[claire35]

[QUOTE=Sand;152385]Ma bucur pentru tine.
Fata de altii nu esti perfectionist ca nu ei trebuie sa-ti faca familia fericita ci doar tu ca sa te iubeasca in sfarsit pe tine asa cum esti, sa fie mandrii de tine; familia si dupa aia sotul si dupa aia copiii tai, soacra etc.

Asta e de la cineva care a studiat niste ani buni problematica perfectionismului si care a ajuns la concluzia ca ca exista 3 tipuri de perfectionisti:

Orientati catre sine: cred ca trebuie sa fie perfecti.
Orientati catre ceilalti: ceilalti trebuie sa fie perfecti, sa se ridice la nivelul asteptarilor.
Perfectionisti sociali: cred ca trebuie sa fie perfecti in cazul in care cineva ii observa.
La mine personal se aplica prima intr-un procent maricel si putin din ultima...

[dara]

De cele mai multe ori ce fac altii mai tarziu interpretam noi in acelasi mod invatat de la parinti...daca am fi invatat altfel, nu ne-ar fi 'atins' la fel ce fac altii mai tarziu sau nu am fi interpretat la fel.

Pai stii cum e si cu nivelurile, unul de 30%-50% poate fi stimulator, unul de 100% poate fi invalidant...nu e nevoie sa nu existe deloc. Oricum in galeata mare a perfectionismului intra multe...ca nu vrea nimeni sa cumpere un produs defect, ca producatorul s-a acceptat imperfect si a zis 'merge si asa'...deci calitatea e altceva...termenele sarcinilor...ok, astepti livrarea la timp, nu dupa o vreme. Normal ca daca vorbim la modul general gasim situatii si situatii.

[Sand]

Anterior postat de claire35

Sunt convinsa ca printii si modul cum se comporta te influenteaza cel mia mult, ei reprezinta factorul cel mai important dar cred ca perfectionismul isi gaseste si alte cauze.....ne simtim inconfortabil cu noi insine si ne imprima sentimentul ca orice si oricat am face, nu este niciodata destul si nici de calitate...
...pentru ca dorinta de a tinde spre perfectiune in ceea ce facem tot va exista..

Eu cred ca totul pleaca de la educatia de acasa. Primii ani, d-aia se si zice cei 7 ani de acasa. Dar nu sunt doar 7 ci sunt pana mori ca parintii nu dispar hocus-pocus si repercursiunile le vezi si in viata (serviciu, sefi, colegi, trafic etc.). Daca cresti absolut fericiti cu eu-ul tau si multumit de tine (nu discut aici despre narcisisti) greseala de la birou reprosata de sef este doar o greseala si atat. Treci peste, o intelegi o repari si nu o mai repeti a doua ora fiindca ai fost crescut sa te valorizezi corect. Nu exista sef (decat daca e un tampit!) care sa creada ca esti tu musai un incapabil notoriu doar ca ai gresit o chestie o data. Si alta data altceva. Toti gresesc, zici "Da, sefu' aici aveti dreptate, vina mea" si repari. Sau daca e tampit...ma rog...no comment, tre' sa fie o lectie pentru tine de invatat ca ai dat de seful ala in viata.

Nu e nevoie de perfectiune in ceea ce faci fiindca nu exista perfectiune in lumea din jur. Perfectiunea nu se poate gasi decat in interior, in sinele intim, in suflet. Fiecare face ce poate, cat poate, cat de bine poate...asta da, spre asta vrem toti sa tindem, sa facem tot ce putem, totul (tovarasi!!!)! Omul vrea sa-si faca treaba bine ca sa fie multumit de treaba aia si sa puna capul jos seara multumit ca a avut o zi buna. Pentru sinele interior, chit ca nu i-a multumit pe toti. Cine poate sa-i multumeasca pe toti tot timpul sau vreodata? Doar nu e decat o mama Omida pe lume! Eu-i las ei puterile astea telepatice, deh.

Daca dorinta omului e buna, sincera, candida...or sa observe si ceilalti stradaniile lui si bunul gand care-l anima catre ei.

[dara]

Si mai e un scop final sau motiv pentru care trebuie sa fim perfecti...cand suntem evaluati de noi insine sau de ceilalti.

[claire35]

[QUOTE=dara;152443]De cele mai multe ori ce fac altii mai tarziu interpretam noi in acelasi mod invatat de la parinti...daca am fi invatat altfel, nu ne-ar fi 'atins' la fel ce fac altii mai tarziu sau nu am fi interpretat la fel.

Fataaaa...nu vreau sa cred asta...pai daca incep sa ma responsabilizez de-acum pt cum va fi copilul..chiar ca nu ma mai hotarasc sa fac..s-asa am stat pana la varsta asta si tot nu sunt hotarata 100 %...cateodata ma gandesc ca ma complic..daca imi spui d-astea si imi pun in carca atata responsabilitate..e clar...pa copii!

[claire35]

[QUOTE=Sand;152444]
Omul vrea sa-si faca treaba bine ca sa fie multumit de treaba aia si sa puna capul jos seara multumit ca a avut o zi buna. Pentru sinele interior, chit ca nu i-a multumit pe toti. Cine poate sa-i multumeasca pe toti tot timpul sau vreodata? Doar nu e decat o mama Omida pe lume! Eu-i las ei puterile astea telepatice, deh.

Pai poate tu nu vrei sa fii mama Omida..eu poate asta vreau..asa sunt eu implinita..daca ii multumesc pe toti!...se vede treaba ca nu o sa am implinirea garantata prea curand...

[claire35]

Anterior postat de Sand

Daca dorinta omului e buna, sincera, candida...or sa observe si ceilalti stradaniile lui si bunul gand care-l anima catre ei.

Aaaa..ce bine ar fi sa mearga asa lucrurile..problema e ca oamenii au pretentia sa vada nu numai buna intentie si dorinta la tine..ci si putinta...

[dara]

Anterior postat de claire35

Fataaaa...nu vreau sa cred asta...pai daca incep sa ma responsabilizez de-acum pt cum va fi copilul..chiar ca nu ma mai hotarasc sa fac..s-asa am stat pana la varsta asta si tot nu sunt hotarata 100 %...cateodata ma gandesc ca ma complic..daca imi spui d-astea si imi pun in carca atata responsabilitate..e clar...pa copii!

Pai tu iti vei aduce aminte sa-l iubesti, nu sa-l presezi din fasa sa faca facultate, speriata fiind ca altfel nu se va descurca in viata. Practic, in principiu, parintii partial vor sa se asigure ca le reuseste copilul in viata dupa reteta lor fixa (invatata la randul lor, ca n-au fost nici ei bebelusi rai )...dar si ca sa fie ei linistiti, ca dau bine cu copilul lor la altii, ca nu li se poate reprosa nimic, ca au batranete linistita, ca le e teama sa nu fie martorii unui destin nefavorabil al copiilor. Dar tu inveti sa renunti la frica (nu ma refer la aia sanatoasa - sa sari din fata masinii care vine spre tine) si sa iubesti, si sa traiesti fara atatea conditionari ca trebuie sa-ti reuseasca musai una, alta ca altfel se intampla nush ce calamitate definitiva si iremediabila - gen esti distrus pe viata daca nu ti-a dat profu nota 10. Si daca nu ai luat 10 o data inseamna ca nu vei intra la liceu si la facultate si la serviciu si o sa fii un ratat. Stii ca noi asa am trait.

Btw, stiu de un tip, jurnalist la o revista importanta si un cotidian destul de cunoscut, bun profesionist, bani, etc. Omul la un moment dat s-a lasat de asta si s-a facut...excavatorist - ca se intampla sa fi avut el brevet. Si zicea ca nici nu se compara cat de fericit e acum. Nu tu stres, nu tu cocosare la munca de birou, nu tu program aiuristic...dar omu' probabil renuntase la cine stie ce imagine...zicea ca e de o mie de ori mai vesel, mai sanatos si are si spor de munca grea, adica el castiga acum cam la fel. Acu' poate ai lui nu se mai mandreau la fel cu el...nu stiu daca mai traiau.

E ok ca tu sa-l iubesti pe copilul tau si sa-l inveti sa se iubeasca...sau, de fapt, sa nu-i iei asta...ca probabil o stie...dar o uita pe parcurs cand apar conditionarile.

[Sand]

[QUOTE=claire35;152457]

Anterior postat de Sand

...se vede treaba ca nu o sa am implinirea garantata prea curand...

Mai degraba niciodata. Multumeste-te tu pe tine, pe copilul din tine si ai compasiune fata de el. Nu pot sa scriu mai multe.
O sa fie bine dupa aia si in rest.

[dara]

Aaaaaaaaa sa raman eu singura care 'bate campii' cu 'ciudatenii' pe forum . Io mai voiaaaam, uf