dar vad ca tu ai putut ramane insarcinata, sper sa nu fie probleme din acest punct de vedere

In perioada infometarilor, mi-a lipsit CM cateva luni, la recomandarea doctorului, care a pus diagnostic de anovulatie, am luat pastile ca sa o ia "din loc". Iar in momentul in care am constientizat gravitatea situatiei, adica acum 3 ani, mi-a aparut aceasta idee in cap si nu pleaca deloc (oare o sa pot ramane insarcinata)
Nu am facut o consultatie in acest sens, nici nu am incercat inca sa raman... deci, nu stiu care este situatia.

Pe cuvant, ceea ce scrii tu este la indigo cu ceea ce am trait eu...

Cred ca din punctul acesta de vedere toate "povestile" se aseamana. Gastrite sau ulcere, articulatii slabe, scartaind mai ceva ca la o babuta, caderi masive de par, oboseala cronica...

Mda, nu existau atatea informatii, in schimb reviste cu diete-minune erau o gramada (eu am avut o colectie mare pe care de curand am aruncat-o, ocupa prea multe rafturi) si nici un loc in care sa te sustina cineva si sa lupte pentru tine ca sa ajungi pe un drum sanatos. Eu am petrecut ceva timp pe site-uri pro-ana, sustinere aveam, dar nu ca sa mananc, ci ca sa mai rezist o zi fara mancare.

Nu vorbesc in detaliu despre acea perioada, am mai spus pe ici-colo pasaje, dar in realitate a fost mult mai groaznic, inca ascund aceasta etapa din viata mea... cred ca atunci cand imi voi "rezolva" ultimul pitic din cap (cu sarcina), voi putea vorbi usurata.

Imi pare rau pentru tatal tau. E clar ca tot ce este in exces dauneaza...

Si eu voi incerca sa tin proteinele la 1 gr/kg corp.
Cu carbohidratii am rezolvat-o, mananc foarte rar paine (si aceea facuta de mine), deserturi (iar facute de mine), fructe - depinde de perioada, cum apar fructele romanesti mananc mai des, iarna foarte rar (mai cumpar congelate)...

Cam la cat tii carbohidratii?

Ai citit despre Incarcatura Glicemica?

Anterior postat de squashed

Nu stiu daca am o problema..insa vreau sfaturi de la voi..am 54 de kg,1.72cm,si ma consider,inca,grasa.am zile cand ma infometez...iar cand mananc,mananc foarte putin,apoi ma simt extrem de vinovata,ca am mancat.

Vreau sa ajung la 60 in talie..im momentul de fata,am 86-64-89.ma enerveaza ca ametesc,si ma simt mereu obosita..as sta in pat mereu,sa dorm..fac exercitii,mergeam la sala,insa de 2 saptamani nu am mai fost asa des.

Am vomitat de 3 ori,in ultima perioada,pentru ca mancasem intr`o seara(cedasem).mi-am provocat voma.am terminat cursurile de modeling,momentan am un cotract cu o agentie.insa tot nu consider ca e de ajuns.CE SA FAC?

Buna si bine ai venit

Squashed, de cat timp treci prin infometari-mancat la extrem?

De ce este atat de important sa ai 60 cm in talie? Asa ti-o cere agentia?
Daca maine s-ar stabili standardul de 40 cm in talie, ai ravni la el, cu pretul sanatatii tale?

Stii la ce riscuri iti expui organismul?

Anterior postat de squashed

stiu...insa ma simt atat de vinovata,cand mananc ceva..si cand spun ca mananc ceva,ma refer la o banana mancat in 30,40 de minute..si cam atat.sau dimineatza un bol de musli cu lapte,si cam atat..sau am zile cand mananc un morcov,ori o punga de cipsuri o termin in 2 zile..si mananc foarte incet.acum am mancat 2 snitele de pui,si imi vine sa le vomit..am senzatia ca o sa pocnesc..si burta imi pare mare..


I told another lie today
And I got through this day
No one saw through my games
I know the right words to say
Like "I don't feel well"
"I ate before I came"

Then someone tells me how good I look and for a moment
For a moment I am happy
But when I'm alone
No one hears me cry.




I don't know the first time I felt unbeautiful
The day I chose not to eat
What I do know is how I changed my life forever
I know I should know better
There are days when I'm okay
And for a moment
For a moment I find hope
But there are days when I'm not okay,



cam asa sunt..si nu vreau ca mama sa afle..ce sa fac?

Squashed m-ai crede daca iti spun ca poti manca mult mai mult decat ceea ce ai scris tu mai sus si in acelasi timp sa te mentii fara nici o problema?

Ce iti place sa faci in afara de modelling?

[Slabuta / Marina Capațîna]

Squashed in momentul in care iti impui standarde atat de batute in cuie (60 cm in talie) esti deja pe drumul gresit.

Fiecare dintre noi este frumos, in felul sau. Chiar nu iti place nimic la tine? Daca te intereseaza atat de mult modelling-ul, probabil stii ca sunt si modele care arata bestial si nu se inscriu in aceste standarde, 90-60-90.

Nu am glumit cu 40 cm.
Ce te faci daca, intr-un final ajungi la cei 60 cm doriti iar peste o luna se schimba standardul si se impune 50 cm?

Nu vreau sa par indiscreta... dar ce te-a facut sa te indrepti spre lumea modei?

[Whaley]

Anterior postat de Slabuta

Cam la cat tii carbohidratii?

Ai citit despre Incarcatura Glicemica?

Acum (pentru slabire) incerc sa ii tin la 30 dupa ce scad fibrele (de exemplu 50 din care 20 fibre etc). Nu-mi iese in fiecare zi, din pacate, dar atunci cand fac excese sunt cu spanac si mix de legume (ca azi ) Am mai povestit, schema am primit-o de la cineva "de meserie" (nu e nutritionista, ci antrenoare), am testat-o si ma simt foarte bine cu ea. Dar nu o voi tine la infinit, cand voi ajunge la ceea ce-mi doresc (adica sa scap de ultimul colac de pe burta, nu stiu cate kile de grasime are dar 65-ul ala nu-i batut in cuie) voi reintroduce fructele de sezon.

Am citit de incarcatura glicemica in treacat, trebuie sa mai aprofundez subiectul.

Legat de sarcina: eu am ramas insarcinata relativ usor, dar nu am putut tine 3 sarcini. Parte e mostenirea genetica: niste probleme de coagulare a sangelui care s-au manifestat si la tata (pana la 55 de ani a avut trei infarcturi, din fericire le-a supravietuit) si la bunica paterna (arterita obliteranta, i s-au taiat ambele picioare). La mine s-a manifestat in sarcini, a contribuit la 3 avorturi. Partea a doua... a fost hormonala. Pe V l-am tinut cu o doza foarte mare de progesteron exogen, pentru ca eu nu aveam nici pe departe suficient. De unde vine dezechilibrul asta... Dumnezeu stie, ca medicii habar nu au. Una peste alta, a fost o sarcina grea, urata si care mi-a taiat cheful de o a doua, eu n-am stiut ce inseamna fericirea gravidei, doar groaza ca se poate intampla ceva rau cu el, totusi habar nu am daca si cat a contribuit trecutul la asta. Dar astea sunt lucruri care se vad la analize.

Pentru a te linisti, exista un set "clasic" de dozari hormonale care se fac, parca in zilele 3-15-21 ale ciclului. Eu le-am facut, dar a trecut ceva vreme si mi-e teama sa nu spun prostii. Dar ginecologul trebuie sa stie. Astea si o ecografie transvaginala te pot lamuri in mare masura daca exista ceva probleme. Tu stii cat te "apasa" gandurile astea, dar daca esti prea ingrijorata ar merita sa iti faci "bilantul" acesta numai pentru a sti cum stai.

Si mie mi-e greu sa vorbesc despre momentele urate din trecut, pe de alta parte ma incearca o frustrare ingrozitoare de cate ori citesc povesti ale fetelor care se infometeaza cu seninatate (nu vb de Squashed sau de Princess acum, ele sunt speriate si au cerut ajutorul, e altceva), imi vine sa le zgaltai si sa le trezesc si asta m-a facut sa ma gandesc la a scrie toata povestea, de la "ratusca cea urata" care avea 75 de kile la 15 ani, la felul cum am reinvatat sa mananc supa clara cate o lingura pe zi, ca un bebelus, cativa ani mai tarziu... Daca macar una dintre fetele astea s-ar simti "zgaltaita", ar merita efortul... Macar aici nu ma cunoaste nimeni, nu fac poze publice etc... ma mai gandesc la asta cateva zile...

Ma duc si eu la culcare acum, s-a indurat fiu-miu sa adoarma... Iti doresc o noapte buna si o saptamana minunata

[Ana teslariu]

Buna Slabuta, este adevarat ca nu am folosit pastile si nici nu m-am infometat, DAR pana la 22 de ani nu am avut probleme cu greutatea. Plus ca eu am fost crescuta la tara unde activitatea mea zilnica era sa sar coarda, plus ce am mai ajuitat-o pe mama la treburi cand am crescut. Deci nu eram grasa ca sa-mi fac probleme. Eu am fost genul de copil ascultatorcare nu a iesit din cuvantul mamei pana la 18 ani, in general aveam si am o gandire mai de om matur si nu faceam ce faceau toate fetele de varsta mea pentru ca stiam ca este rau si atunci am fost ferita de astfel de ganduri. Iar acum nici atat nu am ganduri de a slabi miraculos (adica as vrea, dar stiu ca nu se poate) mai ales ca am rezultate si cu mancat sanatos. Eu ma lupt cu vointa, care se incapataneaza sa nu ma lase sa tin o dieta cap coada, si de faptul ca in regim e trecuta sunca sau pastrama de pui, sunca care contine amidon si zahar ceea ce eu nu am voie in dieta mea. O sa incerc sa le inlocuiesc cu piept de pui la gratar si salata.
Sport fac din filmulete de pe site si de pe youtube 8 minutes buns, si mai schimb cate o zi cu TJ pentru incepatori.
Iti doresc spor in ceea ce faci si multa sanatate,
cu drag Ana.