[pasiune]

Ce placere si onorata ma simt ca ai trecut pe la mine prin casuta. Sa-ti spun drept, adevaratul jurnal incepe chiar acolo la pagina 27 unde era in chestiune spiritualitatea.

Am avut asa o rabufnire interioara atunci.... Cand am venit pe forum aveam nevoie de un "suport" si de un "loc" al meu unde sa ma descarc. Insa acolo unde nu am mai fost in coerenta cu mine inasmi si "zbuciumul" s-a manifestat a fost in momentul cand prea ma invarteam in jurul principiilor Scarsdale, SB, Montignac si numarat calorii stiind pe deplin ca nu aceea era "calea". Deci ori "rabufneam" si aspiram catre directia pe care o doream ori nu mai veneam pe forum. Am preferat sa fiu Eu.

Legat de micul dejun, greu de crezut, dar functionez excelent fara. INSA in 70% de cazuri il iau. Doar ca sunt super pretentioasa cu alimentele de la micul dejun. Daca nu imi plac (sub toate aspectele) prefer sa nu-l iau. De ce nu mi-au placut in ultimul timp alimentele la MD? Pentru nu mai am nimic in casa de mancare. De doua saptamani astept sa termin "stock-ul" ca sa ma pot aproviziona doar cu alimentele de "detox". Am facut o parte din cumparaturi in seara asta si restul maine.

Faza cu 3 mese pe zi e o chestie inventata de oameni. Inainte se mananca decat o singura masa si aia seara. Si chestia cu mai multe gustari la fel. A facut "buzz" de ceva vreme pe la toata lumea (profesionisti, clienti sau cobai ca noi...) si concluzia e simpla: la unii functioneaza foarte bine, altora din contra le da si mai mult foame si ii face sa manance si mai mult.

Eu una, de regula, iau gustari, dar nu pentru ca au trecut 3 ore si e ora "Snack-ului" si pentru ca imi este cu adevarat foame.

Foarte multe slabute de pe forum sunt in "restrictie cogntiva" (numarat calorii, stabilit un plan rigid de masa, clasificat alimentele in daunatoare sau nu, etc...) iar cand esti in "restrictie" este extraordinar de greu sa-ti dai seama ce e foame adevarata si ce nu. Corpul poate supravietui 40 de zile fara mancare. Foame cu adevarat ne este de prea putine ori. In 90% de cazuri mancam pentru placerea de a manca, pentru a ne ocupa sau pentru a nu face fata unor emotii care ne coplesesc, pentru ca cei din jurul nostru fac asta....

In cartea "Carbohydrates Addicts Diet" - autorul NU sfatuieste pe "Carbo addicts" sa ia un MD. De ce? Pentru ca NU DOAR alimentele cu IG mare favorizeaza o crestere a nivelului de insulina in sange. ORICE fel de mancare, orice "snack"/gustare care o luam face acest lucru. Insulina se secreta la orice ingestie de mancare. Pentru cei care sunt "Carbo Addicts" a lua un MD dimineata (fie el si proteic) e ca si cum ai aprinde focul intr-un cuptor legat de "apetitul de mancare". Le va fii foame mai tot timpul, si in special de carbos. Eu nu ma consider un adevarat Carbo Addict si de aceea cand am alimente care imi plac iau MD-ul. Dar cel mai bine ma simt cand NU il iau. Dar daca as face sportul de dimineata SIGUR as lua MD-ul pe urma.

Stiu ca pentru foarte multe slabute de pe forum este o adevarata "blasfemie" nutritionala ce am scris aici dar nu tin sa ma justific prea mult . In plus nu sunt singura care cred in asta. Cu o lejera aroganta spun decat ca am testat prea multe si citit prea mult ca sa mai ascult pe altcineva in afara de mine - care acest "mine" este constituit din experienta proprie si foarte multe informatii de calitate.

Adica am testat de la 0 mese pe zi la doar una, la doar doua, la 3, la 4, la 5 si pana si la 6 sau 7 mese pe zi. De la lichide la solide, de la crude la fierte, etc.... chiar stiu ACUM cu ce imi este bine si ce nu iar descoperirea continua si acum cu detoxul. In plus, adaptez foarte mult mancatul in functie de "perioade" ale vietii mele si ale anului. Doar ca exemplu: iarna am tendinta de a manca mai multe cereale iar incepand cu primavara, un pic mai putin si mai multe legume. Intotdeauna in luna aprilie, simt nevoia sa fac un detox. Fructe mananc mai mult acum caci e climatul mai sec dar in general ma limitam la unul doua pe zi, nu pentru ca "ar ingrasa" mai mult sau ca au zahar, etc....ci pentru ca aici e un climat foarte umid si cand e asa nu ma tenteaza mai deloc. In functie de ora la care ma trezec mesele nu sunt aceleasi, etc.... si tota asa....

Pe foarte curand! Te pup!

P.S Ti-am dat o cerere de "prietenie" la notificari

[CrisetenO]

Anterior postat de janeline

Saliu, dragă Cristina!

Eu în acest moment al vieții mele sunt vegetariană. Sper ca aceste principii, care vizează nu atât latura materială a mâncării cât considerentele morale și spirituale, să mă întovărășească tot restul vieții mele. Într-un post viitor o să scriu pe îndelete despre toate aspectele care m-au îndemnat să mă aliniez unui stil de alimentație vegetarian. Lui Seb nu-i impun deloc să renunțe la carne așa cum am făcut eu - un angajament de lungă durată. Însă, așa cum i-am spus încă de la începutul regimului Oshawa de purificare și detoxifiere, dacă intră-n horă, apăi hora implică și renunțarea la carne pentru 2-3 chiar 4 luni după cele zece zile de cereale yang. A fost de acord iar asta înseamnă că nu mănâncă carne până-n iunie-iulie. Punct.

Personal, nu o consider deloc o pierdere nutritivă, așa cum o privești tu. Ba chiar văd renunțarea la carne, cu condiția substituirii vitaminelor și proteinelor animale cu unele vegetale, un real avantaj pentru sănătatea corpului și a minții. O văd pe mine și o văd pe el. Suntem mai plini de vitalitate de când nu mai mâncăm carne, ne simțim mai bine și da, mâncăm mai bine ca înainte. Eu pe 1 martie am pus în gură ultima dată carne, niște pate de porc de casă, făcut de maică-mea, iar el cam la vreo săptămână după. Nu ne lipsește carnea deloc, nu-i ducem dorul și asta e foarte bine.

Apoi, mâncarea de fasole e năsănătoasă? E prima dată când aud asta. Pastele sunt nesănătoase? Nu cred. Or fi în condițiile unui abuz, dar nu e cazul nostru. Seb mănâncă cam trei-patru porții pe săptămână iar într-o porție nu sunt mai mult de 70-80 de grame de paste (cântărite înainte de fierbere, adică exact o porție pentru un adult care nu ține regim de slăbire sau de îngrășare). Pastele sunt din grâu dur sau făină integrală de grâu, le fierb al dente, deci un aport grozav de fibre de bună calitate, de vitamine și de proteine. Nu văd de ce ar trebui să-i scot din alimentație cerealele și să le înlocuiesc cu carne, atâta timp cât ele sunt la baza piramidei alimentelor și carnea e indicată în consum ocazional - iar nu invers. Mai degrabă mi se pare nesănătoasă varianta propusă de tine, de plăcintă de spanac cu ou și smântână - adică de când smântâna este așa de sănătoasă? Sau ouăle? Sau micii?

Legat de carbohidrații din meniul meu zilnic, nu vreau să-i cenzurez, atâta timp cât eu mă simt bine cu ei și-mi dau energie pentru toate activitățile mele sportive și non-sportive. Da, câteodată am mâncat cam multe fructe, mi-am dat seama, sau cam multă fasole, și atunci am înțeles abuzul - de calorii, dar și de carbohidrați. Dar, în general, când mănânc vreo 250 de grame de carbohidrați pe zi mă simt excelent. Și nu cred deloc că este o greșeală de nutriție. Nu sunt decât carbohidrați din surse sănătoase, depreparare și neprocesate chimic, câteodată neprocesate nici termic. Nu mănânc plăcinte, dulciuri, zahăr, etc.

Iar proteine consider că am suficiente - între 35 și 55 de grame pe zi sunt tocmai bine. Excesul de proteine este, în cel mai bun caz, eliminat odată cu fecalele. În cel mai urât caz, provoacă boli. Deci eu nu consider că trebuie să sporesc numărul lor doar pentru că toată lumea spune: PROTEINE, MĂNÂNCĂ PROTEINE. Le cunosc rolul și avantajele, dar vorbele care circulă despre cantitatea zilnică necesară sunt exagerări.

Strategia ta de gătit pentru logodnic este, în schimb, o idee foarte bună. O să încep să fac mâncare pentru două zile, ca să nu mai gătesc zilnic. Că atunci când gătesc zilnic, e riscul să tot gust din mâncare... de aia majoritatea bucătarilor sunt grăsuți Cum faci tu macaroanele cu legume la cuptor? Sună foarte delicios și nu mi-a dat prin cap să fac combinația asta până acum.

Salut Janeline,

Eu am vorbit din experienta mea personala: despre carne nu sunt nici eu un mare fan, si daca mananc carne intr-o zi e mare lucru. La fel nu mananc aproape deloc oua si mananc putin peste. Cand nu e post imi mai plac unele lactate: iaurt si branza in special. Bineinteles, a fi vegetariana e alegerea ta. Insa eu personal ma simt rau daca mananc carbo in fiecare seara. Nici nu e vorba de cantitate: carbo, si mai ales carbo + grasime nu sunt buni pentru mine seara. Mancarea de fasole cauzeaza "muzica" in partea din dos, si imi umfla burta ca un balon. De fapt fasolele provoaca aceasta stare, mancarea de fasole e in general nu prea fericita din cauza ca are si grasimi multe (depinde bineinteles de cum o faci).

Logodnicul e la regim de ingrasare: am grija sa iau ingrediente bio (organice) pentru el, si personal mi se pare totusi ca ouale, lactatele, etc, consumate cu moderatie sunt bune. Asta e parerea mea, poate sunt cam tanara. Ii fac inclusiv prajituri -- dar am grija sa fie fara zahar, sa aiba ingrediente din cele mai bune, si in general le fac Montignac daca pot.

Despre macaroane cu legume la cuptor, sunt doua retete de baza.

1. Priima suna asa: se fierb pastele al dente dupa reteta de pe pachet. Legumele (poti lua ce legume vrei, depinde de preferinta, eu de obicei pun vinete, ceapa, morcov, usturoi, rosii, ardei) se taie in bucatele mici, se pun intr-o tigaie si se prajesc intr-o picatura de ulei, punand capacul (ca sa nu se friga). Acum intervine creativitatea ta. Eu de obicei pun acum niste pasta de dovlecei (dovlecel si alte legume pasate), sare, piper, condimente, apoi pun macaroanele si le amestec putin tot in tigaia de teflon. Cand se imprietenesc aromele, scot un vas de Jena, il pregatesc cu putina margarina sau putin ulei, pun combinatia deasupra si adaug deasupra inca putin sos. Tin la cuptor pana scade apa din sos si miroase bine de tot...

2. A doua e asa: se fac macaroanele separat (poti sa le faci al dente sau cum vrei). Tai legumele in bucati mai mari (vinetele le tai de exemplu longitudinal in felii mari), le pui intr-o tava eventual cu putin ulei la cuptor si astepti sa se faca. Cand sunt gata, tai legumele mai mici si pui in farfurie: o portie de macaroane, deasupra legumele, eventual putin sos Stroganoff , si poti garnisi si cu seminte de pin.

Cu mult drag,

Cristina

[janeline]

Anterior postat de zozolina

Buna Janeline,
Iti multumesc din tot sufletul pentru vorbele, sfaturile is gandurile tale. Eu sunt o persoana optimista de fel, vesela, imi place sa fiu inconjurata de prietenii, sa ma activitate. Si da muncesc, am grija de fetita mea Delia si de sot, dar mi se pare ca tb sa fac mai multe pentru MINE! De aceea am vrut sa scriu in casuta ta...m-ai inspirat sa vreau si mai mult, sa fiu putin egoista si sa arat, sa ma simt si sa fiu mult mai bine.
Sunt crestina si DA cred in Dumnezeu. Stii poate fi o coincidenta, dar in aceasta saptamana am tinut post fiindca asa am simtit ca tb si ma simt mult mai bine.
Da tb sa ma apcu de citit am impresia ca calculatorul ne termina psihic si ne desprindem de realitate de tot!
Ai activitati foarte frumoase si interesante. Ma bucur enorm ca ti-ai facut timp sa scrii pentru mine si sa stii ca conteaza foarteeeeeeeeeeeeee mult!
Legat de mancare tb sa imi inving acea teama ca ma voi ingrasa daca mananc altfel si tb sa nu mai mananc seara dupa 18...stiu ca dak as face numai atat as slabi. Stepperul e bun si chiar lucreaza bine picioarele si fundul.....dar pt restul voi apela la alergare dimineata.
Parerea mea sincera ESTI O FEMEIE INCANTATOARE din toate punctele de vedere!
FELICITARI!
P.S. multumesc!

Păi optimismul este primul pas spre ieșirea dintr-o pasă proastă, așa că e minunat că-l ai. Se spune că dacă gândești pozitiv, lucruri bune ți se întâmplă pentru că pur și simplu atragi energiile pozitive din univers. Eu am constatat în cursul vieții mele că asta nu este doar o vorbă-n vând aruncată de autorii de cărți motivaționale. Chiar e real. Gândești că va fi bine, că lucrurile se vor aranja, că vei atinge armonia cu spiritul tău, etc., atunci se vor întâmpla. Dacă-l pui mereu pe NU în față, atunci nimic nu va ieși cum trebuie.

Mă bucur să văd că realizezi că statul în fața computerului este într-o oarecare măsură distructiv. Pentru că ne distrage atenția de la lucruri mai importante, nu ne lasă să ne concentrăm spre ceva mai constructiv. Și ajungem să spunem că nu avem timp. Păi dacă am rupe din programul de internet o oră pe zi, ia uite ce de timp pentru o activitate nouă: 60 de minute. Azi mi-e ciudă pe mine că am stat multe ore cu laptopul în brațe și nici n-am deschis e-book-ul (acum citesc De veghe în lanul de secară). Dar mâine o să deschid calculatorul doar pe seară, că așa este mai bine.

Treaba asta cu ultima masă până-n 18 nu pot să o înțeleg. Da, știu, nu trebuie dată corpului energie în partea a doua a zilei, cu atât mai puțin seara, dar nu știu cum de poți să mănânci la 18 și să stai pe uscat până la 23-24 când te culci. Eu cred că nici tu nu trebuie să-ți impui asta, dacă îți pune probleme mari. Cum zicea aici Pasiune, trebuie să ne ascultăm corpul. Mai bine lași o oarecare lejeritate programului de masă, ca să nu adaugi o frustrare în plus EU NU POT SĂ MAI MĂNÂNC ACUM CĂ E TRECUT DE 18. Din ceea ce știu e că nu trebuie să mănânci cu trei ore înainte de somn, înainte ca organismul să intre în reapos și refacere. Așa că nu cred că e o mare problemă să mănânci la 19.30 dacă te retragi pe la 23. Eu niciodată n-am reușit să termin cu mâncatul pe o zi la ora 18. Azi s-a nimerit să iau cina la 20.30. Nu cred că e un capăt de lume, chiar de ar fi ăsta un obicei (în rutina mea este cam pe la 19-19.30).

Alergatul dimineața cred că ar fi o chestie faină, că atunci corpul arde în mare parte din grăsimi, neavând nimic în stomac. Sper să-ți faci un obicei și să te ții de el. La mine nu a funcționat cardio dimineața, mi-e lene să ies la alergat cum mă trezesc, de aia am exercițiile de înviorare și tonifiere puse matinal: le fac pe balcon și mă trezesc cu adevărat. Cu alergatul m-am înțeles mereu mai bine seara, deși e mai eficient împotriva țesutului adipos cel de dimineață.

Îți mulțumesc că-mi spui că-s încântătoare, dar nu sunt așa cum crezi. Internetul, spațiile de socializare deformează realitatea. Eu sunt o persoană foarte directă, practică, egoistă, câteodată rea, n-am răbdare în relația cu familia sau cu ceilalți, nu prea îmi fac prieteni pentru că nu mă descurc prea bine cu toleranța, și, în viața de zi cu zi, chiar nu am prieteni. Așa cum spuneam, nu sunt deloc o persoană încântătoare. Îmi pare rău, câteodată aș vrea, dar sunt un fel de Dr.House, mai puțin partea cu mintea genială.

Te îmbrățișez (virtual) și-ți doresc să ai puterea să faci tot ce vrei tu să faci și să fii așa cum vrei tu să fii!

[janeline]

Anterior postat de pasiune

Ce placere si onorata ma simt ca ai trecut pe la mine prin casuta. Sa-ti spun drept, adevaratul jurnal incepe chiar acolo la pagina 27 unde era in chestiune spiritualitatea.

Am avut asa o rabufnire interioara atunci.... Cand am venit pe forum aveam nevoie de un "suport" si de un "loc" al meu unde sa ma descarc. Insa acolo unde nu am mai fost in coerenta cu mine inasmi si "zbuciumul" s-a manifestat a fost in momentul cand prea ma invarteam in jurul principiilor Scarsdale, SB, Montignac si numarat calorii stiind pe deplin ca nu aceea era "calea". Deci ori "rabufneam" si aspiram catre directia pe care o doream ori nu mai veneam pe forum. Am preferat sa fiu Eu.

Legat de micul dejun, greu de crezut, dar functionez excelent fara. INSA in 70% de cazuri il iau. Doar ca sunt super pretentioasa cu alimentele de la micul dejun. Daca nu imi plac (sub toate aspectele) prefer sa nu-l iau. De ce nu mi-au placut in ultimul timp alimentele la MD? Pentru nu mai am nimic in casa de mancare. De doua saptamani astept sa termin "stock-ul" ca sa ma pot aproviziona doar cu alimentele de "detox". Am facut o parte din cumparaturi in seara asta si restul maine.

Faza cu 3 mese pe zi e o chestie inventata de oameni. Inainte se mananca decat o singura masa si aia seara. Si chestia cu mai multe gustari la fel. A facut "buzz" de ceva vreme pe la toata lumea (profesionisti, clienti sau cobai ca noi...) si concluzia e simpla: la unii functioneaza foarte bine, altora din contra le da si mai mult foame si ii face sa manance si mai mult.

Eu una, de regula, iau gustari, dar nu pentru ca au trecut 3 ore si e ora "Snack-ului" si pentru ca imi este cu adevarat foame.

Foarte multe slabute de pe forum sunt in "restrictie cogntiva" (numarat calorii, stabilit un plan rigid de masa, clasificat alimentele in daunatoare sau nu, etc...) iar cand esti in "restrictie" este extraordinar de greu sa-ti dai seama ce e foame adevarata si ce nu. Corpul poate supravietui 40 de zile fara mancare. Foame cu adevarat ne este de prea putine ori. In 90% de cazuri mancam pentru placerea de a manca, pentru a ne ocupa sau pentru a nu face fata unor emotii care ne coplesesc, pentru ca cei din jurul nostru fac asta....

In cartea "Carbohydrates Addicts Diet" - autorul NU sfatuieste pe "Carbo addicts" sa ia un MD. De ce? Pentru ca NU DOAR alimentele cu IG mare favorizeaza o crestere a nivelului de insulina in sange. ORICE fel de mancare, orice "snack"/gustare care o luam face acest lucru. Insulina se secreta la orice ingestie de mancare. Pentru cei care sunt "Carbo Addicts" a lua un MD dimineata (fie el si proteic) e ca si cum ai aprinde focul intr-un cuptor legat de "apetitul de mancare". Le va fii foame mai tot timpul, si in special de carbos. Eu nu ma consider un adevarat Carbo Addict si de aceea cand am alimente care imi plac iau MD-ul. Dar cel mai bine ma simt cand NU il iau. Dar daca as face sportul de dimineata SIGUR as lua MD-ul pe urma.

Stiu ca pentru foarte multe slabute de pe forum este o adevarata "blasfemie" nutritionala ce am scris aici dar nu tin sa ma justific prea mult . In plus nu sunt singura care cred in asta. Cu o lejera aroganta spun decat ca am testat prea multe si citit prea mult ca sa mai ascult pe altcineva in afara de mine - care acest "mine" este constituit din experienta proprie si foarte multe informatii de calitate.

Adica am testat de la 0 mese pe zi la doar una, la doar doua, la 3, la 4, la 5 si pana si la 6 sau 7 mese pe zi. De la lichide la solide, de la crude la fierte, etc.... chiar stiu ACUM cu ce imi este bine si ce nu iar descoperirea continua si acum cu detoxul. In plus, adaptez foarte mult mancatul in functie de "perioade" ale vietii mele si ale anului. Doar ca exemplu: iarna am tendinta de a manca mai multe cereale iar incepand cu primavara, un pic mai putin si mai multe legume. Intotdeauna in luna aprilie, simt nevoia sa fac un detox. Fructe mananc mai mult acum caci e climatul mai sec dar in general ma limitam la unul doua pe zi, nu pentru ca "ar ingrasa" mai mult sau ca au zahar, etc....ci pentru ca aici e un climat foarte umid si cand e asa nu ma tenteaza mai deloc. In functie de ora la care ma trezec mesele nu sunt aceleasi, etc.... si tota asa....

Pe foarte curand! Te pup!

P.S Ti-am dat o cerere de "prietenie" la notificari

Uite vezi, de aceea am zis că o să aprofundez jurnalul tău, pentru că tu ești foarte documentată și sunt convinsă că o să găsesc multe lucruri bune la tine. Din ceea ce spui, practic tu dărâmi mai multe mituri, reguli sus-proclamate și super-preluate de toate siteurile/revistele de femei. Cum e cea cu gustările dintre mese. Când eram la regimul Oshawa, n-am simțit nevoia de gustări, chiar dacă dieta spunea că trebuie să mănânci de câte ori ți-e foame. Ei bine, mie mi-era foame doar de trei ori pe zi (au fost și vreo două zile în care mi-a fost foame între mese, și atunci am luat gustarea). Acum, pentru că nu mai mănânc decât cereale ca la dieta Oshawa, care cereale sunt foarte sățioase, mi se face foame între mese, și atunci eu binecuvântez existența gustării. Mie îmi face bine, nu știu ce se întâmplă în structurile corpului meu, cu creșterea de insulină în sânge și altele. Sunt convinsă că sistemul anatomic omenesc este de o complexitate copleșitoare, dar cum nu am chef de studii de medicină sau studii avansate de nutriție, deocamdată răspund la cerințele stomăcelului: beau când mi-e sete, mănânc când mi-e foame, încerc să mă opresc din mâncat când sunt aproape sătulă, când nu reușesc mă aleg cu o durere de burtă și indispoziții digestive.

Faza cu dependenții de carbohidrați și micul dejun la mine nu se verifică. Adică eu mă recunosc o iubitoare de carbohidrați și nu aș vedea alimentația fără ei, dar nu pot trăi fără micul dejun. Îmi dă energie să încep ziua cum trebuie și să-mi duc la capăt activitățile. Dacă nu mănânc în cel mult 2 ore de la trezire, mă roade stomacul. Asta nu cred că e bine. Cum ai zis și tu, mai este și sportul făcut dimineața, apăi nu pot lăsa să treacă câteva ceasuri ca eu să mănânc direct prânzul. Corpul meu s-ar înfuria fantastic la un asemenea tratament

Ai dreptate când vorbești despre explicații și justificare în fața comunității. Nu cred că cere cineva o justificare a acțiunilor și a deciziilor, în definitiv fiecare este stăpânul propriului său corp, sănătatea ne-o câștigăm sau o pierdem singuri, slăbirea este individuală, nu este un sport de echipă. Așa că nu cred că te judecă vreo slăbuță, sau că gândește că spui blasfemii nutriționale, eu cu atât mai puțin.


PS: ți-am dat accept

[janeline]

Anterior postat de CrisetenO

Salut Janeline,

Eu am vorbit din experienta mea personala: despre carne nu sunt nici eu un mare fan, si daca mananc carne intr-o zi e mare lucru. La fel nu mananc aproape deloc oua si mananc putin peste. Cand nu e post imi mai plac unele lactate: iaurt si branza in special. Bineinteles, a fi vegetariana e alegerea ta. Insa eu personal ma simt rau daca mananc carbo in fiecare seara. Nici nu e vorba de cantitate: carbo, si mai ales carbo + grasime nu sunt buni pentru mine seara. Mancarea de fasole cauzeaza "muzica" in partea din dos, si imi umfla burta ca un balon. De fapt fasolele provoaca aceasta stare, mancarea de fasole e in general nu prea fericita din cauza ca are si grasimi multe (depinde bineinteles de cum o faci).

Logodnicul e la regim de ingrasare: am grija sa iau ingrediente bio (organice) pentru el, si personal mi se pare totusi ca ouale, lactatele, etc, consumate cu moderatie sunt bune. Asta e parerea mea, poate sunt cam tanara. Ii fac inclusiv prajituri -- dar am grija sa fie fara zahar, sa aiba ingrediente din cele mai bune, si in general le fac Montignac daca pot.

Despre macaroane cu legume la cuptor, sunt doua retete de baza.

1. Priima suna asa: se fierb pastele al dente dupa reteta de pe pachet. Legumele (poti lua ce legume vrei, depinde de preferinta, eu de obicei pun vinete, ceapa, morcov, usturoi, rosii, ardei) se taie in bucatele mici, se pun intr-o tigaie si se prajesc intr-o picatura de ulei, punand capacul (ca sa nu se friga). Acum intervine creativitatea ta. Eu de obicei pun acum niste pasta de dovlecei (dovlecel si alte legume pasate), sare, piper, condimente, apoi pun macaroanele si le amestec putin tot in tigaia de teflon. Cand se imprietenesc aromele, scot un vas de Jena, il pregatesc cu putina margarina sau putin ulei, pun combinatia deasupra si adaug deasupra inca putin sos. Tin la cuptor pana scade apa din sos si miroase bine de tot...

2. A doua e asa: se fac macaroanele separat (poti sa le faci al dente sau cum vrei). Tai legumele in bucati mai mari (vinetele le tai de exemplu longitudinal in felii mari), le pui intr-o tava eventual cu putin ulei la cuptor si astepti sa se faca. Cand sunt gata, tai legumele mai mici si pui in farfurie: o portie de macaroane, deasupra legumele, eventual putin sos Stroganoff , si poti garnisi si cu seminte de pin.

Cu mult drag,

Cristina

Realizez că am fost cam dură în exprimare, dar tu ai înțeles că nu a fost din lipsă de politețe sau răutate. Sunt prea directă câteodată.

Și eu am vorbit tot din experiența cu alimentele de-a lungul timpului, cu dietele de slăbit și cu o parte din regulile așazise de aur ale alimentației. Spre exemplu, la mine fasolea, fiartă cum trebuie, nu produce gaze. Sau carnea, indiferent de care, mă moleșea, îmi dădea somnolență și-mi lua toată energia. Iaurturile îmi provoacă indigestie, cred că e ceva în flora mea intestinală care nu agrează cultura bacteriană din iaurt. Și lista poate continua. Oamenii sunt diferiți, fiecare organism este un microsistem special, nu ne putem supune tuturor acelorași principii - alimentare, cum e cazul aici. În urma experiențelor, fiecare știe ce e mai bine pentru el însuși.

Ambele rețete de macaroane cu legume sunt foarte apetisante și-ți mulțumesc tare mult că ți-ai făcut timp să le notezi aici. Pe prima, cu unele modificări, o s-o fac duminică. Tu de ce ai zis că nu gătești niciodată duminica?

[CrisetenO]

Draga Janeline,

E ok si daca esti mai directa, eu sper numai sa nu te supar, pentru ca stiu si eu din experienta cum e cand te toaca lumea mereu cu niste teorii care ti se par absurde sau cel putin incorecte.

Eu nu gatesc duminica pentru ca incerc sa ma bucur de ea ca de Ziua Domnului. Am citit chiar de curand o carte foarte interesanta despre Postul Mare in care era scris ceva despre darul acesta al lui Dumnezeu pentru noi si care e odihna: posibilitatea sa ne oprim din alergatura noastra zilnica, sa ne uitam in jur, si sa spunem ca totul este bine, asa cum s-a intamplat odinioara la Geneza. M-au miscat aceste cuvinte, pentru ca mi se pare mare pacat sa nu te poti bucura de liniste.

Deci sa zicem ca nu gatesc duminica pe motive religioase. Cu mult drag,

Cristina

[janeline]

Azi iar am trecut de 1.500 calorii. Am avut micul dejun normal, ceva mai multe fructe decât în orice altă zi la cele două gustări - trei mere, o pară și două portocale - și cam multă mâncare orientală de linte la cină (toatal dietetică, legumele doar fierte, n-am folosit deloc ulei). Prânzul - alune de pădure. Așa s-a nimerit, că am mâncat doar alune. A fost o zi puțin cam haotică.

În altă ordine de idei, mi-am ridicat din Las Galletas numărul de concurs (809) și tricoul pentru cursa de semi-maraton de mâine. Sunt 810 participanți, se pare că eu am fost penultima înscrisă, iar la proba mea, cea de 10.800 metri sunt vreo două sute de persoane pe listă. Per total, sunt singura din România Nu știu în cât timp o să fac cei 10,8 kilometri, dar nici nu prea contează pentru mine. Tot ce vreau eu este să particip și să termin onorabil, adică nu ultima, nu cu limba scoasă și nu depășită de vreo bătrânică cu aparat auditiv

Sportul făcut azi s-a rezumat la gimnastica de dimineață (30 minute), yoga după micul dejun (70 minute) și aerobicul de prânz pe care-l fac acum, imediat ce termin de postat (vreo 40 de minute). De alergat nu alerg, am alergat aseară (am făcut socoteala și mi-a ieșit că alerg patru zile pe săptămână, eu zic că e bine). Nici înot n-am băgat, cred că m-a speriat răcoarea oceanului. Scuza a fost că mă grăbeam să ajung în Las Galletas să ridic numărul de concurs

Anterior postat de CrisetenO

Draga Janeline,

E ok si daca esti mai directa, eu sper numai sa nu te supar, pentru ca stiu si eu din experienta cum e cand te toaca lumea mereu cu niste teorii care ti se par absurde sau cel putin incorecte.

Eu nu gatesc duminica pentru ca incerc sa ma bucur de ea ca de Ziua Domnului. Am citit chiar de curand o carte foarte interesanta despre Postul Mare in care era scris ceva despre darul acesta al lui Dumnezeu pentru noi si care e odihna: posibilitatea sa ne oprim din alergatura noastra zilnica, sa ne uitam in jur, si sa spunem ca totul este bine, asa cum s-a intamplat odinioara la Geneza. M-au miscat aceste cuvinte, pentru ca mi se pare mare pacat sa nu te poti bucura de liniste.

Deci sa zicem ca nu gatesc duminica pe motive religioase. Cu mult drag,

Cristina

Dragă Cristina,
Nu ai cum să mă superi că-ți spui părerea. Și eu mi-o spun față de alte slăbuțe, așa funcționează treaba pe un forum.
M-am gândit eu că tu fiind o fire mai apropiată de religie și spiritualitate, vrei să respecți cuvântul Domnului în ceeea ce privește ziua a șaptea. Deci nici gătit, nici ridicat un ac de pe jos, nici nimic - doar odihnă (presupun că și rugăciune). Cred că o să-ți urmez și eu exemplul, sună foarte bine.
O duminică frumoasă!

[pasiune]

Buna Janeline,

Super tare faza cu maratonul! Sincer te admir si sunt mandra ca ai facut-o!
E o motivatie in plus si parca mult mai .... nobila decat cea pentru a slabi. Nu vreau sa spun ca tu faci sport primordial pentru a slabi dar este cazul multor alte fete. Inclusiv a mea in trecut. Slabitul/tonificatul prin sport, consider de fapt ca trebuie sa fie o consecinta logica a practicii unui sport dar nu motivatia primara.

Legat de cele 1500 cal eu zic ca e perfect avand in vedere ca faci sport. Cred ca e chiar exact ce trebuie. Iar daca ai fi alergat de ce nu pana si 1600?
In fine, nici nu conteaza pana la urma, putem manca si 2500 kcal intr-o zi, ceea ce conteaza este ce facem zilele urmatoare. Ideea fiind bieninteles sa nu continuam tot cu 2500.

Te pup

[janeline]

Anterior postat de pasiune

Buna Janeline,

Super tare faza cu maratonul! Sincer te admir si sunt mandra ca ai facut-o!
E o motivatie in plus si parca mult mai .... nobila decat cea pentru a slabi. Nu vreau sa spun ca tu faci sport primordial pentru a slabi dar este cazul multor alte fete. Inclusiv a mea in trecut. Slabitul/tonificatul prin sport, consider de fapt ca trebuie sa fie o consecinta logica a practicii unui sport dar nu motivatia primara.

Legat de cele 1500 cal eu zic ca e perfect avand in vedere ca faci sport. Cred ca e chiar exact ce trebuie. Iar daca ai fi alergat de ce nu pana si 1600?
In fine, nici nu conteaza pana la urma, putem manca si 2500 kcal intr-o zi, ceea ce conteaza este ce facem zilele urmatoare. Ideea fiind bieninteles sa nu continuam tot cu 2500.

Te pup

Bună, Ana!
Să știi că sportul îmi place foarte mult, atât procesul în sine cât și felul cum mă simt după ce depun efort. E așa ca o eliberare, de stres, de rău, de sentimente negative. Plus că mă simt mai ușoară, picioarele ca niște fulgi, când merg parcă plutesc. Dar, acum o lună când m-am reapucat de sport, am făcut-o în primul rând pentru a slăbi. Ăsta a fost scopul de bază. Știam că atunci când capăt rezistență la efort și-mi crește capacitatea pulmonară, o să iubesc activitatea și-o s-o fac de drag, dar la începutul lui martie am cam tras de mine să ies la alergat, spre exemplu. Atunci mi-am pus scopul de a participa la semi-maraton (în final am participat la categoria de sfert de maraton, adică 10.800 metri) ca să-mi dea și un alt țel, pe lângă slăbit: acela de a mă antrena cu consecvență pentru a nu termina pe ultimul loc. Așa cum am intuit, m-a prins rău de tot faza cu participarea la curse, astfel că o să tot alerg pe la competițiile de atletism de pe insulă (mi-am propus vreo 4 pe an).
Cu număruld e calorii știu că ai dreptate, de aia nici nu m-a stresat prea rău atunci când am mâncat și 1.600. Să vedem ce zic mâine cântarul și centimetrul.
Îți doresc o săptămână frumoasă și multă putere psihică în procesul tău de purificare!
Te îmbrățișez!

[janeline]

Și am fost și la cursa de semi-maraton organizată de primăria municipiului Arona în Las Galletas. Cum v-am zis deja, am participat la întrecerea de sfert de maraton (10,8 kilometri) pentru că am realizat că n-o să reușesc să rezist 21 de kilometri de alergare. La urma urmei, mă antrenez doar de o lună de zile, pe 2 martie am reînceput să alerg după o pauză de vreun an, deci n-aveam pretenții prea mari de la corpul meu. Și știți că antrenamentele n-au fost zilnice, am alergat în medie o dată la două zile și niciodată mai mult de 8 kilometri. Ce naiba, în toată viața mea n-am alergat vreodată mai mult de 6-7 kilometri, iar acum în luna de pregătire maxim 7,7-8 kilometri.

Am încheiat cursa într-o oră și 12 minute, asta însemnând o viteză medie de 9 km/h. Ultimul la această grupă a încheiat într-o oră și 58 de minute. Sunt foarte mulțumită cu acest rezultat, chit că am terminat pe locul 171 la categoria mea din 179 câți au încheiat cursa (au fost și ceva abandonuri). Am resimțit oboseală pe la kilometrul 7 și lighioana de pe umărul stâng mi-a zis fugitiv că poate ar fi indicat să reduc ritmul, că ajung eu la sosire în două ore și nimeni nu-mi taie capul. Dar îngerul din dreapta a spus că oricum un-i un ritm foarte alert, nu alerg extraordinar de rapid încât să mă epuizeze, e cam cum am alergat și până acum la antrenamente, deci ce-ar fi să nu mă mai plâng și să-i dau bice. Am băgat o rugăciune (în realitate, mai multe, nu doar una) și n-am încetinit. De pe la kilometrul 8 a început o coborâre (până acolo au fost vreo 4 kilometri de urcare ușoară) și am mărit ritmul până la sosire. Ultimii 400 de metri au fost cei mai dificili din toată cursa, că am tras mai tare și simțeam că nu mai pot. Lângă mine, o canarioată din nordul insulei de care m-am lipt pe la kilometrul 4 și care s-a lipit și ea de mine, spunea neîncetat dar încurajator: încă puțin, doar încă puțin.

La final m-am simțit extraordinar, cu sute de oameni la sosire care ne aplaudau, făceau fotografii și strigau cuvinte de apreciere și încurajare. Și pe parcursul traseului erau grupuri de oameni care încurajau participanții, fie că-i cunoșteau fie că nu, chiar și polițiștii din cordonul de ordine sau cei ce dirijau traficul - la fel. Așa este aici și așa este peste tot în lume: participanții la întrecerile sportive sunt respectați și priviți cu foarte multă admirație. Asta nu pentru că arată bine în echipament sportiv , ci pentru că lumea este conștientă că este nevoie de voință și ambiție să participi la o competiție. De orice fel.

Și fizic m-am simțit bine după încheierea probei. Mi-am încălzit încheieturile și mușchii înainte, la sfârșit am făcut cum trebuie revenirea de la efort, totul țais. Seb, cu pozele. A zis că data viitoare participă și el fără îndoială (acum are ceva dureri la un genunchi, trebuie un control).

Despre cursă, despre organizare, am doar cuvinte de bine (cu o excepție, nu puseseră toalete ecologice prin oraș pentru cei aproape o mie de participanți, așa că toată lumea se băga prin baruri și restaurante să-și facă nevoile). Traseul – marcat cu indicatoare din kilometru în kilometru. Pe parcursul traseului - standuri pentru hidratare, cu bureți îmbibați în apă și cu sticle de apă plată. O binecuvântare, că mi se uscase și saliva în gură – am băut doar de gargară. Chestia e că eu în ultima lună n-am alergat decât după înserat, deci pe răcoare. Azi, fiind cursă de dimineață, a fost soare și 25 de grade Celsius. Asta m-a cam lovit, pe viitor o să mă antrenez și în timpul zilei.

După cursă – masaj Era amplasat un cort cu mese de masaj și studente la fizioterapie care făceau voluntar masaje tuturor participanților care doreau. În mod gratuit, dădeai bani doar dacă vroiai să lași un eurito în cutia de donații. Fetele mi-au masat în zece minute gambele și umerii, că ăstea mă cam dureau. A fost genial, dacă nu mi-ar fi plăcut alergarea, până și doar pentru masajul ăsta ar fi meritat să mă înscriu în cursă

După ceremonia de premiere (cel mai bun timp la grupa mea 38 minute, la semi-maraton bărbați o oră și 9 minute, semimaraton femei o oră și 21 minute) – mâncare pentru toată lumea. O paella uriașă dintr-o tavă de vreo doi metri diametru a făcut o coadă lungă de vreo 30 de metri. Prioritate – sportivii. Nu mai puțin de șapte doamne au insistat să avansăm, să trecem în fața lor, doar am participat la întrecerea de atletism, trebuie să ne refacem mușchii Seb a băgat și jumate din porția mea (mai mult n-a putut nici el), că io m-am abținut eroic pe altarul dietei de slăbit și al postului Paștelui. Ciudat e că tot timpul cât am stat la coadă (pentru Seb, firește, merita pentru efortul lui de a mă susține, încuraja, fotografia) am știut că nu o să mănânc, aveam fructe și alune de pădure, prăjite de mine acasă puțin în cuptor, fără sare sau ulei adăugat. Dar niciun moment nu m-am gândit că oricum nu pot mânca, chiar de n-aș fi la dietă, pentru că era paella cu carne de pui și fructe de mare iar eu țin post. Iar lui Seb Oshawa i-a pus interdicție la carne vreo 3 luni. Nu. Deloc nu m-am gândit. Și m-am trezit cu farfuria mea de paella în brațe și mi-am zis: doar gust, să văd cum e făcută, nu fac nicio abatere de la drumul meu cel drept dacă doar gust orezul. Am luat o jumătate de furculiță și atunci m-a trăznit imaginea crevetului de pe orez. Măi să fie, mi-am zis și am împins farfuria spre Seb. Așa aiurită să fiu? Deci, m-am spurcat cu dulce, cum se zice. Doamne, iartă-mă!

Cam asta a fost și sfertul de maraton. Acum, când văd ce fain e să alergi într-un cadru competițional, să fii parte dintr-o mare de sute de oameni mânați de pasiunea pentru sport și viață sănătoasă, mi-e ciudă că n-am mai alergat până acum la nicio cursă. Nici la vreun cros prin liceu, nici în facúltate, nici după. Când auzeam unele colege ce mergeau la crosuri, le priveam ca pe niște campioane, nu alta. Patru, șapte, cinci, nouă kilometri cât erau de alergat mi se păreau colosal de mult (chiar dacă nici eu nu eram deloc străină de sport). Realizez aici, în Tenerife, la mii de kilometri de România și la vârsta de 27 de ani plus că m-am înșelat teribil și am pierdut mult. Dar un e deloc târziu și sper ca într-un an să încep să particip și la triatlon. Înotul îmi place, bicla - așa și așa, iar alergatul tocmai v-am zis.

Cu bine, slăbuțelor, și dacă e să dau un sfat cu toate că un sunt în măsură să sfătuiesc, acela e să faceți sport în natură și să vă înscrieți la întreceri sportive. No, sunt două sfaturi. Cu atât mai bine. Asta ajută mult și psihicul, dă încredere în forțele proprii și impune un țel pe alt front, nu cel al dietei de slăbit marcat de numărul de calorii din farfurie: acela al sportului.