[rommyna]

Pentru Ralucel

Greutate: 60,5kg (ceva intre 60-61 kg)

Umeri 94cm
Bust 94 cm
Talie 78cm
Coapsa 59cm
Antebrat 26.5cm
Manseta 16.5cm
Gat 35cm
Brat 29cm
Burta 92cm
Gamba 39 cm
Genunchi 40.5cm

Nu sunt cele mai bune valori si am senzatia ca am "crescut" in centimetri din mai cand m-am masurat ultima data

[Khali]

Imi pare rau sa aud ca ai asa migrene, sper din suflet sa gasesti candva ceva care sa le faca sa dispara Am citit si de vestile de la serviciu, insa pana la urma asta e viata de adult, mereu putem avea sefi mai buni sau mai rai, indiferent de unde provin. Important e sa incerci sa nu te stresezi prea tare, mai ales daca ajungi sa te simti si fizic rau.

Cu cm, poate nu te-ai masurat bine inainte sau poate acum corpul este mai umflat din cauza alimentatiei mai haotice din ultima perioada.
La modul cinstit, trebuie sa recunosti ca nu ar trebui sa fii surprinsa ca nu ai scazut -spun asta pentru ca si eu am un asemenea metabolism, platesc scump orice iesire din peisaj cu alimentatia, la mine chiar si o zi -doua
Bine, asta nu te poate impiedica sa fii nemultumita, asta stiu -been there, done that dar sa nu lasi lucrul asta sa te deprime, ci sa te ambitionezi si mai tare.

1400 de calorii mi se pare o valoare rezonabila, ca sa ai apoi de unde sa scazi treptat.

Hai ca-ti aduc si eu un citat care imi place mult: "Willpower is a muscle, too; the more you work it, the stronger it gets".

O zi frumoasa!

[rommyna]

Anterior postat de Khali

Imi pare rau sa aud ca ai asa migrene, sper din suflet sa gasesti candva ceva care sa le faca sa dispara Am citit si de vestile de la serviciu, insa pana la urma asta e viata de adult, mereu putem avea sefi mai buni sau mai rai, indiferent de unde provin. Important e sa incerci sa nu te stresezi prea tare, mai ales daca ajungi sa te simti si fizic rau.

Cu cm, poate nu te-ai masurat bine inainte sau poate acum corpul este mai umflat din cauza alimentatiei mai haotice din ultima perioada.
La modul cinstit, trebuie sa recunosti ca nu ar trebui sa fii surprinsa ca nu ai scazut -spun asta pentru ca si eu am un asemenea metabolism, platesc scump orice iesire din peisaj cu alimentatia, la mine chiar si o zi -doua
Bine, asta nu te poate impiedica sa fii nemultumita, asta stiu -been there, done that dar sa nu lasi lucrul asta sa te deprime, ci sa te ambitionezi si mai tare.

1400 de calorii mi se pare o valoare rezonabila, ca sa ai apoi de unde sa scazi treptat.

Hai ca-ti aduc si eu un citat care imi place mult: "Willpower is a muscle, too; the more you work it, the stronger it gets".

O zi frumoasa!

Multumesc de sustinere Anca...Nu ma asteptam la vesti minunate cu cm, speram sa ramana la fel...fiindca am oscilat: ba am mancat cum trebuie, ba am mancat aiurea...Nu ma surprinde decat delasarea mea

La fel nu ma surprinde ca am un sef mai bun sau mai rau, ci doar cum asteptarile mele sunt blown out pe fiecare zi si ma simt total responsabila. S-ar putea sa fie numit sef de colectiv colegul ce a aplicat o data cu mine aici, desi eu am avut note mai bune si experienta anterioara in lidership (sef de proiecte la scoala, director departament asociatie studenteasca, votata ca reprezentant al studentilor in Consiliul Facultatii,etc)...dar fiindca nu am reusit sa-mi iau mirobolanta diploma de masterta ma ling pe bot...si fiindca nu-mi sunt apreciate in niciun fel aceste calitati "manageriale".
Ma doare ca insist sa fiu numita proiectant intr-un proiect la care particip (fie doar ca desenator) ca sa pot merge pe santier la faze determinante si verificatorul nu vrea fiindca ii este "greu" sa modifice pagina unde este scris numeleproiectantulu (max 30 de caractere), ca presupune el ca nu as vrea sa plec in delegatii sa stau pe drum, etc., desi ii spun in mod explicit ca pana nu incerc nu am de unde sa stiu daca imi place sau nu...Nu conteaza ca proiectantul pus doar cu numele de verificator este un coleg nou care nu a facut o plansa la tot proiectul...dar este mai mare si...barbat.
Ma dor toate discriminarile astea: esti fata, cine te ia pe tine in serios, esti tanara si scunda, in delegatie merg doar barbati, etc...Nimeni nu tine cont de experientele mele anterioare, de abilitatile mele sau de rezultatele mele bune anterioare Eu valorez un esec actual si sexul dintre picioare...nedrept, dar adevarat.

De asta nu sunt vesela, nu sunt copilul cuiva ca sa pot merge in alt loc, nu sunt barbat si nu am diploma de master... Incerc sa nu ma las doborata de astea, pe cuvant ca incerc sa fiu indiferenta, dar de luni o iau in bot in fiecare zi...

[Khali]

Cred ca esti entry level, pe langa nedreptatile astea care nu sunt corecte, si nicaieri lumea nu te ia in serios din prima. Nu contest ca or avea si ceva prejudecati cei din firma ta, nu te gandi ca si cum ar fi ceva cu tine, cand abia iesim din bancile facultatii toti suntem tratati cam la fel.

Incearca sa-ti indeplinesti sarcinile cat mai bine, sa acumulezi cat mai multe cunostinte pe acest post, in timp fie isi vor da si ei seama de cat valorezi si vei promova, fie te vei orienta spre altceva, cu si mai multa experienta.

E imposibil sa nu te doara aceste lucruri, dar nici nu poti arde etapele asa de usor, ai un anumit traseu de parcurs pana sa inceapa sa-ti fie recunoscute meritele, dar daca lupti si dai tot ce poti din tine, nu vei avea nimic sa-ti reprosezi tie insati si asta e foarte important, zic eu, indiferent de atitudinea altora.

[rommyna]

Anterior postat de Khali

Cred ca esti entry level, pe langa nedreptatile astea care nu sunt corecte, si nicaieri lumea nu te ia in serios din prima. Nu contest ca or avea si ceva prejudecati cei din firma ta, nu te gandi ca si cum ar fi ceva cu tine, cand abia iesim din bancile facultatii toti suntem tratati cam la fel.

Incearca sa-ti indeplinesti sarcinile cat mai bine, sa acumulezi cat mai multe cunostinte pe acest post, in timp fie isi vor da si ei seama de cat valorezi si vei promova, fie te vei orienta spre altceva, cu si mai multa experienta.

E imposibil sa nu te doara aceste lucruri, dar nici nu poti arde etapele asa de usor, ai un anumit traseu de parcurs pana sa inceapa sa-ti fie recunoscute meritele, dar daca lupti si dai tot ce poti din tine, nu vei avea nimic sa-ti reprosezi tie insati si asta e foarte important, zic eu, indiferent de atitudinea altora.

Nu vreau sa ard etapele, doar ca vad ca cineva cu aceeasi experienta ca a mea este numit sef sau mai stiu eu ce...si asta doare si mi se pare nedrept. Sau poate eu chiar nu sunt vrednica de asa ceva- imi zdruncina increderea in mine sau doar ma dor limitarile mele.
Incerc sa vad the big picture si sa ma gandesc ca fiecare experienta are invataminte pe care nu le pot vedea acum. Cu otimism si rabdare inainte. Nu pot contesta ca nu este si vina mea: nu am fost la fel de organizata ca alte dati, nu am lucrat consistent pentru disertatie si pentru orice esec viitor pana in momentul obtinerii acelei diplome voi da vina pe aceasta situatie si pe mine.

[Khali]

Anterior postat de rommyna

Nu vreau sa ard etapele, doar ca vad ca cineva cu aceeasi experienta ca a mea este numit sef sau mai stiu eu ce...si asta doare si mi se pare nedrept. Sau poate eu chiar nu sunt vrednica de asa ceva- imi zdruncina increderea in mine sau doar ma dor limitarile mele.
Incerc sa vad the big picture si sa ma gandesc ca fiecare experienta are invataminte pe care nu le pot vedea acum. Cu otimism si rabdare inainte. Nu pot contesta ca nu este si vina mea: nu am fost la fel de organizata ca alte dati, nu am lucrat consistent pentru disertatie si pentru orice esec viitor pana in momentul obtinerii acelei diplome voi da vina pe aceasta situatie si pe mine.

In cazul de fata, chiar daca acel coleg poate nu are valoric nimic in plus fata de tine, in cazul promovarii de fata a fost luat in considerare ca avand minim un atu pe care nu l-ai avut si tu la momentul in cauza, si anume ca el a dat disertatia.

Asta nu trebuie sa te faca sa-ti pierzi increderea in tine, nu trebuie sa iei fiecare experienta negativa si s-o interpretezi ca si cum, daca ai pierdut, a fost din cauza ca nu ai valoare.

Ce vreau sa spun este sa nu mai folosesti faptul ca nu ai dat dizertatia in mod negativ, ca pe un complex, ci ca pe un factor mobilizator -nu doar ipotetic, ci efectiv, fara a mai pune accentul pe blamarea propriei persoane...hope it makes sense.

Dar daca ai fi luat dizertatia si totusi ar fi fost ales tot colegul tau la promovare?

Poti avea un adversar egal ca aptitudini, si tot sa pierzi in fata lui, pentru ca pot fi luate mereu in considerare criterii variate, dar nu neaparat incorecte mereu, insa asta nu trebuie sa te faca "sa-ti bagi gheara in gat" de fiecare data. Si poti ajunge intr-un moment in care altul sa ti-o ia inainte fara sa stii de ce, fara sa fie deloc vina ta si sa nu fie neaparat ceva nedrept efectiv...ca asa-i in viata si trebuie sa luptam cu tot ce ne iese in cale, sa ne intarim cu experientele astea, nu sa devenim mai slabi.

Ai un caracter extrem de analitic si asta un lucru cu dublu tais. In cazul de fata, cu alte cuvinte, sa te cramponezi mai putin de "de ce"-uri, mai putin pe reusitele/esecurile altor persoane si mai mult pe ce poti face pentru tine zilnic, incepand din secunda aceasta...again, nu doar ipotetic, ci efectiv.

Trebuie sa ajungi la momentul in care sa fii prea ocupata cu propria evolutie profesionala ca sa mai ai timp sa arunci o privire si la a altora (la modul general, fireste ca din cand in cand se va mai intampla si ceva de genul, dar sper ca se intelege ideea, si sper ca nu in sensul ca as spune ca momentan te preocupi prea mult de altii, ca nu asta am vrut sa exprim, chiar deloc)

[rommyna]

Anterior postat de Khali

In cazul de fata, chiar daca acel coleg poate nu are valoric nimic in plus fata de tine, in cazul promovarii de fata a fost luat in considerare ca avand minim un atu pe care nu l-ai avut si tu la momentul in cauza, si anume ca el a dat disertatia.

Asta nu trebuie sa te faca sa-ti pierzi increderea in tine, nu trebuie sa iei fiecare experienta negativa si s-o interpretezi ca si cum, daca ai pierdut, a fost din cauza ca nu ai valoare.

Ce vreau sa spun este sa nu mai folosesti faptul ca nu ai dat dizertatia in mod negativ, ca pe un complex, ci ca pe un factor mobilizator -nu doar ipotetic, ci efectiv, fara a mai pune accentul pe blamarea propriei persoane...hope it makes sense.

Dar daca ai fi luat dizertatia si totusi ar fi fost ales tot colegul tau la promovare?

Poti avea un adversar egal ca aptitudini, si tot sa pierzi in fata lui, pentru ca pot fi luate mereu in considerare criterii variate, dar nu neaparat incorecte mereu, insa asta nu trebuie sa te faca "sa-ti bagi gheara in gat" de fiecare data. Si poti ajunge intr-un moment in care altul sa ti-o ia inainte fara sa stii de ce, fara sa fie deloc vina ta si sa nu fie neaparat ceva nedrept efectiv...ca asa-i in viata si trebuie sa luptam cu tot ce ne iese in cale, sa ne intarim cu experientele astea, nu sa devenim mai slabi.

Ai un caracter extrem de analitic si asta un lucru cu dublu tais. In cazul de fata, cu alte cuvinte, sa te cramponezi mai putin de "de ce"-uri, mai putin pe reusitele/esecurile altor persoane si mai mult pe ce poti face pentru tine zilnic, incepand din secunda aceasta...again, nu doar ipotetic, ci efectiv.

Trebuie sa ajungi la momentul in care sa fii prea ocupata cu propria evolutie profesionala ca sa mai ai timp sa arunci o privire si la a altora (la modul general, fireste ca din cand in cand se va mai intampla si ceva de genul, dar sper ca se intelege ideea, si sper ca nu in sensul ca as spune ca momentan te preocupi prea mult de altii, ca nu asta am vrut sa exprim, chiar deloc)

Am inteles foarte bine ce imi spui tu. Probabil ca ceva din ambitiile mele si motivarea mea s-au pierdut pe drum Pentru a schimba niste lucruri in viata mea am apelat la un coach in iarna, cum am mai scris pe aici. Si am apelat exact pe aceasta tema: vreau sa ma schimb, dar nu-mi misc fundul, nu actionez.

Nu stiu exact cand s-a produs schimbarea, cand in loc sa actionez, ma delas, ma simt coplesita de un esec sau nereusita. Mie mi-a fost foarte greu sa accept ca pot avea o nereusita, un esec, etc. Poate asa am fost invatata acasa, poate am un spirit competitiv mult prea ridicat si ar trebui sa fiu mai atenta la alte lucruri.

Oricat de obiectiva incerc sa fiu si sa ma gandesc in viitor, in situatia ipotetica de a concura cu o persoana la fel de bine pregatita pentru un post si sa pierd ar fi o mare lovitura pentru mine. Poate ca toate au mers prea "struna" pana acum si inca nu pot accepta nebanuitele cai ale vietii. Sau pur si simplu nu accept ca viata mea nu reprezinta "trofeele" de orice natura dobandite pe parcurs. Asta este o lectie.

Sunt, intr-adevar o persoana extrem de analitica, dar sunt mai egocentrica decat par -nu ca asta este un lucru bun. Ma intereseaza in primul rand viata mea, respectiv cum eu nu pot, nu reusesc sa obtin anumite lucruri, daca gresesc in anumite situatii, etc. MA DOR ENORM LIMITELE MELE! Astea, neputintele mele marunte...Stiu foarte bine ce ar trebui sa fac, cum ar trebui sa fac si, totusi, nu actionez...Nu pornesc motorasele. Si situatia asta de blazare-in fapt, ma va duce spre viata unui om plafonat, frustrat si nerealizat...toate din vina mea.

Cred ca m-am concentrat prea mult pe ce vreau sa devin, sa am, sa detin, in loc sa ma gandesc la cum "cresc" eu efectiv. Aici gresec foarte mult. Mi-ar placea sa fiu la fel de inteleapta ca tine. Acum imi este un pic rusine cu mine...sunt ca un copil rasfatat care bate din picior si cere si crede ca i se cuvine

Cat despre colegul care s-ar putea sa fie numit: o colega mai in varsta-cea care mi-a spus de schimbari, mi-a spus ca indiferent daca as fi avut sau nu disertatia nu m-ar fi numit pe mine. This is life, iar eu trebuie sa invat si sa accept ca asa este viata.

[Khali]

Anterior postat de rommyna

Cred ca m-am concentrat prea mult pe ce vreau sa devin, sa am, sa detin, in loc sa ma gandesc la cum "cresc" eu efectiv. Aici gresec foarte mult. Mi-ar placea sa fiu la fel de inteleapta ca tine. Acum imi este un pic rusine cu mine...sunt ca un copil rasfatat care bate din picior si cere si crede ca i se cuvine

Cat despre colegul care s-ar putea sa fie numit: o colega mai in varsta-cea care mi-a spus de schimbari, mi-a spus ca indiferent daca as fi avut sau nu disertatia nu m-ar fi numit pe mine. This is life, iar eu trebuie sa invat si sa accept ca asa este viata.

Ai felul tau unic de a fi, nici nu trebuie sa te asemeni cu alte persoane. La asta m-am referit si eu, la ce ti-a spus colega ta.

Sa nu-ti fie deloc rusine cu ceea ce simti, ca si asta face parte din evolutia personala. Si e tare bine ca esti asa cum esti.
Eu nu ma consider deloc mai inteleapta, sa stii, e doar o chestiune de alegere, am ales sa deschid bine "ochii mintii si ai sufletului", sa invat din experientele negative, ca au fost cateva si sa pun accentul pe empatie in relatiile interumane.

Sa nu uitam ca tu ai mai putini ani ca mine, mereu mi se pare ca esti prea dura cu tine, parca ai trage deja concluziile, desi esti la inceput de drum, nu la sfarsitul lui

[rommyna]

Anterior postat de Khali

Ai felul tau unic de a fi, nici nu trebuie sa te asemeni cu alte persoane. La asta m-am referit si eu, la ce ti-a spus colega ta.

Sa nu-ti fie deloc rusine cu ceea ce simti, ca si asta face parte din evolutia personala. Si e tare bine ca esti asa cum esti.
Eu nu ma consider deloc mai inteleapta, sa stii, e doar o chestiune de alegere, am ales sa deschid bine "ochii mintii si ai sufletului", sa invat din experientele negative, ca au fost cateva si sa pun accentul pe empatie in relatiile interumane.

Sa nu uitam ca tu ai mai putini ani ca mine, mereu mi se pare ca esti prea dura cu tine, parca ai trage deja concluziile, desi esti la inceput de drum, nu la sfarsitul lui

Multumesc pentru sfaturi, ca ai rabdare si ca imi explici. Si Radu imi spune mereu ca sunt prea dura cu mine, prea competitiva si ca trebuie sa invat sa am rabdare si sa iau viata asa cum este.

Esti inteleapta. Experinetele bune sau rele si dorinta ta de a invata din ele se vad asupra felului cum gandesti (si probabil cum actionezi). Si eu vreau sa cresc, sa ma dezvolt, sa fiu altfel. Dar revin la vechile si proastele mele obiceiuri cateodata. De ce este mai usor sa facem asta, nu stiu . Sunt foarte interesata de dezvoltare personala, site-uri, carti, tot ce ma poate ajuta.

Stiu si simt ca trebuie sa intorc inapoi o parte din lucrurile minunate ce mi le-a daruit viata pana acum si cred ca trebuie sa fac mai mult bine. Ma gandeam serios sa incep sa fac voluntariat. Dar asta-i alta poveste.

Mi-a prins foarte bine ca am aruncat pe peretii acestui jurnal cu frustrarile mele. Discutia cu tine m-a ajutat sa vad unde gresesc in analiza mea, dar si discutia cu o alta colega venita din concediu ce i-am spus ca nu am luat disertatia acum. Ea mi-a povestit experienta ei de mama al carui copil nu a dat licenta la timp si cum si ea si el au invatat ceva, cum nu a fost un sfarsit de lume, doar inceputul alteia. O lectie pe care nu am cerut-o, dar am primit-o. Ca asa le aseaza Dumnezeu pe toate, intr-un fel pe care nu-l intelegem sau acceptam.

[happygirldiana]

Te pup,strumfel drag!Sa ai o zi buna!