[Prapadeala]

Anterior postat de rommyna

Uof! Atat! Si apoi incep cu parerea mea
Draga mea, eu cred ca astfel de momente exista in viata oricarui cuplu, ca perioadele de stress ale fiecaruia isi spun cuvantul, ca sunt anumite obiceiuri care va fac sa ajungeti aici sau care, dimpotriva impiedica o astfel de situatie. Cartea cea mai de pret pe care o putem juca este cea a comunicarii, rabdarii si sustinerii. Cred ca atunci cand sunteti amandoi calmi, oarecum linistiti sa incerci sa-i spui si lui ce ai scris aici: ca iti este teama de urmarile acestor certuri dese, ca nu vrei sa va despartiti si ca esti dispusa sa contribui la imunatatirea relatiei. Incearca, atunci cand va certati sa nu arunci cu noroi inapoi, ci sa aplici mai degraba morala crestina: sa intorci si celalalt obraz, chiar daca nu are dreptate. De cele mai multe ori, la nimicurile astea raspundem cu vorbe mari, jigniri si altele care nu-si au rostul.
Spune-i ca-l sprijini in orice incercare a vietii lui, in orice proiect si ca veti depasi impreuna orice problema de moment. Si asta tine si tu minte: este o chestiune de moment, o sa treaca...tu il vrei alaturi, probabil si el te vrea alaturi pt toata viata...pentru ce atatea discutii?!?!
Te pup...si daca te consoleaza cu ceva si eu am aruncat cu noroi aseara si am avut o mica discutie cu mister sot, dar trece

Da, ne vrem ...inca ne vrem... dar e atat de obositor... si incerc sa aplic tactica de care ai zis, dar sunt o persoana colerica care nu a invatat inca sa taca si sa se calmeze fara sa se descarce inainte... am si eu de lucrat si incerc si nu vreau sa renunt, dar cateodata ma gandesc ca sunt eu prea incapatanata si poate relatia ar trebui sa se termine si nu ne dam noi seama. De iubit, il iubesc si in perioadele noastre de calm realizam cat de bine ne e impreuna

[rommyna]

Anterior postat de Prapadeala

Da, ne vrem ...inca ne vrem... dar e atat de obositor... si incerc sa aplic tactica de care ai zis, dar sunt o persoana colerica care nu a invatat inca sa taca si sa se calmeze fara sa se descarce inainte... am si eu de lucrat si incerc si nu vreau sa renunt, dar cateodata ma gandesc ca sunt eu prea incapatanata si poate relatia ar trebui sa se termine si nu ne dam noi seama. De iubit, il iubesc si in perioadele noastre de calm realizam cat de bine ne e impreuna

Te-ai gandit mult?!?! Cum poti spune asa ceva...acum sincer...nu stiu, nu vreau si nu cred ca sunt genul care face orice ca sa se tina cu dintii de relatia ei sau de casnicie...chiar am o parere foarte buna despre mine, etc. si nici nu am o dependenta sentimentala fata de sotul meu, dar cand spui ca il iubesti si ca va sta bine impreuna, cum poti spune ca s-a terminat....Niciodata nu se termina, cum niciodata nu incepe...pentru ca lucrurile sa existe trebuie ca amandoi sa munciti pentru asta...it's no easy way

Intr-o relatie ati porit doi oameni, poate niste copii, poate doi tineri inca neslefuiti. Si v-ati iubit pentru ce erati voi atunci. chestia este ca, in timp, atat tu, cat si el va schimbati...toti ne schimbam...si trebuie sa ne mentinem curiozitatea si interesul pentru cum se schimba cel de langa noi, ce ii place, ce isi doreste, ce proiecte are si cum il putem noi sustine...si vice-versa...numai asa putem face ca lucrurile sa mearga...si asta este valabil pentru orice relatie: cu prietenii nostrii, cu parintii nostrii, cu copiii nostrii...nimic nu se schimba daca noi nu suntem dispusi sa si oferim cate ceva.

Sincer...ce este mai important pentru tine: sa fi orgolioasa, sa ai dreptate/sa ti se dea dreptate si sa fi singura sau nefericita in relatie, sau sa inveti sa lasi orgoliul la o parte, sa fi mai intelegatoare, sa comunici, sa sustii...Ce preferi: orgoliu sau fericire? Asta dat fiind faptul ca vorbesti de certuri mici, din nimicuri, nu la chestii grave...Dar si pentru asta comunicatul cand esti calm si linistit mental este cel mai bun.
Parerea mea

[Kclaudyia]

Anterior postat de Prapadeala

Buna dragele mele

Trec si pe aici ca sa va spun ca sunt ok si supravietuiesc... cu timpul stau prost... stau foarte mult la servici, iar aici nu mai am timp sa intru

mai am si probleme.... vreau sa va intreb - de unde stii cand o relatie e terminata? De unde stii cand incetezi sa mai speri, sa te mai lupti pentru a fi bine?

Relatia mea cu sotul meu scartaie si scartaie mult... ne certam mult, ne suparam foarte repede si parca facem din tantar armasar orice. Nu avem un motiv mare de suparare, dar fiecare motiv mic se transforma in ditamai cearta. Amandoi suntem cu nervii la pamant, ne atacam la orice zice celalalt, ni se pare ca celalalt vrea doar sa se certe si sa se ia de noi. E o atmosfera incarcata la noi, eu stau si plang si ma consum mult. Eu ce ar trebui sa fac acum? Cum sa ne calmam si sa ajungem mai intelegatori unul cu celalalt?

La capitolul dieta nu mai spun cum sunt... mananc pe baza de stres si mananc mult... dar parca nici nu-mi pasa.

Macar la sport am tot ajuns, am fost si aseara, dar sapt asta pana sambata nu mai ajung. Vine ziua sotului meu si cu toate ca ne certam mult, facem party... asta inseamna curatenie in fiecare seara sapt asta + cump + gatit... sper sa iasa bine

cam asta e viata mea in ultimul timp - un sir lung de suparari cumulate cu un sir lung de "nesimtire" culinara

Intotdeauna suntem tentati sa alegem calea mai usoara, in cazurile acestea, despartirea, mereu cand avem certuri mai grave ne gandim la despartire, parca am vrea sa il amenintam cu asta pe cel de langa, desi in sufletul nostru nu vrem asta.

Sa stii ca am trecut si eu prin asta, certuri si nervi, atmosfera incarcata.. Si am realizat ca ori ma calmez ori imi iau hainele si plec! am ales s aimi schimb atitudinea, sa fiu mai calma (nu imi iese de fiecare data), sa incerc sa las lucrurile sa se calmeze si apoi sa purtam o discutie. Eu mereu sunt adepta discutiilor serioase, sa vedem unde e buba, de unde pleaca tot.

Majoritatea relatiilor se destrama din cauza orgoliilor stupide, ceea ce e total eronat. Cand iubesti orgoliul nu isi are locul! Bine nu vb de cazuri extreme, adica sa te lasi calcat in picioare, dar cand e vb de o relatie normala unde exista respect, trebuie gasita o cale de mijloc.

Nu se poate sa nu luptam ptr o iubire, ptr o relatie pe care ne-o dorim.
Mai intai de toate trebuie sa va puneti intrebarea cat de mult sueti dipusi sa lasati de la voi, cat de mult va doriti ca relatia sa mearga bine si sa actionati in consecinta.

Discutati, discutati si iar discutati!

Mi eu sunt sigura ca problemele astea or sa se rezolve si acum ti se par f gravem dar cand vei privi inapoi o sa iti vina sa razi ce motive stupide ati avut sa va certati!

[mutulica]

[Prapadeala]

Anterior postat de rommyna

Te-ai gandit mult?!?! Cum poti spune asa ceva...acum sincer...nu stiu, nu vreau si nu cred ca sunt genul care face orice ca sa se tina cu dintii de relatia ei sau de casnicie...chiar am o parere foarte buna despre mine, etc. si nici nu am o dependenta sentimentala fata de sotul meu, dar cand spui ca il iubesti si ca va sta bine impreuna, cum poti spune ca s-a terminat....Niciodata nu se termina, cum niciodata nu incepe...pentru ca lucrurile sa existe trebuie ca amandoi sa munciti pentru asta...it's no easy way

Intr-o relatie ati porit doi oameni, poate niste copii, poate doi tineri inca neslefuiti. Si v-ati iubit pentru ce erati voi atunci. chestia este ca, in timp, atat tu, cat si el va schimbati...toti ne schimbam...si trebuie sa ne mentinem curiozitatea si interesul pentru cum se schimba cel de langa noi, ce ii place, ce isi doreste, ce proiecte are si cum il putem noi sustine...si vice-versa...numai asa putem face ca lucrurile sa mearga...si asta este valabil pentru orice relatie: cu prietenii nostrii, cu parintii nostrii, cu copiii nostrii...nimic nu se schimba daca noi nu suntem dispusi sa si oferim cate ceva.

Sincer...ce este mai important pentru tine: sa fi orgolioasa, sa ai dreptate/sa ti se dea dreptate si sa fi singura sau nefericita in relatie, sau sa inveti sa lasi orgoliul la o parte, sa fi mai intelegatoare, sa comunici, sa sustii...Ce preferi: orgoliu sau fericire? Asta dat fiind faptul ca vorbesti de certuri mici, din nimicuri, nu la chestii grave...Dar si pentru asta comunicatul cand esti calm si linistit mental este cel mai bun.
Parerea mea

Strumfi, iti multumesc pentru ca mi-ai dat increderea de a lupta. Eu mereu am vrut sa lupt pentru noi, el, la fel, crede ca avem sanse sa ne fie mai bine, doar ca nu am putut sa nu ma gandesc ca poate noi suntem cei care gresim si ca in realitate noi poate nu ar trebui sa mai luptam... dar m-ai ajutat sa-mi dau seama ca primul gand a fost cel corect si ca nu ar trebui sa renuntam la a lupta mai ales daca avem speranta ca la sfarsit sa fim fericiti...

Noi comunicam in general bine, mai putin in perioadele in care nu comunicam deloc bine .... filosoafa sunt in seara asta

[Prapadeala]

Anterior postat de Kclaudyia

Intotdeauna suntem tentati sa alegem calea mai usoara, in cazurile acestea, despartirea, mereu cand avem certuri mai grave ne gandim la despartire, parca am vrea sa il amenintam cu asta pe cel de langa, desi in sufletul nostru nu vrem asta.

Sa stii ca am trecut si eu prin asta, certuri si nervi, atmosfera incarcata.. Si am realizat ca ori ma calmez ori imi iau hainele si plec! am ales s aimi schimb atitudinea, sa fiu mai calma (nu imi iese de fiecare data), sa incerc sa las lucrurile sa se calmeze si apoi sa purtam o discutie. Eu mereu sunt adepta discutiilor serioase, sa vedem unde e buba, de unde pleaca tot.

Majoritatea relatiilor se destrama din cauza orgoliilor stupide, ceea ce e total eronat. Cand iubesti orgoliul nu isi are locul! Bine nu vb de cazuri extreme, adica sa te lasi calcat in picioare, dar cand e vb de o relatie normala unde exista respect, trebuie gasita o cale de mijloc.

Nu se poate sa nu luptam ptr o iubire, ptr o relatie pe care ne-o dorim.
Mai intai de toate trebuie sa va puneti intrebarea cat de mult sueti dipusi sa lasati de la voi, cat de mult va doriti ca relatia sa mearga bine si sa actionati in consecinta.

Discutati, discutati si iar discutati!

Mi eu sunt sigura ca problemele astea or sa se rezolve si acum ti se par f gravem dar cand vei privi inapoi o sa iti vina sa razi ce motive stupide ati avut sa va certati!

Claudici, deci se poate sa devii mai calma, nu? asta incerc si eu sa fac, dar mai rabufnesc... nu imi place deloc despre mine cand rabufnesc ... dar deloc

[rommyna]

Anterior postat de Prapadeala

Strumfi, iti multumesc pentru ca mi-ai dat increderea de a lupta. Eu mereu am vrut sa lupt pentru noi, el, la fel, crede ca avem sanse sa ne fie mai bine, doar ca nu am putut sa nu ma gandesc ca poate noi suntem cei care gresim si ca in realitate noi poate nu ar trebui sa mai luptam... dar m-ai ajutat sa-mi dau seama ca primul gand a fost cel corect si ca nu ar trebui sa renuntam la a lupta mai ales daca avem speranta ca la sfarsit sa fim fericiti...

Noi comunicam in general bine, mai putin in perioadele in care nu comunicam deloc bine .... filosoafa sunt in seara asta

stii, eu nu sunt experta nici in relatii, nici in nimic in mod spectaculos, dar cred ca nu trebuie sa renunti atat de usor

[DanielaDa]

Buna Miha,

Eu sunt cam varza la dat sfaturi in acest capitol...nici eu nu stau mereu bine la capitolul asta si uneori imi vine sa-mi iau campii asa ca nu spun decat ca imi pare rau ca nu sunt lucrurile prea frumoase pentru tine in perioada asta (acasa, la servici) si sper sa treci cat mai repede peste si sa-ti fie mai bine

Te pup!

[rommyna]

Neata Miha! Zi frumoasa si racoroasa iti doresc!

[mutulica]