[bzzz]

Sorin Cerin - Zâmbet divin

Esti o geana
din ochii dorului meu,
desprins din vâltoarea unei mari iubiri,
pe care zeii au invidiat-o,
lasând-o prada nimicniciei,
zâmbetului din valurile marii,
clipei tale,
naufragiata în visul,
destinului meu.

Poti sa mori destin
fara marea tarmurilor din tine
unde ti-ai fi aflat portul mânturii,
în sarutul marii tale iubiri?

Crezi ca pasii norilor
ar mai fi învatat ploaia,
daca inimile lor nu ar fi batut
pentru viata zâmbetului tau divin?

[bzzz]

Sorin Cerin - Te iubesc amurg de sarut

Te iubesc,
rasarit de suferinta,
care-ti strigi
dorul peste clipe,
uitându-ti amurgul sarutului,
rupt de hârtia unei clipe,
aprinse de focul dorului,
în flacara sângelui ce-ti rascoleste,
amintirile oceanului din tine,
care te mai spala pe talpile,
clipelor noastre,
unde ne iubeam,
mai mult decât viata si moartea,
la un loc.

[bzzz]

Cezar Baltag - Pasari in amurg

Lui Grigore Hagiu, in memoriam

Dezgheata-te, lume, dezgheata,
un clopot de clor ne desparte,
aripile-s tot mai în ceata,
inima e tot mai departe.

Roteste-te, lume, roteste
si tu soare du-ma în vara
orizontul ma paraseste
prietenii încep sa dispara.

Nu zarisem ca norii alearga
si nu banuiam ca-i furtuna,
eram opt, eram cinci, eram patru
si parca zburam împreuna.

Parca ieri mai era dimineata,
soare-n valuri si-acuma-i doar nor.
Sunt o pasare singura-n ceata
si abia mai stiu daca zbor…

[Ema55]

Ziua buna slabute iubitoare de frumos!

[Ema55]

Versurile postate de tine, Gazulita, sunt minunate.
Multumiri!

[Deliutza]

Tremurând de frumuseţe...

de Nicolae Tatomir

Pân-a nu-nvăţa să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă şi subţire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-aşteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec şi parfumuri;
Lângă cele pământeşti
Numai tu aşa cum eşti
Fără vis, fără tristeţe,
Tremurând de frumuseţe.


Aceasta poezie m-a impresionat pana la lacrimi chiar acum cand am recitit-o... Este absolut superba, de o sensibilitate ne mai intalnita.

[Deliutza]

Orchestra mută - Nicolae Ţaţomir


E flautul de ceară şi tobele-s de pluş;
De pâslă-s contrabasul, viola şi oboiul.
Viorile-şi înfundă în catifele boiul
Când struna de mătase tresare sub arcuş.
Şi totuşi peste-orchestră acelaşi gesturi vii
Plutesc ondulatorii sau gotice-n fiorul
Vibraţiei ce-mbracă în negru dirijorul
Împuns mereu de acul baghetei argintii.
Auditoriu-n sală aplaudă floral
Din gingaşe petale, cerându-i cu sfială
Orchestrei să biseze tăcerea magistrală
Executată molto vivace în final...
O, clipa-nfricoşată şi grea ca plumbul, când Aromele îmbată, culorile cresc darnic,
Iar peste strune-arcuşul alunecă zădarnic
Să scoată doar un sunet din inimă şi gând!


Paris, 1966

[Ema55]

Buna, Deliutza!
Poeziile sunt superbe! Ma bucur ca mi le-ai reamintit!

[Deliutza]

Dar eu ce ma bucur ca le-am gasit. Mi-a venit instant sa lacrimez cand am recitit-o pe prima... este subplima!

[Geanynna]

Cu-a ta mana...
de Al. Vlahuta

Cu-a ta mînă, înger dulce,
Cînd eram mîhnit, străin,
Şters-ai ochii mei de lacrimi,
Stins-ai greul meu suspin.
Să ai parte-n veci de bine,
Tu l-al cărei dulce sîn
Am uitat amara-mi soartă,
Am uitat că sunt străin.