[Kclaudyia]

Ioooooooooooi uite o burtica frumoasaaaaaaaa!!!
Nu degeaba se zice ca femeile insarcinate au acel "je ne sais quoi"
Esti o graviduta minunata Rominel!
Ma bucur ca bebe e bine si sper sa ai parte de o nastere usoara!

[rommyna]

Dragele mele, nu orea v-am scris in ultima vreme fiindca am tot fost in expectativa si ma gandeam ca voi veni cu marea veste. Dar si fiindca am tot avut ceva staru si cheful de a scrie in jurnal sau la mamici a lipsit cu desavarsire

Si uite ca a venit ziua de sambata Eu am tot avut de marti stari de iritatie ale pielii, de unde mancarimi si scarpinat pe capul meu. Le-am incercat pe toate: spirt, crema de galbenele, pudra de talc, crema fff scumpa anti alergii si mancarimi sau alcool mentalit. Pot spune ca au fost aproape in zadar sau degeaba. Efectele pe termen scurt si apoi pielea mea devine iritata. M-am trezit noaptea scarpinandu-ma involuntar , ce sa va zic, placerea de pe lume!!! Culmea au fost mancarimile din talpi, daca va puteti imagina asa ceva. In fine, rezist cu stoicism. Am inteles de la mama ca este o reactie normala in ultima luna de sarcina, schimbarile hormonale ale vietii ) Normal ca nu lu se intamola tuturor, dar pe mine nu ma ocolesc niciodata asa bucurii , fie si in ultima saptamana de sarcina.

Si cum spuneam, am ajuns si la ziua de sambata. Peste cateva ore vom fi in drum spre spital la ceea ce cred si sper eu sa fie ultimul consult ca graviduta. Desi vremea a fost frumoasa, bebe nu a vrut sa scoata nasucul afara si nici nu a dat vreun semn. De ieri dupa-amiaza am inceput sa am contractii nedureroase prelungite, iar de aseara unele dureri ale oaselor, muschilor si presiune pe col. De cand m-am trezit pana acum am tot avut burtica tare.

Ce sa va mai povestesc eu voua? Treaba cu insomniile inainte de nastere suntbfoarte adevarate, sa vedem daca mister bebe imi face vreo surpriza astazi si o sa avem insomnii de la scuteceala si alaptat Sunt tare curioasa ce decizie va lua azi dl dr dupa consult, daca imi va induce sau nu nasterea. Parca nici nu-mi vine sa cred ca mai am nici 3 zile pana la termen. Abia astept sa-mi tin pruncul in brate, sa-l pup si sa-l alaptez. Daca minunea se va intampla, sigur voi gasi un mod in care sa anunt! Eu sau altcineva

Sa-mi tineti pumnii stransi drageor si sa ne auzim cu bine! Pupici tuturor si week-end placut!

[Anca22]

Dumnezeu sa va ajute Romina!Asteptam cu nerabdare vestile bune.Mult curaj

[niculina04]

Strumfii mei dragi sa fiti sanatosiiiiii!!!!!!!in sf iti tii puiul in brate

[LOREDANA99]

Romiii...va asteptam acasaa♥♥♥

[mutulica]

Felicitari draga mea!!!! Sint foarte fericita pentru tine si toata numai emotii cind v-am vazut.

[niculina04]

Strumfiiiiilorrrrr sunteti bine?ma gandesc mereu la voi,mie dor de pov noi cu 2 strumfii frumosiiiii,

[rommyna]

Buna fetelor. Am reusit sa ma eliberez si eu putin, desi nu stiu cat tine distractia Probabil voi stiti mai bine cum sta treaba cu un bebe de cateva zile. O sa incerc sa descriu pe scurt ultimele zile, dar si povestea nasterii.

La ora la care Simo imi scria acest mesaj, fix atunci 15 februarie ora 18:50, se nastea mica mea bobitza, Victor! Nasterea nu a fost nimic din ceea ce ne asteptam si am fost total nepregatita pentru ceea ce a urmat.

Asa cum v-am scris sambata dimineata, toata saptamana trecuta am avut mancarimi pe mai toata suprafata corpului, inclusiv in palme si talpi, care se manifestau mai sever noaptea. Mancarimile au aparut initial acum 2 saptamani cand ma irita doar burtica si vergeturile ei. Am zis ca pielea mea nu mai are elasticitate si asta ar fi motivul pentru care ma mananca. In fine, am intrebat-o cate ceva pe mama, mi-a zis ca e ceva specific ultimului trimestru de sarcina, dar fara prea mari detalii. Si cu recomandarea de a ma abtine din scarpinat.

Sambata dimineata am mers la controlul de rigoare cu speranta ca va fi marea zi a nasterii...si a fost! In dimineata respectiva am plecat cu tot bagajul de spital si cu un pic de emotii pentru ceea ce urmeaza. Ajunsa la spital, dl. dr. m-a pus pe masa sa vada cum era colul. Din pacate, colul era scurtat, dar inchis. Asta insemna sa mai asteptam cateva zile pana se va deschide, desi eram foarte aproape de termen. Apoi am mers la eco, daca tot nu parea ca va fi cazul sa nasc in ziua respectiva, sa-l vedem pe bebe si cum s-a dezvoltat. La eco bebe, nu numai ca nu mai luase in greutate, dar si scazuse fata de cat avusese luni! Daca la ecografia de luni avea 3200g, la cea de sambata abia aveam 3000g. Plus ca diferenta dintre varsta gestationala si cea aproximata era mare. Daca in saptamana 34 era o diferenta de 3-4 zile, acum aveam 39 saptamani si 4 zile conform DPN-ului si 36 saptamani si 4 zile conform aproximarilor! Vorba aia, de ce ti-e frica de aia nu scapi. Cu alte cuvinte bebe nu a evoluat deloc in ultima saptamana de sarcina, ba chiar as putea spune invers. Ne-a spus totusi ca bebe arata ca un bebe la termen, chiar daca era mai mic. Dl. dr. nu a vrut sa ne sperie si ne-a zis sa mergem si la NST. La sfarsitul ecografiei m-a intrebat ce altceva am sa-i povestesc si i-am spus de mancarimile de pe corp si cum se manifesta. S-a ingrijorat putin, si mi-a dat o lista de 3 analize pe care sa le fac atunci cand termin cu NST-ul. Cand asteptam la NST am discutat cu un cuplu care erau la acelasi dr si mai schimbam impresii. Ei erau la al doilea copil si imi povesteau cat de mult le place si lor de dl dr si cum sustine nasterea naturala. De exemplu, ei nu i-a spus ca fetita ei avea dubla circulara si totusi a nascut natural si cu bine, obtinand un scor Apgar de 6.

La NST bebe cam "dormea", m-au pus sa mananc ceva dulce ca sa iasa "perfect" testul. Apoi am mers la analize, nu am putut face decat 2 din cele 3 fiindca laboratorul de la spital nu le avea. Intre timp dl dr a intrat intr-o cezariana si apoi o nastere naturala. Dupa ora 13.00 ne-am intalnit din nou cu dl dr, intre timp mai vorbisem cu el o data la telefon. Daca toata dimineata dr a fost calm, de data aceasta si-a aratat preocuparea si a incercat sa ne zica ca s-ar putea sa am colestaza, dar fara analiza de bilirubina nu isi poate da seama. Aceasta analiza nu o puteam face decat luni. Atunci dl dr ne-a explicat ca in alti ani ar mai fi asteptat 2 zile, dar a trecut demult de acele vremuri cand vedea o gravida la 39 de saptamani si ea si fatul erau bine, iar la 2 zile distanta fatul a fost mort. Ne-a mai spus ca nu este dispus sa isi mai sume un asemenea risc, noi eram deja la 39 de spatamani si 4 zile, foarte aproape de termen, bebe arata de termen si nici nu se mai dezvoltase deloc. Ne-a spus ca daca am ceva la ficat sau la fiere riscam ca fatul sa fie otravit. Asa ca ar fi trebuit sa luam o decizie. I-am spus dumnului dr ca facem orice ne zice el, dar el a vrut ca decizia sa fie a noastra, adica noi sa ne dam acordul pentru cezariana.

Asa ca la cateva minute distanta ne aflam la internari, apoi in salon unde am asteptat sa intru in operatie. Tot timpul am fost conectata la un aparat NST pentru a-l monitoriza pe bebe. Am intrat in operatie pe la ora 6. Totul a fost bulversant pentru mine, am incercat sa nu fiu emotionata sau ceva, dar erau toate asa de neasteptate. Nu m-am pregatit niciun moment din sarcina pentru cezariana, nu stiam ce ma asteapta si eu fiind "a freak control". Cred ca am citit intamplator pe un blog, dar foarte putin. In fine, operatia a trecut cu bine, de indata ce bebe a fost scos din burtica dl dr l-a ridicat si mi l-a aratat " El este copilul tau". Nu trebuie sa va spun ca mi-au dat siroaie de lacrimi instantaneu. Apoi mi-a spus ca bebe avea circulara si ca lichidul amniotic era putin. I-am spus ca ma asteptam sa imi zica si mi-a spus ca el nu zice niciodata. La externare am observat ca, dincolo de toate astea, mai aveam si placenta calcifiata..ieiiii! Dupa operatie dl dr a vorbit cu mister si i-a spus ca am luat decizia cea mai buna ca am ales operatia- de parca s-ar fi putut altfel- si ca stie cat de mult mi-am dorit sa nasc natural, dar au fost prea multe ca sa se poata asta.

Si asa, pe 15 februarie, la ora 18.50 s-a nascut minunatie de baietel Victor, nota Apgar 9 (ca am facut cezariana), perfect sanatos si frumos! L-am vazut in poze la mister in seara aceea, cand eram la terapie intensiva.

Experienta intra-spitaliceasca a fost una placuta, servicii extraordinare pentru un spital de stat. Nicio presiune legata de bani nici in operatie, nici dupa. Asistente prietenoase, la terapie intansiva am fost urmarite indeaproape, mereu calmante si grija pentru noi. Iar la sfarsitul operatiei m-au apucat frisoanele, iar o asistenta m-a acoperit pe maini si ma mangaia pe cap ca sa ma linistesc si sa nu mai tremur. Cine mai face asta, fetelor? O singura asistenta de la nou-nascuti a fost cam scarba, nu a vrut sa ia copiii nimanui din salon, desi eram operate de un pic peste 24 de ore. Asa ca am schimbat scutece si alaptat plus completare de duminica seara. In rest, toate ne-au invatat, sustinut, etc.

Marti dupa-amiaza ne-au dat drumul, si eu si bebe suntem ok. El a facut un icter, varianta mild si cam atat. Ieri ne-a cazut buricul si aseara am facut prima baita. Primele zile au fost ok, de ieri a devenit mai farait si mai mofturos la somnic, cred ca incep colicile. In mare parte, ma descurc mai mult decat onorabil, dar am si momente cand sunt irascibila (mai mai sa arunc cu ceva dupa sot azi ) si plangacioasa. De vreo doua ori am stat si o ora jumatate sa il linistesc si sa il adorm. Acum speram sa treaca cu bine perioada asta. Invatam si noi, invata si el.

Pana la urma n-am mai primit niciun ajutor, singurul ajutor este mister, ce are concediu 3 saptamani si ne sprijinim unul pe altul. Am avut zile cand nu am apucat sa mananc..poate masa de pranz la 7 seara si nici actunci decat cu intreruperi. Dar cred ca asta va este deja cunoscut!

O mare provocare a fost alaptarea. In primele 24 de ore bebe a baut exclusiv formula, apoi mi l-au adus in camera si mi-au explicat si aratat cum sa-l alaptez. Intai cate 5 minute la fiecare san si apoi completare, a doua zi cate 10 min la fiecare san si marti 15 minute. Desi aveam colostru, bebe nu se satura cu el, plus ca eu nu prea am sfarcuri. Chiar si marti, dupa ce mi-a venit laptele, tot nu adormea pana nu bea si 5-10 ml de formula. Mi-am dat seama ca se poate invata asa, daca nu o facuse deja si din ambitie personala nu i-am dat un gram de formula de cand am ajuns acasa..si ne descurcam de minune! Din cauza acestor obiceiuri din maternitate ajungi sa crezi ca bebe nu se satura cu laptele tau, dar pentru el este doar obisnuinta si usurinta de a trage din biberon decat din tzitzi. In fine, ne-a reusit si asta, desi nu pot alapta decat cu protectii din silicon. Avem in casa lapte praf si un biberon, just in case.

Gata, v-am scris un roman..cine stie cand mai am timp sa intru si sa va povestesc. Scurt pe 2: suntem bine! Nu am mai apucat sa citesc cum sunteti voi, dar sper ca sunteti toate bine, sanatoase si bebeii la fel!

[Anca22]

Bun venit acasa!Ma bucur ca sunteti bine si ca ce era mai greu a trecut.Dumnezeu sa va dea sanatate si multa rabdare ca sa-l cresteti asa cum doriti pe Victoras-puiutul vostru mic si dragalas.

[GCM]

Imi pare rau de intamplarile si trairile nu prea placute prin care ati trecut dar acum cel mai important e ca sunteti bine!!!!
Pupicei multi si la cat de draga-mi esti abia astept sa il cunosc pe bebe Victor.