[Alexxis]

Eu am fost de multe ori jignita in scoala generala, si pe moment eram afectata. Din fericire, odata cu trecerea timpului, am realizat ca era pura invidie a "minunatelor" mele colege Invidie provocata de diferentele din atat de multe puncte de vedere intre mine si ele. Era un grup de...4 fete(dintre care 3 aveau probleme de greutate, iar una arata bine si era "conducatoarea"grupului) care se chinuiau sa iasa in evidenta prin orice mijloc. Se chinuiau din rasputeri sa fie "cool", barfeau pe toata lumea, vorbeau INCONTINUU de slabit si analizau corpul fiecarei persoane existente pe lume,se machiau si se aranjau cu tot ce le pica in mana etc. Eu, in schimb, eram fata cu cele mai mari note din clasa, naturala si frumusica, prietena cu toata lumea. Probabil de-asta nu ma suportau si cautau orice prilej sa ma jigneasca. De cate ori nu am auzit chestii gen"Stii...ai mainile un pic cam groase" sau "Gleznele tale nu-s fff subtiri" sau "Ai ceva burtica" sau "Ti-a aparut un cos!!!VAAAI!!" si tot felul de porcarii lipsite de sens. Din cauza lor am inceput sa am eu obsesii cu fizicul si cu slabitul, desi nu as fi avut niciun motiv in perioada aia, pt ca eram slabuta si frumusica. Din fericire, m-am trezit la realitate.

[deadcountess]

Stii cum e, depinde mai mai mult de noi daca suntem jignite sau nu. Adica lumea poate spune orice, atat timp cat esti multumita de tine si te respecti n-ar trebui sa te deranjeze. Chiar conteaza parerea oricui?
Eu in copilarie eram numita in toate felurile din cauza ca eram slaba dar nu prea ma interesa.
In liceu am avut o perioada in care am avut mai multe kg decat trebuie, dar singura data cand m-am simtit jignita a fost cand niste muncitori urlau dupa mine " ce buna e" desi intentia era probabil un compliment.
Pe scurt, in primul rand conteaza cine zice. Daca un om ii judeca pe ceilalti dupa aspectul fizic atunci nu dau doi bani pe el si nu are ce sa ma intereseze parerea lui, nu?

[ali_lumi]

Eheee... cate jicniri nu mi am luat in liceu din cauza kg-lor in plus. Imi aduc aminte si acum , ca aveam o colega slaba si care arata bine de ce sa mint, ca mi spunea mereu, " da nu crezi ca ai burta aia cam mare" ? " ai cam facut burtica" etc... Am rabdat am rabdat , si dupa atatia ani cand ne am revazut la o reunine de clasa, ii picase gura pana`n pamanat, chiar mi a ridicat bluza sa vada daca nu cumva imi trag burta

Si in general jicnirile din partea oricui ar fi ele , atata timp cat nu sunt justificate , ma jicnesti , eventual devin si eu nesimtita daca este cazul bineneteles, acum nu am de gand sa ma tiganesc dar, ti-o platesc cu aceeasi moneda .Tin sa mentionez ! Nu sunt o fire razbunatoare . Sunt din contra extrem de sufletista , si cand ma calci pe bataturi... deja , se varsa paharul cel plin.

[Whaley]

Pe mine m-au afectat mereu comentariile la adresa grasimii mele, pentru ca era un punct nevralgic, eu nu m-am simtit niciodata bine cu kg in plus, nici acum nu consider ca trebuie sa invat sa fiu multumita de statutul de "plinuta". Asa ca pe interior ma consumam destul de tare. Dar reactia era mai degraba una agresiva, de genul "asa-mi place mie, cu sunci, care-i problema ta?"

De la o vreme incoace am devenit mai calma (varsta...) si raspunsul e ceva de genul "Asa e, ai dreptate". De regula dezarmeaza chestia asta. Dar tot ma consum.

In schimb nu m-au atins comentariile de genul "Somalia" pe vremea cand eram foarte slaba. Acum ma gandesc ca ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri....

[jessik]

si mie imi mai zicea unul butoias..si cand slabeam ma laudau toti colegii.
dar in schimb se legau de mine, din alte motive, si eu plangeam. si ii ziceam la diriginta, si ei radeau de mine, ca is ca un copil mic.. oohh ce viata grea am avut eu la liceu

[grasuta88]

Ah jignirile, la cat am patimit din cauza lor na eram mica si foarte razbunatoare. Din clasa intai si pana in a 12 am fost scoasa in fiecare an in careu pt k imi bateam colegii, dar ii cafteam zilnic; le-am spart capul, iam umplut de vanatai le faceam orice si mereu ajungeam la director, deja eram o prezenta constanta a consiliilor profesorale sa nu mai zic de saraci mei parinti care se trezeau acasa cu parintii copiilor caftiti de mine ,toata lumea era scandalizata k o fata bate la baieti ka la fasui dar a trecut si odata cu bacul m-am mai linistit

[Anairda99]

Nici slab nu e bine. De mine radeau cand eram mica ca eram slabuta( porecle precum scobitoare sau biscuite in dunga erau la ordinea zilei). Asta m-a facut sa mai pun pe mine, iar acum ma chinui sa dau jos surplusul de kilograme rele.
Deci cel mai bine este sa ignoram rautaciosii pentru care oricum nici cum nu-i bine, si sa incercam sa traim sanatos fara excese de vreun fel.

[Sand]

Eu nu am avut parte de chestii de genul asta ca nu am fost nici prea grasa, nici prea slaba. In schimb fratele meu care era mai dolofan a patimit din cauza lor desi nu arata deloc ca-l afecteaza. Rezultatul a fost ca s-a apucat de culturism acasa, si-a facut rost de scule si a inceput sa faca muschi in timp ce se si inalta. S-a schimbat foarte mult in doar vreo doi ani. Daca vezi poze de inainte si dupa zici ca sunt doi oameni complet diferiti.

Am o amica, fosta colega de liceu si e si a fost mereu mai grasa. Cum era super de treaba si super desteapta, nu-si permitea mai nimeni sa faca glume si comentarii pe seama ei. Cred ca depinde cum reactionezi, de regula nemernicii imediat simt daca te-au ranit sau nu si mizeaza pe asta in viitor sa-ti atinga coarda sensibila.

[jigodela]

Faza pe care mi-o amintesc eu cel mai bine a pornit de la o plecare la tara cu prietenul meu, prilej in care am cunoscut-o pe babuta care statea vizavi. Eu eram mai rotofeie in perioada aia dar departe de a fi obeza . Ei bine, cand am revenit cu alta ocazie, eu avand cateva kg in minus, face femeia "Maica mai sa nu te recunosc.. cand ai venit prima oara la noi erai urata, asa GRASA" cum un mare accent pus pe grasa moment in care am ramas cata diplomatie

[furnicuta]

Buna fetelor !

Sa va impartasesc un pic din experienta mea privind rautatile celor din jur legate de aspectul fizic... Si eu am fost jignita de colegii de scoala si chiar marginalizata din cauza ca invatam foarte bine (banuiesc ca daca de altceva nu aveau de ce sa se lege, se legau de punctul slab: kg in plus). Problema s-a rezolvat cand am intrat la facultate si am intalnit oameni cu mai multa minte Acum avem o gasca de fete cu cateva kg in plus si dicutam diferite diete.

Jignirea care m-a marcat a venit insa de la cine ma asteptam mai putin: mama ”uite-te la tine cum arati. eu la 40 de ani arat mai bine decat tine. mi-e rusine sa ies pe strada cu tine”
Adevarul este ca mama are cu vreo 10 kg mai putin decat mine si e putin mai inalta, deci avea dreptate. Ideea e ca atat de tare m-a afectat chestia asta, ca in furia mea mi-am spus ca o sa ma ”umflu” si mai tare, sa vedem ce se intampla. ( o prostie, stiu ) Sunt 2 ani de atunci, timp in care am avut variatii de 5 kg.
De atunci am fost foarte suparata pe ea, dar recent a rasarit soarele si pe strada mea: mama mi-a zis ca atunci nu mai stia ce sa-mi spuna ca sa nu ma mai ingras si s-a gandit ca un astfel de soc ma va ajuta, dar s-a convins ca mai rau mi-a facut. Am inteles asta, am iertat-o, m-am impacat cu mine si m-am documentat pentru a gasi dieta care mi se potriveste. Sunt sigura ca voi reusi sa slabesc pentru ca acum nu mai vreau sa fiu slaba pentru mama sau ca sa arat bine, vreau sa fiu sanatoasa si sa ma mentin in forma pentru a le putea da viitorilor mei copii un exemplu bun.

Mult succes fetelor si cautati intotdeauna partea buna a lucrurilor rele!