[amy0404]

Noapte buna, Di! As citi ce scrii tu si daca ai adormii cu mainile pe tastatura (mi-am bagat nasul la Oana )

[August]

Subscriu la cele spuse atat de mestesugit de tine, draga mica. Mai putin la Sartre: n-am citit-o inca, citatul tau se incadra perfect contextului, dar nu l-as putea baga in lista de preferinte.... E negru! Cand citesc carti grele si triste, despre estetica uratului, ma cuprinde o stare ciudata si neplacuta.
Nu o data am ajuns acasa dorindu-mi sa ma inchid intr-un glob de sticla (camera hiperbarica, precum MJ), sa nu mai vad-aud ce se intampla in oras. De fapt, in tara. Sufar foarte tare pentru bietele animale chinuite care au umplut orasul si tara, ma revolt cand vad atata mitocanie si nesimtire peste tot, ma intreb mereu ce fel de parinti si-ar creste progeniturile asa, ca totusi parintii au trait prin vremuri in care bunul simt inca se purta. Nu ma pot uita la stiri, ca alea nu-s stiri. Nu ma pot duce sa alerg. Nu pot merge cu o bicicleta. Cand ajung undeva cu masina, mai-mai sa bag niste matanii ca am ajuns intreaga si de data asta. Revad over-and-over atrocitati pe care ochii mei le-au scanat la un moment dat, majoritatea legate de animale chinuite. Si NU, refuz sa cred ca sunt eu prea sensibila! E lumea prea nesimtita! S-au indobitocit si mergem din rau in mai rau, pana o sa ajungem sa...de fapt deja am ajuns! sa ne dam in cap, sa scoatem pistolu' etc.
...Vezi ce-ai facut cu Sartre al tau? (aoleeeeu, mai am!)
Dar exista locuri in care, macar pentru niste clipe, te poti pierde. Locuri frumoase, date de insasi mama natura. Necomerciale, necontrafacute. Ele sunt acolo, in frumusetea lor perfecta. Fara peturi, fara masuri de siguranta aberante UE, fara oameni.
Din pacate, tre sa ne intoarcem la noi in cocina si sa ne continuam lupta.
Avem case mari cu toate kitch-urile, toate porcariile scumpe adunate in ele. Dar ia uite: deschizi poarta si dai de gunoaie puturoase si noroi, ca primaru' are alte prioritati decat strada ta. Dar oricum nu ne intereseaza mai departe de gardul de beton inalt de 3 metri din dotare.
Ati fost prin Austria sau Germania banuiesc destule dintre voi. Asta mica are timp sa ajunga. E impresionant cum oamenii aia se unesc si pun totul la dunga. E o mandrie pentru iei sa fie asa! Tund iarba, pun decoratiuni stradale de-ti vine sa pupi strada, au case mici si cochete. Daca nu au bani, tot muncesc si fac in asa fel incat sa arate impecabil totul. La noi cad casele pe ei, dar au boxe si telefoane!
Am ajuns sa regret ca n-am plecat cand trebuia s-o fac.
Eh.....mititico dulce, nu mai veni cu citate d-astea! Scuza-mi elucubratiile, nici nu stiu ce-am scris aici.
A! Si mi s-a parut funny felul in care i-ai raspuns lui Cami la mesaj, seamana bine cu ce-am zis eu la ea in jurnal, numai ca e mult mai frumos scris!

(vad daca a aparut Mona si ma culc, ca e lipsa la apel)
Pupic, noapte buna!

[aussie_girl]

tu micuto, somnic usor si tie!! esti dulce si plina de "sfada"..si-mi plac si mesajele tale tare, taree mult.

apropo de papat..eu sunt una din categoria "mncailor" pe fond emotional!! Asta e..asa am gasit eu de cuviinta sa ma linistesc la vremea cand sufeream. Asa m-am obisnuit, nimeni nu mi-a spus ca ar fi rau..si acu' cand am descoeprit ca e rau..reparatiunile sunt scumpe si sometimes dureroase!

gata, gata..plec acasa!!

de acolo im iscriu si meniul..la pranz am mai schimbat un pic.

pupici micutico!!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de August

Subscriu la cele spuse atat de mestesugit de tine, draga mica. Mai putin la Sartre: n-am citit-o inca, citatul tau se incadra perfect contextului, dar nu l-as putea baga in lista de preferinte.... E negru! Cand citesc carti grele si triste, despre estetica uratului, ma cuprinde o stare ciudata si neplacuta.
Nu o data am ajuns acasa dorindu-mi sa ma inchid intr-un glob de sticla (camera hiperbarica, precum MJ), sa nu mai vad-aud ce se intampla in oras. De fapt, in tara. Sufar foarte tare pentru bietele animale chinuite care au umplut orasul si tara, ma revolt cand vad atata mitocanie si nesimtire peste tot, ma intreb mereu ce fel de parinti si-ar creste progeniturile asa, ca totusi parintii au trait prin vremuri in care bunul simt inca se purta. Nu ma pot uita la stiri, ca alea nu-s stiri. Nu ma pot duce sa alerg. Nu pot merge cu o bicicleta. Cand ajung undeva cu masina, mai-mai sa bag niste matanii ca am ajuns intreaga si de data asta. Revad over-and-over atrocitati pe care ochii mei le-au scanat la un moment dat, majoritatea legate de animale chinuite. Si NU, refuz sa cred ca sunt eu prea sensibila! E lumea prea nesimtita! S-au indobitocit si mergem din rau in mai rau, pana o sa ajungem sa...de fapt deja am ajuns! sa ne dam in cap, sa scoatem pistolu' etc.
...Vezi ce-ai facut cu Sartre al tau? (aoleeeeu, mai am!)
Dar exista locuri in care, macar pentru niste clipe, te poti pierde. Locuri frumoase, date de insasi mama natura. Necomerciale, necontrafacute. Ele sunt acolo, in frumusetea lor perfecta. Fara peturi, fara masuri de siguranta aberante UE, fara oameni.
Din pacate, tre sa ne intoarcem la noi in cocina si sa ne continuam lupta.
Avem case mari cu toate kitch-urile, toate porcariile scumpe adunate in ele. Dar ia uite: deschizi poarta si dai de gunoaie puturoase si noroi, ca primaru' are alte prioritati decat strada ta. Dar oricum nu ne intereseaza mai departe de gardul de beton inalt de 3 metri din dotare.
Ati fost prin Austria sau Germania banuiesc destule dintre voi. Asta mica are timp sa ajunga. E impresionant cum oamenii aia se unesc si pun totul la dunga. E o mandrie pentru iei sa fie asa! Tund iarba, pun decoratiuni stradale de-ti vine sa pupi strada, au case mici si cochete. Daca nu au bani, tot muncesc si fac in asa fel incat sa arate impecabil totul. La noi cad casele pe ei, dar au boxe si telefoane!
Am ajuns sa regret ca n-am plecat cand trebuia s-o fac.
Eh.....mititico dulce, nu mai veni cu citate d-astea! Scuza-mi elucubratiile, nici nu stiu ce-am scris aici.
A! Si mi s-a parut funny felul in care i-ai raspuns lui Cami la mesaj, seamana bine cu ce-am zis eu la ea in jurnal, numai ca e mult mai frumos scris!

(vad daca a aparut Mona si ma culc, ca e lipsa la apel)
Pupic, noapte buna!

E cel mai bine ca nu se afla in lista preferintelor cartea, chiar e neagra, la fel de neagra cum au fost majoritatea cartilor pe care le-am citit in adolescenta - daca nu aveau sinucidere, depresie, despartire, indepartare sau lacrimi in ele, nu ma aflam "multumita". Si asta e cel mai mare pacat al nostru, amplificarea suferintei, eu cel putin ma simt tare "pacatos" a doua zi dimineata, dupa o seara cum a fost cea de ieri, in care, odata aparuta "greata", nu am facut nimic sa o alung, m-am tinut cu ea de mana, am stat cu ea pe scaun, m-am uitat cu ea la televizor si m-am pus cu ea in pat, cu ea si gandurile mele - in loc de noapte buna, parca-mi urez noapte rea. Eu inca nu sunt exact sigura ce se intampla, pentru ca lucrurile stau cam asa. Ok, exista rau, exista mizerie, crima. Ce pot sa fac in situatia asta? Sunt doua optiuni: nu il mai bag in seama sau ma cufund in el, zbatandu-ma pentru ca nu pot sa ajut, sa curat, sa fac. Insa Dara mi-a spus ceva tare interesant in urma cu niste pagini (dupa cum am spus, experientele mele sunt repetitive, dar totusi imi place sa cred ca de fiecare data e mai putin rau decat inainte si ca incet ma vindec, desi nu prea pricep in ce directie ma duce vindecarea - indiferenta nu o sa fiu niciodata) - spunea ca trebuie constientizat, cu acuratete, CE anume poti sa faci tu si ce nu poti sa faci, nu sunem super-eroi, nu suntem presedinti, nici medici veterinari, iar pe noi ne deranjeaza atat de multe incat absolut oricine am fi, tot nu ne-am putea ocupa de toate. Unele lucruri pur si simplu nu intra in sfera nostra de ajutorare, cam urat, cam urat pentru ca in lumea in care traim idealistii sunt pusi la coltii si oamenii depersonalizati complet, copii fidele ai tuturor trecatorilor de pe strada impinsi in fata, dati drept model, doar pentru ca sunt asa, pentru ca sunt cum ar trebui sa fie, pentru ca sunt "normali". Eu nu mai cred de mult in propria-mi normalitate, dar nici nu cred in normalitatea lumii din jur. Cum ai spus si tu, cand imi dadeai exemplul cu casa, un lucru care pentru mine e crunt, crunt. M-am confruntat cu asta acum cateva zile cand am mers, la iesirea din Bucuresti, la vila parintilor iubitului meu. Doamne, era idilic, aveau iarba prin curte, piscina, mobila fina, lucioasa, grea, de stejar. Totul stralucea in bucatarie, parca eram intr-o emisiune culinara. Paturile erau mari, astenuturile moi, te pofteau la somn. Dar apoi... apoi am iesit pe balcon si m-am uitat in jur: un caine flamand latra din curtea vecinului, nici macar nu avea cusca, saramanul. Niste tigani se bateau la colt de strada. Casele carora li se vedeau caramizile erau parasite, desi probabil incepute cu multe vise. Muncitorii din curtea din jur scuipau si-si injurau mamele. Si-atunci ce consolare mai gasesc eu, in casa aceea enorma, unde totul e facut din munca mea, din straduinta mea, atunci cand pun piciorul afara si calc intr-o baltoaca, ma musca un caine flamand si dupa imi fura unul portofelul ca ma vede cazut? Am mai spus asta... traim intr-un balon frumos mirositor de sapun, dar baloanele de sapun se sparg atat de repede! Acelasi lucru l-am resimtit si in garsoniera in care am stat 3 ani de zile in oras. Mi-am facut un mic sanctuar, cu lumanarele, cu flori uscate, cu draperii rosii si asternuturi inflorate. Pana intr-o zi, cand m-am intors acasa si colega de camera era in usa cu politia, ne sparsesera unii si ne-au luat bani, camere, tot ce-au gasit. Am intrat si politistii faceau poze: ba un cadru cu chilotii mei aruncati in toata camera, ba altul cu salteaua ridicata, au cautat si sub ea, ba altul cu cartile mele cu pagini rupte, altul cu florile trantite pe jos si calcate in picioare. E de nedescris sentimenul pe care il ai cand cineva calca in spatiul tau, AL TAU, dar iti si amintesti ca nimic nu e al tau cu adevarat, pentru ca nu traiesti izolat, esti membru al acestei mirifice societati, si esti expus atat celor bune din cadrul ei (inca nu le-am descoperit, in Romania nu stiu sigur daca exista), atat celor rele. Asa ca nici nu stiu ce-as putea sa iti spun tie, eu deocamdata sunt prinsa acolo intre "revolta continua" si "resemnare amara", ah, si bineinteles, dorinta de a scapa, nu mai vreau sa-mi construiesc castele de fildes aici si sa vina cineva sa... urineze pe ele (ca sa nu ma exprim si mai urat). Nu stiu cum o sa fac, nu stiu unde o sa merg, cu cine sau cand... dar refuz sa accept faptul ca asta e viata mea si asa va fi mereu. Ca nu pot (dupa cum ai spus si tu) sa alerg fara sa strige un ciumpalac in spatele meu, sa merg cu bicicleta fara sa ma calce unii cu masina, sa plec de acasa cu trenul fara sa ajung la destinatie cu 2 ore mai tarziu, sa aplic pe net la joburi pentru care angajatorii deja au pe cineva acolo, vreun neam, vreun prieten bun si sa ma simt prost si proasta pentru ca nu ma cheama la interviu. Am cativa ani la dispozitie si apoi o sa mor, o sa dispar complet, n-o sa mai ramana nimic-nimic din mine. Si nu vreau sa-mi bat joc de ei.

[anhelyto]

di ai putea sa faci o carte....imi place enorm cum scrii....cand am sa am timp am sa incerc sa te citesc de la cap la coada.....ador modul tau de a scrie....daca ai face o carte as fi primul tau cumparatator...si primul fan

[UluceanuAnaMaria]

Buna dimi, Di! Iti urez un week-end frumos si slabut ca si tine (ti-am vazut pozele. esti uimitoare!!!) Nu am mai trecut pe la tine, pentru ca nu am avut tst, deci nici calculator, si am ramas in urma cu vreo 15 pagini pe care trebuie sa le citesc din urma..

Te pupicesc! Sa ai o zi frumoasa!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de anhelyto

di ai putea sa faci o carte....imi place enorm cum scrii....cand am sa am timp am sa incerc sa te citesc de la cap la coada.....ador modul tau de a scrie....daca ai face o carte as fi primul tau cumparatator...si primul fan

Multumesc, ingerasule. Eu nu sunt atat de mandra de scrisul asta, pentru simplul motiv ca oricum nu sunt toate ideile mele, asa cum cineva poate sa invete ceva de la mine, asa am invatat si eu de la altii si incerc sa le tot dau mai departe (aici fac o plecaciune in fata Darei). Cat despre carte, sa stii ca am in plan si asta, cand ma mut in Bucuresti cu iubitul am zis ca ne-apucam de-un roman, doar ca inca nu ne-am inteles, el vrea sa fie unul cu tenta politica, si eu vreau unul cu multa dragoste prin el. Si daca va aparea vreodata asa ceva, sa fii sigura ca nu va trebui sa cumperi, iti inmanez eu o copie.

Iti multumesc ca mai treci pe la mine si pentru cuvintele frumoase, sa ai o sambata placuta, draga mea.

[CezaraCezarului]

Anterior postat de UluceanuAnaMaria

Buna dimi, Di! Iti urez un week-end frumos si slabut ca si tine (ti-am vazut pozele. esti uimitoare!!!) Nu am mai trecut pe la tine, pentru ca nu am avut tst, deci nici calculator, si am ramas in urma cu vreo 15 pagini pe care trebuie sa le citesc din urma..

Te pupicesc! Sa ai o zi frumoasa!

Merci, Ana-Maria, eu in schimb am mai trecut pe la tine, desi nu am scris nimic, m-am bucurat pentru scadere (BRAVO) si-mi place tare mult cum mananci pentru simplu motiv ca... exact asa mananc si eu, de la bolul cu cereale la pestele de la amiaza. Chiar uimitoare nu sunt, slabuta, valeu, nici pe departe, but I'm getting there, te ajung eu cumva din urma, caci ai un coooorp...

[anhelyto]

Anterior postat de CezaraCezarului

Multumesc, ingerasule. Eu nu sunt atat de mandra de scrisul asta, pentru simplul motiv ca oricum nu sunt toate ideile mele, asa cum cineva poate sa invete ceva de la mine, asa am invatat si eu de la altii si incerc sa le tot dau mai departe (aici fac o plecaciune in fata Darei). Cat despre carte, sa stii ca am in plan si asta, cand ma mut in Bucuresti cu iubitul am zis ca ne-apucam de-un roman, doar ca inca nu ne-am inteles, el vrea sa fie unul cu tenta politica, si eu vreau unul cu multa dragoste prin el. Si daca va aparea vreodata asa ceva, sa fii sigura ca nu va trebui sa cumperi, iti inmanez eu o copie.

Iti multumesc ca mai treci pe la mine si pentru cuvintele frumoase, sa ai o sambata placuta, draga mea.

di puteti sa faceti un roman de dragoste in care personajele sa fie implicate si in politica, si in care cei doi au probleme din cauza politicii, dar tot iubire invinge........uite o idee, si asa aman2 o sa fiti impacati si multumiti...

[UluceanuAnaMaria]

Anterior postat de CezaraCezarului

Merci, Ana-Maria, eu in schimb am mai trecut pe la tine, desi nu am scris nimic, m-am bucurat pentru scadere (BRAVO) si-mi place tare mult cum mananci pentru simplu motiv ca... exact asa mananc si eu, de la bolul cu cereale la pestele de la amiaza. Chiar uimitoare nu sunt, slabuta, valeu, nici pe departe, but I'm getting there, te ajung eu cumva din urma, caci ai un coooorp...

Mie mi-e tare drag sa ma gandesc la persoanele pe care le cunosc ca fiind slabe pana la un termen.. De ex. mi-o imaginez tot timpul pe mama mai slaba cu 10 minute, cocheta (ea si-asa are mania cochetariei), machiata, aranjata, frezata, cum e de obicei, numai ca SLABA.. sau cel putin mai slaba.
La fel si cu slabutele de pe forum, mai ales cele care au ceva aparte. Intotdeauna ma uit la ticker si ma gandesc "pai pana la revelion va arata beton" sau imi imaginez cum ar arata corpul lor la 60-50 de kilograme Si ma bucur intr-adevar cand vad ca au parte de reusite.. Asa ca nu am decat felicitari sa-ti aduc!!! Si sa-ti spun ca te invidiez pentru felul in care arati cum arati la 79 de kilograme!