[lidiuta]

Or sa treaca si momentele astea. Imi dau seama ca doare sufletelul.

[Michelina]

Anterior postat de Zoe

iată, nici nu dorm liniștită.
măcar azi m-am trezit la 6, nu la 3, așa că m-am apucat de lucru (zilele astea am lucrat de acasă).
e greu.

O sa fie si mai bine! Cat a trecut? o saptamana? Te-a mai cautat?

[Animis23]

O sa treaca si perioada asta. Important e sa te tii ocupata cu munca si sport, si sa nu iti ineci amarul in calorii...

Sunt alaturi de tine, e nasol ce s-a intamplat, dar priveste-o ca pe o imensa oportunitate de a-ti imbunatati viata. Te pup!

[Zoe]

tare mă bucur că treceți pe aici, mă simt mai puțin singură.
nu m-a căutat, michel, că i-am zis, în despărțirea de 30 de secunde, că-i strâng eu lucrurile de acasă și i le duc la maică-sa, când n-o fi acolo. deci știe că n-are de ce să dea ochii cu mine. azi e o săptămână, da.
siminel, nu mă înec în calorii, slavă domnului, ba dimpotrivă.

în schimb am vorbit cu o prietenă care merge la pilates și aerobic/cardio la o sală de lângă ea și nu foarte departe de mine, numai de gagici, cu o instructoare ok. și mă tentează să îi țin companie, e doar 220 de lei pe lună, 8 intrări.

[Animis23]

Pai suna foarte bine, go for it!

Un week-end cat mai insorit... :*

[Michelina]

Anterior postat de Zoe

tare mă bucur că treceți pe aici, mă simt mai puțin singură.
nu m-a căutat, michel, că i-am zis, în despărțirea de 30 de secunde, că-i strâng eu lucrurile de acasă și i le duc la maică-sa, când n-o fi acolo. deci știe că n-are de ce să dea ochii cu mine. azi e o săptămână, da.
siminel, nu mă înec în calorii, slavă domnului, ba dimpotrivă.

în schimb am vorbit cu o prietenă care merge la pilates și aerobic/cardio la o sală de lângă ea și nu foarte departe de mine, numai de gagici, cu o instructoare ok. și mă tentează să îi țin companie, e doar 220 de lei pe lună, 8 intrări.

Chiar ca Go for it! Imi amintesc cand am trecut prin ceva similar si mergeam la sala. In primele zile ma uitam in oglinda de la sala cand faceam miscare si mi se umpleau ochii de lacrimi de mila mea , dar pe masura ca trecea timpul ma simteam din ce in ce in ce mai puternica si ieseam de la sala zambind increzatoare. Procesul era oarecum ciclic dar pana la urma zambetul a invins.
E bine ca ai fost atat de puternica ( cu el ma refer). Eu n-am reusit niciodata. Sfarseam prin a fi o carpa.

[Khali]

Imi pare sincer rau ca s-a incheiat o astfel de etapa in viata ta. De-a lungul timpului mi s-a intamplat si mie asa ceva si pe la inceputuri nu aveam suficienta putere sa trec mai departe de durere si am suferit ani de zile ca un caine, nu stiam cum puteam sa ies din acea suferinta, nu gaseam forma.

Au fost ani foarte grei din viata mea, pe care i-am pierdut netraind pentru mine, insa m-am impacat si cu asta, stiind ca mai mult de atat nu am putut sa fac la acea data.

Insa un singur lucru nu am facut cu oamenii care, dintr-un motiv sau altul, nu au ramas langa mine in forma dorita: indiferent cum au fost, nu i-am urat, nu m-am suparat ca nu m-au ales pe mine. Nu aveam putere sa trec peste, dar stiam ca asta e din cauza mea, nu dintr-a lor, mi se parea firesc ca daca au dorit sa plece de langa mine, nu erau cei potriviti, indiferent de caracterul lor ..pur si simplu simteam ca iubirea adevarata e ceva, desi neintalnit, care nu va fi niciodata nimic fortat, constrans, pandit etc.

Acum am ajuns la varsta in care imi dau seama ca e adevarat faptul ca nu trebuie sa ne cautam jumatatea, noi trebuie sa ne fim insine/insene mai intai oameni intregi, deplini, care stiu sa se bucure de propria lor companie, de propria viata, indiferent daca o impartasesc cu cineva sau nu. Pentru ca numai asa vor avea cu adevarat puterea de a se canaliza pe legaturile si oamenii potriviti lor.

Eu chiar vad un mare adevar in vorba ca oamenii nu au nevoie sa fie "intr-o relatie". Au nevoie si dreptul de a fi "intr-o iubire", asta nu e de la mine, aici il parafrazez pe un nene, din cate stiu, dar mi-a placut cum a pus problema.

Iar intr-o iubire omul de langa noi sta pentru ca e liber, absolut liber sa plece, insa nu pleaca pentru ca nu vrea, asa cum trebuie sa fie si pentru noi.

Aceasta iti doresc si eu tie, sa ai puterea necesara sa aduni bucatelele sufletului tau intr-un fel care, pana la urma, sa te faca sa intelegi ca nimeni nu poate sa-ti faca sufletul bucati decat daca tu ai fost cea care i-ai permis, dandu-i lui o putere ce de fapt nu era a lui, sa intelegi ca sufletul tau era deja intreg, deplin. Nu ne cunoastem, insa chiar si din scris transpare faptul ca esti o femeie speciala, demna de un barbat pe masura ei.

Poate ti se pare ca acestea sunt legaturi ideale sau greu de gasit in viata, insa, eu sincer, le incurajez pe femei sa nu se multumeasca niciodata cu mai putin decat merita, sa nu fie femei care au nevoie de un barbat, ci sa fie femei de care un barbat are nevoie in sensul nu de dependenta -pentru gatit, spalat etc, ci datorita faptului ca li se lipesc de suflet, pentru ca le respecta, le iubesc si vor sa fie oameni mai buni alaturi de ele.
Indiferent de circumstantele despartirii voastre, inteleg ca nu a fost totusi optiunea ta, dar cred ca, daca vei trece de bariere si vei cauta inauntrul tau,iti vei pune nu intrebarea ce si-o pun de obicei clasic femeile "de ce a vrut sa plece el de langa mine", ci: " Avand in vedere ce se intampla, oare chiar vreau eu un barbat care alege sa plece de langa mine? Nu cumva merit eu ceva mult mai deosebit decat atat si vreau sa fiu mai bine singura, decat sa compromit ceea ce stiu de fapt ca reprezint eu?"

Multe femei vor spune ca mai bine sa ne multumim cu ceva, decat cu nimic, dar am prietene care sunt singure inca si chiar si asa au vieti traite din plin, eu le admir enorm ca nu si-au coborat standardele.

Mama mea a avut o astfel de viata, in care s-a multumit cu enorm de putin si este o femeie nefericita, pentru ca nu a avut putinta sa gaseasca modalitatea de a iesi dintr-un cerc vicios.Eu am invatat suficient atat din greselile celor din jur, cat si din ale mele, incat sa stiu cum imi doresc sa trec prin viata dinainte de a o parcurge pe toata.

De aceea e si recomandat sa avem si o latura numai a noastra, activitati inidviduale, proprii, chiar si fiind partenerii cuiva, pentru ca, in esenta, in fata oglinzii tot noi cu noi suntem si trebuie sa ne reamintim ca nu suntem "prietena/sotia/iubita/fiica lui x", noi suntem noi, nu ne identificam numai dupa numele nostru purtat si de altii, "eu sunt eu" cum imi place sa spun, pentru ca am un nume, insa eul meu unic nu are un nume purtat si de altii, ci e nenumit.

Da, exista astfel de oameni, oameni care ne inspira si ne fac sa decoperim ca viata e ceva mai mult decat ce am fost invatat noi de parinti in circuitul clasic -nascut, scoala, maritat/insurat/copii/pensie si stop sau in care viata se incheie cand se incheie o "relatie" sau o casnicie si cand ne deschidem suficient sufletul, nu cand ni-l inchidem, gasim in permanenta forme sa ne imbunatatim viata, iar asta se face din adancul nostru, nu pentru ca avem un barbat alaturi.

Suntem din Bucuresti amandoua, parca, sa stii ca daca vreodata vei dori sa ne vedem la un ceai, poate chiar alaturi de Cezara, cu care m-am mai intalnit, eu nu refuz. Numai bine iti doresc, din suflet

[Zoe]

Khali, mulțumesc mult pentru cuvintele scrise din suflet!
am trecut prin lucrurile despre care vorbești, cum poate am trecut multe la începutul maturizării noastre.
am ajuns o femeie care se simte foarte bine cu ea așa cum e (mai puțin rotunjimile, evident ), și nu am nevoie de o relație ca să trăiesc. viața mea nu s-a sfârșit cu relația asta și nu-mi doresc o persoană care nu mă apreciază. oricând, oricine, inclusiv el, a fost binevenit să nu mai stea în compania mea dacă nu-i aducea ceea ce căuta sau ceea ce-și dorea. dar spre deosebire de tine, care ești un suflet mai mare decât mine, eu nu pot să trec peste felul în care a făcut-o. ”nu pot să trec” aici având sensul că am văzut o latură a caracterului său care mă face să nu-l mai apreciez ca odinioară, și mă face să mai bifez o căsuță referitor la ceea ce caut la un partener. dacă partenerul acela va fi, când va fi. dacă nu, nu-i nici un fel de capăt de țară. am prieteni buni, există nesfârșit de multe lucruri frumoase în viață, am o lume interioară suficient de bogată ca să am de îngrijit la ea mulți ani de acum înainte
după cum îi spuneam și michelinei mai devreme, îmi doresc doar să treacă această perioadă de ”doliu” după pierderea pe care am suferit-o, și să mă doară mai puțin. am trecut printr-o violență și am nevoie de timp de refacere. nu pot să mă fac că nu a existat, cum bine știi, trebuie să trec prin acest timp de suferință și acceptare și mers mai departe. și de învățat ce-oi fi avut eu de învățat din relația asta, că doar de-aia trecem prin ele.

așa că da, per total, știu că o să merg spre mai bine, că altfel nu se poate, după orice ploaie vine soare. și viceversa.
e acum o perioadă, doar, în care sunt mică și necăjită, dârdâind sub umbrelă - și de-aia cer ajutor prietenilor, chiar și online, pentru că vorbele bune mă încălzesc (parcă aș fi descris fetița cu chibrituri )

[Zoe]

aoleu, michelina, ce știu aia cu ”mă priveam în oglindă și-mi plângeam de milă” fips așa e, m-amintesc!
da, la sală face bine, știu, doar să adun puțină energie vitală să pot să mă mobilizez într-acolo. exact pe principiul orice șut în *** e un pas înainte

am fost și eu cârpă, slavă domnului. mai rămâne să zic eu pa cuiva și atunci am bifat toate felurile de încheiere de relație

[Zoe]

mă strădui, siminel, mă strădui!