[Prapadeala]

Anterior postat de jessik

bine, cand plange mult.. nu poti sa il lasi asa.. dar daca doarme.. sau sta cumintee..
oricum cred in chestia ca daca il inveti mereu in brate asa vrea
am obs eu la alte mamici.. una disperata dupa fata, si fata dupa ea.. daca nu o vedea urla de numa,. cand venea gata zambea.. deci clar de ce urla..
la alta mamica.. baiatul ei.. nu a plans deloc , daca nu o vedea.. si a zis ca nu i0a facut mofturile.sau or fi fetele mai mamoase? sunt f curioasa cum o sa fie.. dar o sa incerc sa nu o/il invat sa moara dupa mine.. vedeam si la o matusa.. copii mari.. si tot zbierau dupa masa..
asta cu colicele.. mi-a zis o prietena, ca nu stiu ce produs din italia, i-a facut bine.. ca nu mergea cu nimic..
da asa e bobo, e frumaosa viata cu copii.. eu una urasc persoanele care nu vor sa faca copii, ca vai nu mai ai viata.. pff..sau nu se simt preg sa fie responsabili.. etc..
deci eu de 3 ani de cand stau cu sotul.. deja ma plictiseam.. asa fara bebe.. ce faci.. toata ziua.. servici, tv.. casa.. plimbari.. oricum nu suntem noi cu distractiile.. suntem mai linsititi.. haha.. dar cand vad cupluri mai batrani vb aia.. si stau de 10 ani.. si nici nu se gandesc la copii.. aia ce fac.. nu au nimic interesant in viata..
vb aia parca nu ai nici un rost..e plictisitor.. haha
de multe ori aproape ca plangeam.. si ziceam sotului.. ca is asa singura.. ca macar cand o sa am copii. o sa am cu cine sta haha..

Jessik, mi se pare ca esti transanta. Decat sa aduci pe lume un copil doar pentru ca vor altii, mai bine stai in banca ta. Eu sunt casatorita de 4 ani si pana in prezent nu am simtit neaparat nevoia unui copil. Incepand de luna aceasta sunt iar aspiranta, dar nu imi doresc acel copil pentru ca imi va umple goluri. Stiu ca viata mea nu va mai fi la fel, dar stiu ca este alegerea mea in ceea ce priveste dorinta de a face un copil. Nu consider ca este corect sa judecam alte cupluri care aleg sa nu faca copii. Pana la urma toti facem alegeri in acest si doar cand ne gandim cati copii vrem. Fiecare stie care ii sunt puterile si dorintele. Eu poate imi doresc un copil, tu poate consideri ca pentru tine e potrivita o familie cu 2 copii. Nu inseamna ca una din noi a facut o alegere gresita.

Referitor, la lasatul copilului sa planga si dependenta de mama, la fel, fiecare cu parerea lui. Este un subiect delicat si conteaza mult ce ai citit inainte si ce conceptii ai. Eu, personal, am citit un articol pe aceasta tema care m-a impresionat. Concluzia era ca bebelusul care plange nu incearca sa te manipuleze, ei sunt prea mici ca sa faca asta. Ei, intr-adevar, incearca sa iti atraga atentia pentru ca au nevoie de tine. Asa cum sunt adultii, asa sunt si bebelusii, unii au nevoie de mai multa afectiune decat ceilalti. Tot in respectivul articol am citit ca bebelusul care nu mai plange dupa atentie, nu e un bebelus care a fost educat, ci este un bebelus care a renuntat sa mai spere. Si ca o comparatie dusa la extrem, s-a dat exemplul unui copil abandonat, ei nu plang. Dupa articolul respectiv, am luat decizia ca eu nu imi voi lasa niciodata copilul sa planga, daca el va avea nevoie de mine, eu voi fi acolo sa ii arat afectiunea mea cu riscul de a iesi un copil mai alintat sau mai mamos. In acelasi timp, traiesc cu speranta ca atunci cand va creste, voi reusi sa ii fi acordat suficienta incredere in el si sa aiba curajul sa faca si lucruri singur, nu sa fie mereu dupa fusta mea. Acum eu vorbesc din pura teorie, sper ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa vin sa va povestesc cum e realitatea

[Diana D]

La noi a functionat de minune Debridat si Alinan. Dar Debridatu a facut cea mai buna treaba, de la 1 luna jumatate nu a mai avut nimic.

[jessik]

sunt multe de discutat.. si nu cred ca tine minte bebelsul. ca nu l-a luat mama la timp in brate si ca a plans. iti faci viata mai usoara daca nu stai dupa fiecare scancet..moderat e mai bine.. dar poate depinde si de copil..
dar cand vezi ca un bebe mai marisor plange ca nu isi vede mama 2 minute.. deja e exagerat..
pt cuplurile care nu vor copii.. nu mi se pare corect motivul..nu ca as afce copii pt altii.. pt mine il fac.. ca vreau eu.. dar cand altii zic ca e prea greu.. ca nu vor sa isi complice viata e aiurea de auzit.. e ca si cum nu vrei sa muncesti ca e greu, dar te plangi ca nu ai bani..eh fiecare cu ale lui.. mie una, oricat de greu mi s-ar parea.. tot frumos o sa fie..
sper sa nu am un plangacios, in sensul, sa nu reziste fara mine.. trebuie sa il inveti puternic.. ce faci cand merge la gradi sau scoala.. si urla dupa tine?
nu zic sa il neglijezi.. dar e bine sa fie ceva de mijloc.. eu una am obs cum sunt alti copii, dupa cum i-a crescut mama si tata..

[simonet]

Neataaaa!!
Eu am stat aseara pana la 9 jumatate la birou, Raisa dormea cand am ajuns acasa ... atat de rau mi-a parut ca nu am apucat sa stau cu ea ... nici ieri dimineata nu am stat cu ea ca dormea cand am plecat de acasa ...
acum de dimi am trezit-o si am stat un pic cu ea ... cand a venit Maria a vrut la ea ... am ramas masca ... fiica-mea o prefera pe Bona in locul meu ... pe de alta parte prefer sa ma gandesc ca raisa stie ca ziua sta cu bona si nu mai plange cand plec

so ... am avut o seara si o dimineata cel putin ciudate ...

voi cum sunteti?

[redeeadoo]

Anterior postat de jessik

sunt multe de discutat.. si nu cred ca tine minte bebelsul. ca nu l-a luat mama la timp in brate si ca a plans. iti faci viata mai usoara daca nu stai dupa fiecare scancet..moderat e mai bine.. dar poate depinde si de copil..
dar cand vezi ca un bebe mai marisor plange ca nu isi vede mama 2 minute.. deja e exagerat..
pt cuplurile care nu vor copii.. nu mi se pare corect motivul..nu ca as afce copii pt altii.. pt mine il fac.. ca vreau eu.. dar cand altii zic ca e prea greu.. ca nu vor sa isi complice viata e aiurea de auzit.. e ca si cum nu vrei sa muncesti ca e greu, dar te plangi ca nu ai bani..eh fiecare cu ale lui.. mie una, oricat de greu mi s-ar parea.. tot frumos o sa fie..
sper sa nu am un plangacios, in sensul, sa nu reziste fara mine.. trebuie sa il inveti puternic.. ce faci cand merge la gradi sau scoala.. si urla dupa tine?
nu zic sa il neglijezi.. dar e bine sa fie ceva de mijloc.. eu una am obs cum sunt alti copii, dupa cum i-a crescut mama si tata..

Buna Jessica,

v-am tot citit si in jurnalul mamicilor, si mi-am zis ca tre sa scriu si eu ceva
legat de memoria copilasilor, sa stii ca nu este chiar asa cum ne imaginam noi, ei simt din burtica ta tot ce se intampla, tu imparti cu el toate nelinistile, bucuriile, stresul, deci simte.
daca vorbesti cu el iti recunoaste vocea, la fel si pe cea a taticului, bebele isi recunoaste mama chiar daca nu a vazut-o
iti recomand o carte superba despre bebelusi, vei descoperi lucruri interesante despre ei - Mintea nou nascutului, de David Chamberlain

[Puffoasa]

Exact! Nu e vorba ca el isi v-a aminti in viitor ca tu l-ai lasat sa planga.. sau ca nu l-ai alintat. E vorba ca personalitatea lui ca si individ se "formeaza" inca din burtica. El poate suferi de tulburari de comportament mintal si social in urma actiunilor noastre.
Eu citeam pe vremea facultatii, la psihologie infantila, ca e foarte important disciplinarea copilului din primele luni de viata. Respectarea orelor de masa si modul de alimentare, a orei de baie si de somn si tot asa. A disciplina nu inseamna a-ti stresa copilul.
Si dupa cum am mai auzit, orice inceput e greu.

Aseara vorbeam la telefon cu o prietena care a nascut de aproape 4 luni.. si-mi spunea ca-n primele 3 saptamani a fost floare la ureche, dar dupa perioada asta, fetita ei nu doarme noaptea mai mult de o ora fara sa se trezeasca. Era cam disperata si-mi spunea ca-i scoasa din circuit.
Sper sa nu trec prin asta nici eu si nici voi, si sper sa-mi dea Dumnezeu destula intelepciune sa stiu cum sa procedez cu pruncul meu.

[Prapadeala]

Anterior postat de jessik

sunt multe de discutat.. si nu cred ca tine minte bebelsul. ca nu l-a luat mama la timp in brate si ca a plans. iti faci viata mai usoara daca nu stai dupa fiecare scancet..moderat e mai bine.. dar poate depinde si de copil..
dar cand vezi ca un bebe mai marisor plange ca nu isi vede mama 2 minute.. deja e exagerat..
pt cuplurile care nu vor copii.. nu mi se pare corect motivul..nu ca as afce copii pt altii.. pt mine il fac.. ca vreau eu.. dar cand altii zic ca e prea greu.. ca nu vor sa isi complice viata e aiurea de auzit.. e ca si cum nu vrei sa muncesti ca e greu, dar te plangi ca nu ai bani..eh fiecare cu ale lui.. mie una, oricat de greu mi s-ar parea.. tot frumos o sa fie..
sper sa nu am un plangacios, in sensul, sa nu reziste fara mine.. trebuie sa il inveti puternic.. ce faci cand merge la gradi sau scoala.. si urla dupa tine?
nu zic sa il neglijezi.. dar e bine sa fie ceva de mijloc.. eu una am obs cum sunt alti copii, dupa cum i-a crescut mama si tata..

Asta cu tinutul minte e o chestie relativa, in sensul ca poate nu tine minte la modul constient, dar ii poate influenta dezvoltarea ulterioara.

Eu nu am zis sa stai dupa fiecare scancet, am zis ca voi sta langa el de fiecare data cand va plange. Un scancet nu e neaparat echivalentul plnasului.

Acel copil de 2 ani care plange ca nu isi vede mama, are o teama, ii este teama de ceva. Eu tin minte o intamplare din viata mea. Eu nu stiu cati ani avem, dar mama mi-a povestit ca aveam in jur de 2 ani. Eram la bunici la tara si ai mei s-au dus pana in oras. Pentru mine era un teritoriu destul de necunoscut si m-am speriat. Am plans non stop timp de 6 ore. Si acum tin minte disperarea mea ca ai mei au plecat. Nu imi dau seama de ce am avut acea teama, dar eu am fost panicata si si acum tin minte acel sentiment. Nu am fost un copil tinut la fusta mamei, am fost destul de independenta, dar cand ai mei au plecat si m-au lasat acolo, m-am pierdut. In acelasi timp, un an mai tarziu cand m-au dat la gradinita, nu am avut nicio problema, nu am avut temeri si nu am plans.

Parerea mea ca un copil este puternic daca are incredere in el si increderea o capata in timp. Dar pentru a capata incredere, are nevoie sa isi asume niste riscuri, iar riscurile ti le asumi mai usor cand stii ca ai unde sa cazi si sa iti fie bine.

La scoala nu mai plang copii, dar la gradiniti plang pentru ca e teritoriu nou si la ei o frica de abandon. Din ce am citit, asta este problema cu plansul la gradinita. Acesta este si motivul pentru care sunt traumatizante primele zile. Trebuie sa ai rabdare cu el si sa-i explici si atunci trec si vremurile grele.

Stiu ca eu vorbesc doar din teorie acum, dar am citit mai multe pe tema asta pentru ca eu personal consider ca am avut de suferit la un moment dat pe niste chestii facute de mama - gen nevoia ei constanta de a ma compara cu altii.

Referitor la cuplurile care nu vor copii, eu ii inteleg. Si eu am avut perioada mea in care am vrut sa ma concentrez pe alte chestii. Acum consider ca am ajuns sa am putin ordine in viata mea la anumite capitole si daca acum ar veni bebe, as avea disponibilitatea necesara pentru a-i oferi tot ce consider eu ca este necesar, acum pot sa ii acord timpul de care are nevoie, acum am maturitatea de a avea rabdare cu el.

Si in prezent, viata mea va deveni mult mai complicat dupa aparitia copilului. Sunt foarte multe semne de intrebare. 10 luni cat voi putea sa stau cu el acasa, totul va fi ok, dar ulterior trebuie sa gasesc o solutie care sa fie ok si pentru el si pentru mine. Pentru mine nu este o optiune sa stau 2 ani acasa si in Ro e greu sa gasesti o solutie ok cu ce faci cu bebe dupa ce te intorci la servici

Intrebare pentru mamici - voi cand v-ati intors la servici si ce solutii ati avut pentru bebe?

[Laura]

Noi iar nu am dormit azinoapte pentru ca ieri am dormit mai toata ziua si asa ca azi noapte aveam chef de povesti. Dureri nu avea ca era linistita dar nu avea somn asa ca am stat la povesti pana la 3.
Se pare ca sab simplex are efect cat de cat. Sa vedm in noaptea asta cum va fi, pentru ca de obicei tot a doua seara are dureri.

[Gea]

Anterior postat de Laura

Noi iar nu am dormit azinoapte pentru ca ieri am dormit mai toata ziua si asa ca azi noapte aveam chef de povesti. Dureri nu avea ca era linistita dar nu avea somn asa ca am stat la povesti pana la 3.
Se pare ca sab simplex are efect cat de cat. Sa vedm in noaptea asta cum va fi, pentru ca de obicei tot a doua seara are dureri.

Laura, poate e ceva din alimentatia ta care o deranjeaza? Daca zici ca e doar a doua zi mai dureros, poate ca nu agreaza ceva dn alimentatia ta. Ne poti spune un meniu dintr-o zi obisnuita?

[simonet]

Anterior postat de Prapadeala

Asta cu tinutul minte e o chestie relativa, in sensul ca poate nu tine minte la modul constient, dar ii poate influenta dezvoltarea ulterioara.

Eu nu am zis sa stai dupa fiecare scancet, am zis ca voi sta langa el de fiecare data cand va plange. Un scancet nu e neaparat echivalentul plnasului.

Acel copil de 2 ani care plange ca nu isi vede mama, are o teama, ii este teama de ceva. Eu tin minte o intamplare din viata mea. Eu nu stiu cati ani avem, dar mama mi-a povestit ca aveam in jur de 2 ani. Eram la bunici la tara si ai mei s-au dus pana in oras. Pentru mine era un teritoriu destul de necunoscut si m-am speriat. Am plans non stop timp de 6 ore. Si acum tin minte disperarea mea ca ai mei au plecat. Nu imi dau seama de ce am avut acea teama, dar eu am fost panicata si si acum tin minte acel sentiment. Nu am fost un copil tinut la fusta mamei, am fost destul de independenta, dar cand ai mei au plecat si m-au lasat acolo, m-am pierdut. In acelasi timp, un an mai tarziu cand m-au dat la gradinita, nu am avut nicio problema, nu am avut temeri si nu am plans.

Parerea mea ca un copil este puternic daca are incredere in el si increderea o capata in timp. Dar pentru a capata incredere, are nevoie sa isi asume niste riscuri, iar riscurile ti le asumi mai usor cand stii ca ai unde sa cazi si sa iti fie bine.

La scoala nu mai plang copii, dar la gradiniti plang pentru ca e teritoriu nou si la ei o frica de abandon. Din ce am citit, asta este problema cu plansul la gradinita. Acesta este si motivul pentru care sunt traumatizante primele zile. Trebuie sa ai rabdare cu el si sa-i explici si atunci trec si vremurile grele.

Stiu ca eu vorbesc doar din teorie acum, dar am citit mai multe pe tema asta pentru ca eu personal consider ca am avut de suferit la un moment dat pe niste chestii facute de mama - gen nevoia ei constanta de a ma compara cu altii.

Referitor la cuplurile care nu vor copii, eu ii inteleg. Si eu am avut perioada mea in care am vrut sa ma concentrez pe alte chestii. Acum consider ca am ajuns sa am putin ordine in viata mea la anumite capitole si daca acum ar veni bebe, as avea disponibilitatea necesara pentru a-i oferi tot ce consider eu ca este necesar, acum pot sa ii acord timpul de care are nevoie, acum am maturitatea de a avea rabdare cu el.

Si in prezent, viata mea va deveni mult mai complicat dupa aparitia copilului. Sunt foarte multe semne de intrebare. 10 luni cat voi putea sa stau cu el acasa, totul va fi ok, dar ulterior trebuie sa gasesc o solutie care sa fie ok si pentru el si pentru mine. Pentru mine nu este o optiune sa stau 2 ani acasa si in Ro e greu sa gasesti o solutie ok cu ce faci cu bebe dupa ce te intorci la servici

Intrebare pentru mamici - voi cand v-ati intors la servici si ce solutii ati avut pentru bebe?

si eu am aceeasi opinie, ca tine referitor la cresterea copiilor ...
si asa o cresc si eu pe fiica-mea (1 an si 7 luni)

legat de intoarcerea la serviciu, eu am revenit la 11 luni de la nastere, am dus-o pe raisa la cresa la 10 luni si jumatate. dupa 6 luni de cresa a facut o complicatie, pneumonie si altele, ca urmare a racelilor frecvente din perioada in care a frecventat cresa, asa ca de atunci e cu bona acasa. nu a mai racit, ii e ok.

e alegerea fiecarui parinte bona vs. cresa. eu am ales cresa pentru ca m-am gandit ca ii va fi mai bine social vorbind sa fie cu copii, insa i-a afectat sanatatea si deja varianta cu cresa a picat.