[Vuvuzela]

Anterior postat de Jen

Khali are dreptate draga mea, chiar daca poate uneori fetele pe care le luam mai tare au impresia ca le judecam, adevarul e ca va dorim doar binele si .... sa fiti sanatoase pentru ca uneori toata obsesia asta pentru slabit iti da peste cap logica si vezi totul asa cum zicea si Khali prin prisma caloriilor, nu e o gandire sanatoasa.
Adica, ok...slabesti si apoi ce?
Chiar iti doresti ca TOATA VIATA TA in momentul in care vezi o anumita mancare sa stii deja numarul exact de calorii? Nu era totul mai usor inainte cand painea era paine si nu 320 de calorii?
Eu una nu as suporta sa traiesc o astfel de viata. Totul sa se rezume la niste cifre. Toata viata mea sa fie o cifra.
Pentru asta traim? Sa calculam? Nu-i destul ca trebuie sa calculam, cheltuieli, sa calculam bani ... mai avem nevoie si de asta?

Nu imi doresc sa ajung sa numar calorii toata viata sau sa ajung prin spitale ca in povestea Andreei, numai ca mi-e groaza, nu frica, mi-e super groaza sa nu ma ingras iar. Niciodata nu am fost un om normal, toata viata mea am fost obeza si toata lumea m-a batjocorit si m-a criticat din cauza asta. Din pacate m-am trezit prea tarziu ca trebuie sa fac ceva cu corpul meu si acum vreau sa am ce nu am avut niciodata chiar daca asta inseamna sacrificii si sa renunt la o viata de om normal.

[nikole89]

Anterior postat de andreeagonzalez

Tocmai am terminat die citit cartea pe care Begoña mi-a dato: "Marta in fata oglinzii". Stau, plang si sufar.. sufar si iar plang si iar sufar. E miercuri. Afara e frig, si ninge.
Marta, personajul principal al cartii are aceasi varsta ca a mea, numai ca... e moarta. In momentul in care se petrece acciunea cartii ea e deja in rai. La fel incepuse la fel ca mine, nu manca, nu manca.. pana cand a murit. Aflandu-se in rai, ii cere lui Dumnezeu o dorinta: sa se vada in oglinda, asa cum era inainte de a muri. Numai ca Dumezeu ii trimite un schelet si un cantar. Sfarsitul cartii e trist.
MARTA: Mama, tata ma auziti? Cine zice acum ca nu st capabila sa obtin tot ceea ce imi propun? Cei din gasca... cum vi se pare? cine mai spune acuma ca st grasa? este vreo fata mai slaba decat mine?? Baiatu dintr-a 10-a... ma auzi? ar fi iubita ta in stare sa slabesca atat ca si mine si sa se abtine de la tentatii??
MARTA: Unde sunteti? Raspundeti-mi
SCHELETUL: Ei nu st aici Marta. Esti moarta, ai uitat?
MARTA: Da bine, stiu ca sunt moarta, dar..
SCHELETUL: Dar, ce?
MARTA: Nu stiu, vreau sa ii mai vad o data, sa ii ating, sa...
SCHELETUL: Nu ai cale de intoarcere draga
MARTA:Bine, de acord, s-a terminat, nu vreau sa mai continui asa...
SCHELETUL: Prea tarziu...
MARTA: Nu, stai un pic, nu pleca, nu vreau sa raman singura, te rog!...
MARTA: Unde sunt lucrurile mele, prietenii mei, familia mea, bicicleta mea, cd-urile mele, plaja... UNDE E VIATA MEA?

Doamne de ce mi-ai luat mintile in haul asta??
Vreau sa ies din jocul asta. vreau sa fiu eu din nou... vreau sa pot sa fiu o fata sanatoasa.. DA, VREAU!!!!!!!

ce nasol!!!

[Vuvuzela]

Anterior postat de nikole89

ce nasol!!!

Da, trist rau, asa mi se pare si mie....

[deadcountess]

Anterior postat de Vuvuzela

Asa e, mi-am privat organismul de multe. Nu mi-a imaginat ca se poate ajunge si la dereglari din astea. In afara ca nu mancam suficient, nu mancam nici diversifiacat. Erau foarte rare zilele in care mancam carne, de exemplu. In rest iaurturi si mere. Dimineata mai mancam cereale sau musli (30 de grame) cu lapte ca sa nu cad pe strada pana ajung la munca.

Uita-te la partea buna, ai inteles ca nu era bine, asta este pasul cel mai important. Dar este foarte greu singura, de ce nu vrei sa apelezi la ajutorul unui medic? Foarte putin probabil va un medic sa te puna sa te ingrasi cand tu ai 62 kg.

Anterior postat de Vuvuzela

La copii eu nu ma mai gandesc, am deja o varsta si daca pana acum nu mi-am facut o familie, mi-am luat gandul de la copii. Poate doar sa-mi gasesc pe cineva care sa imi tina de urat.... Pana atunci trebuie sa-mi rezolv problema cu mancatul....sau nemancatul. De exemplu azi am mancat o prajitura ca a facut sefu' cinste si ma simt ca ultimul om.....ma simt groaznic pt ca am mancat prajitura aia. Nici nu vreau sa-mi imaginez cate calorii o fi avut. Nu aveam incotro si a trebuit sa mananc, toata lumea a mancat. Stiti voi cum e vorba aia, ma simt grasa si urata....nu mai imi arde de nimic. Sunt data complet peste cap si nu ma gandesc decat cate calorii a avut..(era cheesecake de la Tip-Top si nu gasesc nicaieri pe net cate calorii are).

Nici macar nu ai 30 de ani inca, de ce ai impresia ca e prea tarziu? Si eu m-am casatorit destul de tarziu, la 30 de ani dar asta nu inseamna nimic.

Nu-ti mai amari viata pt o nenorocita de prajitura, cate calorii putea sa aiba? Hai sa zicem ca avea 500, bun si? Mai este destul pana la circa 1500, care-i problema? Nu esti nici grasa nici urata, esti o tanara care a mancat o prajitura, probabil singura prajitura pe anul asta.

Anterior postat de Vuvuzela

Nu stiu ce sa zic, am mancat si dimineata 30g de musli cu lapte si o nectarina, adica prajitura aia nu e singura masa pe ziua de azi...ma simt oribil...tot ce vreau e sa ajung acasa sa ma culc si sa astept ziua de maine cand vad cat imi arata cantarul...

Nu-i ok draga mea, nu merge asa, nu poti sa dai un clic si sa mai treaca o zi din viata ta, doar pt o prajitura.

Anterior postat de Vuvuzela

Nu imi doresc sa ajung sa numar calorii toata viata sau sa ajung prin spitale ca in povestea Andreei, numai ca mi-e groaza, nu frica, mi-e super groaza sa nu ma ingras iar. Niciodata nu am fost un om normal, toata viata mea am fost obeza si toata lumea m-a batjocorit si m-a criticat din cauza asta. Din pacate m-am trezit prea tarziu ca trebuie sa fac ceva cu corpul meu si acum vreau sa am ce nu am avut niciodata chiar daca asta inseamna sacrificii si sa renunt la o viata de om normal.

Ok, ai fost intr-o vreme obeza, acum nu mai esti. Acum ai o greutate ok, probabil ca arati foarte bine, tot ce ai nevoie este un medic care sa te ajute sa-ti refaci organismul dereglat, si eventual de un psiholog care sa te ajute sa scapi de parerea proasta pe care se pare ca o ai despre tine.
Sa slabesti nu inseamna sa renunti la o viata de om normal, chiar deloc.

[Khali]

Anterior postat de Vuvuzela

Nu imi doresc sa ajung sa numar calorii toata viata sau sa ajung prin spitale ca in povestea Andreei, numai ca mi-e groaza, nu frica, mi-e super groaza sa nu ma ingras iar. Niciodata nu am fost un om normal, toata viata mea am fost obeza si toata lumea m-a batjocorit si m-a criticat din cauza asta. Din pacate m-am trezit prea tarziu ca trebuie sa fac ceva cu corpul meu si acum vreau sa am ce nu am avut niciodata chiar daca asta inseamna sacrificii si sa renunt la o viata de om normal.

Motivele tale le inteleg, chiar daca nu am fost obeza, am fost mereu plinuta si inca am uneori momente de deprimare si in prezent, desi arat normal -nu arat conform standardelor mele. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne reducem viata numai la aspect, chiar daca avem zile in care ni se pare ca in asta consta singura noastra preocupare
Nu zice nimeni sa te culci pe o ureche cu mancarea, dar trebuie sa devii constienta ca poti cadea din lac in put si te poti autodistruge treptat.
Incearca in mod constient sa faci eforturi -exercitii de autocontrol, abordare mai optimista, cum vrei tu sa le numesti prin care sa gandesti logic: nu vei pune un kg doar pentru ca ai mancat o prajitura; vei fi mai atenta la urmatoarele mese -asta nu inseamna infometare! vei incerca sa mananci cantitati rezonabile din alimente sanatoase, ele nu te vor ingrasa, vei incerca sa ai mereu grija nu numai de corpul tau, ci si de sanatatea ta fizica si mentala.

Nu trebuie sa te sperii ca o adolescenta de aceste probleme, din varsta ta vad ca ai trecut de acea perioada, ai slabit -chiar daca nu ai facut-o corect, ai trecut un hop foarte greu, dar de acum trebuie sa ai o abordare mai matura, altfel vei avea o viata de soricel mereu speriat, nu de femeie constienta de valoarea sa.
Incearca sa te documentezi putin despre alimente daca poti, despre procesele metabolice, nutritie -ai facut undeva o remarca cum ca nu te va ajuta sportul sa scapi de caloriile din prajitura. Ei bine, daca e vreun mijloc care sa te ajute sa scapi de caloriile in plus, asta nu e acela de a nu manca, ci de a face sport.

[Jen]

Anterior postat de Vuvuzela

Nu imi doresc sa ajung sa numar calorii toata viata sau sa ajung prin spitale ca in povestea Andreei, numai ca mi-e groaza, nu frica, mi-e super groaza sa nu ma ingras iar. Niciodata nu am fost un om normal, toata viata mea am fost obeza si toata lumea m-a batjocorit si m-a criticat din cauza asta. Din pacate m-am trezit prea tarziu ca trebuie sa fac ceva cu corpul meu si acum vreau sa am ce nu am avut niciodata chiar daca asta inseamna sacrificii si sa renunt la o viata de om normal.

Sport faci?

[alybyby]

buna...ma nunmesc alexandra si am 18 ani 1 52 si 43 de kg anorexia este o boala care sigur duce la distrugere totala bine zis drumul spre moarte. in ianuarie cantaream 57 de kg intotdeauna am avut probleme cu kg. colegi de la scoala radeau pe seama mea si ma simnteam f complexata asa ca mam decis sa tin un regim f dur. pana in martie am ajuns la 41 de kg si iata cu am ajuns si anorexica. refuzam mancarea complect mancam doar ceea ce era sarac in calori. cand miam facut analizele au iesit ingrozitor am ajuns la perfuzi si la stomparea ciclului menstrual timp de 6 luni tulburari de memorie si depresie. am fost la un pas de moarte. acum am 43 de kg si ma vad inca grasa dar incerc sa ma mentin facand sport si mancand SANATOS. pot spune ca sunt o persoana norocoasa ca traiesc si asta io datorez mamei mele care a observat sintomele si a actionat la timp

[coco23]

Dar de ce sa nu te gandesti la copii????? ai DOAR 29 de ani!!! Intr-un an poti gasi iubirea vietii si ramane gravida, altele fac copii la 39 de ani...

Numai cine a fost in locul tau te poate intelege. E usor de spus "nu mai gandi asa" cand multe dintre fetele de aici au avut de slabit mai putin ca tine si nu au pornit de la obezitate, sa ma ierti.

Tu ai niste tare psihologice, niste traume care pot fi vindecate. E greu dar merita incercat. Vorbeste cu cineva extrem de apropiat sau cu un psiholog.

Te pup.

Anterior postat de Vuvuzela

La copii eu nu ma mai gandesc, am deja o varsta si daca pana acum nu mi-am facut o familie, mi-am luat gandul de la copii. Poate doar sa-mi gasesc pe cineva care sa imi tina de urat.... Pana atunci trebuie sa-mi rezolv problema cu mancatul....sau nemancatul. De exemplu azi am mancat o prajitura ca a facut sefu' cinste si ma simt ca ultimul om.....ma simt groaznic pt ca am mancat prajitura aia. Nici nu vreau sa-mi imaginez cate calorii o fi avut. Nu aveam incotro si a trebuit sa mananc, toata lumea a mancat. Stiti voi cum e vorba aia, ma simt grasa si urata....nu mai imi arde de nimic. Sunt data complet peste cap si nu ma gandesc decat cate calorii a avut..(era cheesecake de la Tip-Top si nu gasesc nicaieri pe net cate calorii are).

Anterior postat de Vuvuzela

Nu imi doresc sa ajung sa numar calorii toata viata sau sa ajung prin spitale ca in povestea Andreei, numai ca mi-e groaza, nu frica, mi-e super groaza sa nu ma ingras iar. Niciodata nu am fost un om normal, toata viata mea am fost obeza si toata lumea m-a batjocorit si m-a criticat din cauza asta. Din pacate m-am trezit prea tarziu ca trebuie sa fac ceva cu corpul meu si acum vreau sa am ce nu am avut niciodata chiar daca asta inseamna sacrificii si sa renunt la o viata de om normal.

Inca ai o problema daca te vezi grasa la 43 de kg.

Asta e clar.

Deci nu esti vindecata total.

Anterior postat de alybyby

buna...ma nunmesc alexandra si am 18 ani 1 52 si 43 de kg anorexia este o boala care sigur duce la distrugere totala bine zis drumul spre moarte. in ianuarie cantaream 57 de kg intotdeauna am avut probleme cu kg. colegi de la scoala radeau pe seama mea si ma simnteam f complexata asa ca mam decis sa tin un regim f dur. pana in martie am ajuns la 41 de kg si iata cu am ajuns si anorexica. refuzam mancarea complect mancam doar ceea ce era sarac in calori. cand miam facut analizele au iesit ingrozitor am ajuns la perfuzi si la stomparea ciclului menstrual timp de 6 luni tulburari de memorie si depresie. am fost la un pas de moarte. acum am 43 de kg si ma vad inca grasa dar incerc sa ma mentin facand sport si mancand SANATOS. pot spune ca sunt o persoana norocoasa ca traiesc si asta io datorez mamei mele care a observat sintomele si a actionat la timp

[ioana87]

Anterior postat de Vuvuzela

Da, trist rau, asa mi se pare si mie....

buna, vuvuzela am absolvit psihologia, si doresc sa te ajut

andreea gonzalez, te felicit pentru acest jurnal, bendiciones

[Jen]

Anterior postat de alybyby

buna...ma nunmesc alexandra si am 18 ani 1 52 si 43 de kg anorexia este o boala care sigur duce la distrugere totala bine zis drumul spre moarte. in ianuarie cantaream 57 de kg intotdeauna am avut probleme cu kg. colegi de la scoala radeau pe seama mea si ma simnteam f complexata asa ca mam decis sa tin un regim f dur. pana in martie am ajuns la 41 de kg si iata cu am ajuns si anorexica. refuzam mancarea complect mancam doar ceea ce era sarac in calori. cand miam facut analizele au iesit ingrozitor am ajuns la perfuzi si la stomparea ciclului menstrual timp de 6 luni tulburari de memorie si depresie. am fost la un pas de moarte. acum am 43 de kg si ma vad inca grasa dar incerc sa ma mentin facand sport si mancand SANATOS. pot spune ca sunt o persoana norocoasa ca traiesc si asta io datorez mamei mele care a observat sintomele si a actionat la timp

Acuma, nu stiu ce sa zic, asta inseamna ca si eu is anorexica?
Cred ca pentru ce ti s-a pus tie acest diagnostic a fost faptul ca te infometai, acelalsi motiv este si cel pentru care ai ajuns in perfuzii, eu ma mentin la o greutatea ca si a ta de un an de zile, nu mi-a zis nimeni ca-s anorexica si nici nu arat ca una.
Insa asa cum a zis si Coco, faptul ca te vezi grasa, e o problema ce tine pur de perceptia ta.
Si daca crezi ca atat de mult conteaza parerea unora altfel incat sa iti distrugi viata, e o problema si mai mare!