[dara]

De obicei la anorexie persoanele cauta sa controleze mancatul cand simt ca nu controleaza altceva din viata lor. In mediul strain poate incerci sa fii pe faza, iar acasa te relaxezi si iti dai voie sa mananci ce n-ai avut voie, daca acasa te simti in siguranta si ca nu mai trebuie sa controlezi sau sa fii pe faza.
La IMC-ul tau nu vad de ce ar mai trebui sa slabesti. Si daca nu ai silueta perfecta (in viziunea ta) ce crezi ca se va intampla? Nu vei fi acceptata, iubita, eligibila, competitiva? Altceva?

[inna_34]

ma regasesc in ceea ce zici cu mancatul at knd esti acasa,se pare k avem aceleasi probleme,si eu mananc knd vin acasa pana nu mai pot ,iar daca sunt singura ,knd merg la faculta(tot in cj sunt si eu) parca ma mai controlez,acolo nu imi gatesc eu bunatati cum face mami,desi mi se intampla sa mai am crize si sa mi cumpar o punga intreaga numai cu dulciuri ..sper sa reusim sa trecem peste asta,desi e mai greu de cat credeam.

[dara]

Dragelor, cumplit de greu nu e, cand incepi sa ai informatiile corecte. Opinia populara e ca trebuie 'vointa si ambitie' si aceasta nu reflecta realitatea. Asa, popular se crede ca tesutul adipos de pe burta se poate metamorfoza in muschii de dedesubt...adica nu intotdeauna putem pune baza pe credinte populare. [Tesutul adipos de la burta se consuma separat, iar muschii de dedesubt devin antrenati tot separat, grasimea nu se transforma in ei direct].

Este o tulburare din pacate si merita atentie serioasa, mai ales cand dureaza de mult timp si devine clar ca acel 'de maine ma fac cuminte si o sa mananc 'snur' ' nu functioneaza si acel maine tot nu mai vine, e destul de logic ca trebuie schimbata metoda.

[Lavinia17]

Acum am descoperit ca"binge eating se numeste boala asta,daca pot sa o numesc asa.Sufar de asa ceva de cand ma stiu.Sunt o calatoare printre diete,dar de cand am reusit sa slabesc vreo 10-11 din aprilie pana prin iunie 2010 cu un regim disociat nu mai pot sa mananc normal.Am obosit psihic si fizic.Nu reusesc sa ma bucur de viata ca sa zic asa,ma simt super naspa.Uneori ,daca nu ma abtin,imi vine sa ma dau cu capul de pereti.Pe 1 martie am programare la un medic nutritionist,dar pana atunci mai sunt 2 sapt .Nu pot sa mi exprim starea negativa pe care o traiesc,desi la exterior vreau sa par fericita doar sa nu fiu asaltata de intrebarea"ce ai?"Ma doare cel mai mult k singura nu pot sa o scot la capt,sper sa reusesc sa ies din starea asta,pt k daca nu,nu stiu ce ar putea urma.cand eram slabuta asta vara,prim data in viata mea,imi era asa de bine,eram fericita.LA mine conteaza doar sa fiu slaba,ca in restul imi merge perfect,cat timp sunt grasa,nu sunt niciodata fericita.Este o bosesie,insa nu pot sa renunt la nenorocitas asta de mancare.

[dara]

Buna Lavinia,

in mare parte persoanele care au reusit singure au citit mult in domeniul acestei probleme, ajuta daca stii engleza sau alte limbi straine, pentru ca la noi nu prea sunt materiale si eventual au apelat doar foarte putin la ajutorul unui psiholog specializat in asta, ca daca nu e specializat, nu faci neaparat mare lucru. Asa, pur si simplu, imi pare rau, dar nu prea am auzit sa treaca, odata instalata 'dependenta' de mancare, cercul vicios - diete-binge. Daca nu vrei sau nu poti merge la un psiholog de cognitiv-comportamentala, studiaza singura aceasta 'tulburare' si invata sa devii propriul psiholog, adica sa iti propui sa faci si sa aplici ce ti-ar propune un psiholog din orientarea asta. Mai functioneaza si terapiile interpersonala si dialectic-comportamentala, insa nu se prea practica la noi in tara. E posibil sa functioneze si terapia psihodinamica, insa alte tipuri de orientari din psihoterapie nu am citit studii care sa arate ca ar fi functionat pe problema asta.
Imi pare rau ca suferi de asta, e greu, stiu cum e, la varsta ta cautam psiholog in Ro...si nu prea erau, din pacate, ca fusese interzisa psiho pe vremea vechiului regim.

[Lavinia17]

As merge la psihologul scolii,pentru ca am fost la cateva sedinte la dansa,insa pt altcva,sa ma ajute pt faucltate.I am povestit si de chestia cu mancatul,mi a zis dansa povestea stiuta de toti"iei puttin sa ti stapanesti pofta si gata",iar cand i am zis ca nu funcitoneaza si celelalte stari mi-a spus ca este o problema.Cred ca ma voi programa sa vad ,poate ma ajuta.

[dara]

Decat nimic, sigur te ajuta o discutie cu cineva in domeniu...cred, mai depinde si de persoana. Depinde si ce stie despre aceasta problema...nu se invata automat la facultatea de psihologie, abia mai tarziu putin la formarile in psihoterapie si cum ziceam, mai conteaza si tipul psihoterapiei.
Conteaza si suportul social de pe forum, poti apela la fete ca sprijin, dar nu inseamna chiar terapie.
Baftutza!

[Lavinia17]

Am fost la doamna psiholog si mi-a spus ca o sa facem terapie.am fost marti,iar pana martea ce vine mi-a spus sa mananc fara sa ma smt vinovata ce vreau si cat vreau(insa nu pana mi se face rau).E bine asa,sa nu te simti vinovata si parca mananc si mai putin .Adica nu am mereu in minte ca am mancat mult si parca ma simt usurata(chiar daca am mancat mult).Iar pe 1 martie am prog la nutritionist.

[dara]

E foarte bine ca procedeaza prin a conveni impreuna ce vei face si in afara terapiei, ca inveti comportamente noi care te vor ajuta, altfel intr-o ora psihologul nu poate schimba prea multe, daca in rest nu face ceva si persoana respectiva.
Si ajuta si eliminarea restrictiilor, ca impotriva lor ne revoltam cand mancam in exces, in afara ca mai mancam si la diferite alte emotii si exprimam multe prin mancare. Asa daca stii ca ai voie, alegi sa nu mananci in exces, fata de atunci cand iti interzici si apoi te revolti impotriva acestui lucru.
Si cum mai mancam la sentimente negative (cand le simtim), daca ti-l creezi pe cel de vinovatie, nu faci decat sa ai unul in plus la care sa mananci.
La nutritionist poate ai putea sa rogi sa te ajute si cu principii de alimentatie sanatoasa, nu doar cu meniuri fixe, care nu pot fi tinute o viata, ci mai degraba cum invata Dr.Iulia de aici de pe forum pe cine vrea sa asculte. E util sa stii si ce ai de facut concret in plan alimentar, foarte bine faci, insa incearca sa afli principiile, cum ziceam, nu numai meniuri fixe. Pot fi uneori bune si acelea o perioada daca vei simti tu ca te ajut si ca ti-e mai simplu pana inveti principiile, insa daca-s extrem de fixe, e mai bine sa ai grija sa nu reactivezi vinovatii, opozitii, etc.

Bravo tie ca mai ales la varsta ta alegi solutii inteligente si iei si taurul de coarne, in loc de a inrautati problema prin tot felul de chestii aplicate adesea de ceilalti in necunostinta de cauza. Multe multe felicitari! Esti o curajoasa si o luptatoare!

[Lavinia17]

Multumesc.Pai eu am auzit ca aceasta doctora la care ma duc este foarte buna,insa acum nu stiu cum da dietele.Spre exemplu a amica de a mea a fos tla doctor,insa nu la celasi la care ma duc si eu si nu i-a dat meniuri fixe ,ci ii zicea ceva de genul:dimineata sa manance alimente din gama produselor Y,dupa amiaza ii zice"proteine si nu mai stiu ce.Acum om vedea cum imi da si mie.Eu o sa va mai zic.Iar acum,ce mi a zis dna psiholog sa mananc fara sa ma simt vinovata,parca nu mananc asa mult si ma gandesc mai pucin la mancare.Dar tot putin,putin ma simt vinovata.Dar oricum,e mai bine.:*
Va pup