[mihaela2011]

Anterior postat de dara

Ora rezonabila dupa ce criterii?Studiile pe care le-am citit eu zic sa nu stai mai mult de 3-4 ore treaz fara o gustare, ca scade glicemia. Asta ar insemna ca la tine sa fie ultima masa la ora 7-8, nu la 5.

Pai episoadele de binge sunt de multe ori rezultatul restrictiilor anterioare, de-asta trebuie precautie in alegerea dietelor, sa nu fie prea restrictive.

Scuze, nu am inteles pana la urma daca uneori mananci ca sa stii o treaba, ca ai scapat de grija mancatului sau ca sa ai o preocupare (de care nu incerci sa scapi, ci sa o dobandesti).

Nu stiu dupa ce criterii.In orice dieta,ideal este ca dupa ora 18 sa nu mai mananci ,iar eu mi-am facut un obicei de a nu mai manca dupa ora 5.Ceea ce nu inteleg este ca de ce nu imi pot impune si in timpul zilei sa nu mananc decat la ore fixe,iar seara daca spun ca la 5 e ultima masa ,pot sa ma abtin.
Cand am tinut dieta hipocalorica,mi-am impus sa nu mananc paine,nicio feliuta,desi aveam tot timpul in casa,nu ma atingeam de ea.Acum tocmai in paine ma refugiez,adica tot ce are aluat.
Mananc sa am o preocupare,stau in pat si imi vine o idee:,,ce-ar fi sa mai mananc un iaurt'?'' si asa ma duc la frigider.Trebuie sa mentionez ca imi cumpar doar alimente de dieta,insa cand merg afara,ma opresc la covrigarie ,nu mereu,dar de obicei asta fac.
Mai am cateodata ambitie si zic ca nu ma face un covrig,dar de multe ori ajung sa il mananc.Si uite asa am stricat ziua si merg sa imi iau si niste turta dulce si niste biscuiti digestivi .Cam asta mananc:covrigi,turta dulce si biscuiti,nu ma atrage altceva.Si am mai observat ceva:cand tineam dieta si faceam o exceptie mancand ,de exemplu,popcorn,in urmatoarea zi visam numai alimentul ala,adica nu as fi poftit la altceva,ci tot la popcorn,pt ca il mancasem cel mai recent.Asa cred ca mi se intampla si cu covrigii,fiind alimentul pe care mi-l interzic si il mananc cand fac exceptii,mai nou,fiecare zi e o exceptie,il doresc cel mai mult.Insa mi-am propus sa ma chinui sa nu il mai cumpar macar 3 zile ,sa vad daca functioneaza,poate nu ma mai atrage.

[mihaela2011]

Anterior postat de dara

Ar mai fi intrebarile:

Cum ai contra-argumenta gandul 'o sa mananc ca sa nu mai am nimic de rezolvat' ?

Si ce ar insemna 'vreau sa nu mai am nimic de rezolvat'? Ce ar presupune sa faci in schimb?

Daca as putea sa imi controlez gandurile,mai nou,nu mai pot,mi-as propune sa nu merg sa mananc decat la ora la care mi-am propus.Inainte mancam la ora 9,la 12-13 si la 17.
Sa nu mai am nimic de rezolvat ,adica sa nu ma mai gandesc la mancare si sa am o ocupatie.

[mihaela2011]

Anterior postat de dara

Cum te convingeai sa mananci? Cu ce argumente/ganduri?Ce iti spuneai in sinea ta ca sa te convingi sa mananci?
Pur si simplu imi ziceam ca nu are nimic daca mananc si eu ceva.De dimineata cand am plecat de acasa mi-am propus sa nu mananc in oras.La 9 mi-am baut laptele,pe la 10 am mancat 2 mere coapte si imi facusem o salata pt cand ma intorceam,sa o am pregatita sa nu mananc vreo prostie,insa o colega mi-a propus sa mergem la fast food si parca nu am gandit,nu am realizat,mi-am luat 2 covrigi,ca doar aveam de gand sa mananc pe langa dieta,acolo am mancat o pizza si cand ma intorceam spre casa mi-am luat niste biscuiti digestivi si turta dulce pe care le-am mancat ,desi simteam ca explodez.Si imi ziceam,in timp ce mancam,:nu ai curaj sa le arunci la gunoi'' si nu am avut ambitia asta...Am ajuns acasa si imi era rau de cat mancasem,ma simt mai grasa si de fapt au inceput sa imi apara din nou sunculitele....
La ce te gandeai pe drum inainte sa apara momentul in care ai inceput sa te convingi sa mananci? Ce dispozitie aveai? S-a intamplat ceva deosebit azi, ai vazut ceva care te-a facut sa te gandesti la ceva, te gandeai la ceva anume? Aici ma refer la chestii fara legatura cu mancarea.


Nu ma gandeam la absolut nimic.Aici e problema,nu aveam niciun argument pentru faptul ca mergeam sa mananc covrigi.Eram intr-o dispozitie buna.Nu a fost o zi deosebita,nu se intamplase nimic.Mergeam la facultate pentru o adeverinta.De acasa plecasem cu gandul ca sunt la dieta si in fiecare seara cand merg la culcare numai la asta ma gandesc,sa ma apuc odata,sa nu mai gresesc.Intr-o noapte,dupa o zi in care mancasem fara limite,ma pipaiam intr-una sa vad daca m-am ingrasat,toata noaptea am avut cosmaruri si asa mi se intampla si acum,am o teama ,dar nu realizez ca din vina mea ma ingras.
Si cand nu te-ai oprit inainte sa simti ca-ti explodeaza stomacul, ce argumente ti-ai adus - ce ganduri ai avut ca sa continui sa mananci?
Mancam ca si cum eram obligata sa termin tot,desi ma provocam sa incetez.Nu am putut...
Cate calorii crezi ca a reprezentat aceasta masa?

Peste 2000 de calorii,cu siguranta....o pizza mica :cam 700 calorii,2 covrigi :cam 500 calorii ,100 gr turta dulce:350 calorii si 200 gr biscuiti digestivi:850 calorii...mda...2100 de calorii...doamne!

Crezi ca asta ar putea fi unul din scopuri? Sa mananci ca sa reusesti sa nu te mai gandesti la nimic in momentele alea?Sa nu iti mai faci griji pentru consecinte - ca te ingrasi, griji pentru cum te privesc ceilalti?

Nu stiu....cand mananc ,mai mereu caut un ziar sa ma uit pe el sau caut ceva sa citesc.Nu am stare daca nu am si alta activitate....

Cand iti produci sentimente de vinovatie (in speranta ca te vor ajuta sa te opresti) e posibil sa-ti generezi o stare proasta in baza careia sa mananci mai tarziu din nou, pt. ca deja esti trista si amarata ca ai facut ceva rau, iar la binge incercam sa oprim macar 5 minute sentimente negative, sa nu le mai simtim macar atunci in alea 5 minute cat ceva simtim mai puternic: gustul. Simti ca vinovatia ca mananci este cea care te-a ajutat sa slabesti si sa nu mai mananci in exces?

Cand incerc sa ma simt vinovata si sa ma conving ca nu e bine ceea ce fac,parca nu ma aud.Imi vad in continuare de mancare...In alta situatie,as fi luat decizia sa ma opresc,sa arunc mancarea.Acum nu am procedat asa.Daca as fi mancat 1000 de calorii ,dar alimente sanatoase ,din ora in ora cate ceva,tot m-as simti prost.Ca sa simt ca sunt la dieta si ca sa am linistea sufleteasca ca am mancat corect ,ar trebui sa am 3 mese si maxim o gustare,care sa nu includa miere(cateodata mai puneam o lingurita in lapte).
Nu stiu ce am simtit cand m-am apucat de slabit,eram intr-o stare pe care nu ti-o pot explica,putea sa manance oricine in fata mea orice fel de mancare,chiar asistam cand cineva din familie facea prajituri delicioase,iar eu stateam cu ei la masa cand mancau si nu ma atrageau in niciun fel....intr-o luna de dieta tinuta ,,ca la carte'' am poftit numai 1 data la o sticla de cola pe care mi-am cumparat-o,am baut-o pe toata in aceea seara si am jurat ca e ultima si inca o data mi-am luat tot suc ,dar deja nu imi mai placea gustul.Noaptea visam pateuri si strudele ,dar stiam ca dimineata imi vor produce sila si stateam linistita.Acum imi dau seama ca in perioada aceea eu ma infometam,caci puteam rezista cu 3 iaurturi degresate pe zi,seara imi era groaznic de rau ,aveam ameteli mari ,dar nu imi pasa,stiam ca vor trece.Nu m-am apucat de slabit cu gandul ca vreau sa arat bine,ci din durerea pe care mi-a provocat-o cineva,abia mai tarziu am prins aripi si am vazut ce poate face ambitia.Atunci eram la fel ca acum,nu aveam ocupatie ,dar nu mai stiu ce faceam toata ziua,stateam pe site-ul asta ,abia il descoperisem,caci datorita acestei comunitati am reusit sa slabesc,dar nu imi dau seama cum uitam sa mananc....
Deja ti-am scris un roman aici,dar ma faci sa ma simt mai bine...sa o iau de la capat,caci asta mi-am propus,din nou.Dar de data asta,am mai corupt o prietena sa mi se alature,astfel nu voi fi singura...

[dara]

Ha, tocmai am avut revelatia ca-s doua subiecte cu binge eating, wow, mult mi-a luat sa ma prind, tre' sa mai adaug unul la semnatura. A fost fun, ca raspundeam, dupa care dadeam click pe celalalt subiect venit in mail, cu acelasi nume, si nu-mi mai gaseam raspunsurile...si iar click pe unul, click pe celalalt si nu mai intelegeam care cu cine unde vorbesc eu acolo

Revin dupa ce el bag la semnatura

[dara]

Sand, asa e, nu prea poti schimba toate relele din jurul tau, cel mult le poti oferi copiilor afectati sau fetei 'cameleon' sprijin la modul general, in speranta ca poate intreaba la un moment dat cum sa faca sa le fie bine, iar tu vei sti ce sa le spui. Poate fi frustrant uneori, mai ales cand sufera copiii care nu-s in masura sa aleaga. Bine, stiu, in teoria karmei ne-am ales parintii si experienta pe care urmeaza s-o traim, ca sa invatam ceva din ea.

Exista intr-adevar o problema mare in societate legata de exprimarea dragostei prin oferit de mancare in loc de cuvinte, gesturi, actiuni, timp petrecut impreuna, suport. Nici oamenii aceia n-au invatat la randul lor metode mai sanatoase.

Motivarea pentru schimbare (mai precis se cheama 'motivational interview(ing)' (fara legatura cu joburile) e o intreaga terapie in sine, cu training separat - in Romania nici nu se face inca, de exemplu. Se aplica foarte putin la droguri doar, de la ei am facut rost de cartea de baza si mi-am mai luat una de pe amazon...dar tot nu merge sa te duci tu spre oameni care nu vor, cel mult doar spre cei care nu stiu si clar spre cei care vor, dar nu le iese.
Pana si invers, exista persoane 'care vor', dar vor slabit cu orice pret, ignora consecintele asupra sanatatii fizice si psihice, e doar extrema cealalta, nu calea echilibrata. Si iar poate fi frustrant

[dara]

Mihaela, eu inteleg ca obiectivul tau este sa fii la dieta, ca sa te simti in siguranta. Cel putin asa am perceput eu din ce ai zis. Si tocmai dietele sunt de multe ori cele care duc la binge (mai precis restrictiile).

Legat de diverse diete si ora ultima de mancare, de-asta ziceam sa te documentezi. Marea majoritate a dietelor pica la 'examenul studiilor'. Adica cercetatorii le iau la examinat sa vada daca este adevarat ce zic autorii lor si sute de voluntari se inscriu, urmeaza dieta respectiva si la final se trage linie sa se vada daca dieta respectiva e asa de buna cum pretinde autorul. Si cand le-au luat la bani marunti pe diverse diete, pe termen lung (1 an) n-a ramas in picioare decat treaba cu deficitul caloric (care poate fi procurat si prin sport, nu doar prin dieta), iar restul chestiilor din diete nu s-au dovedit a face mari chestii in materie de pierdere in greutate. Orele la diete sunt de obicei calculate dupa o ora standard de culcare 10, minus 4, inseamna 6, tu de ce tre' sa fii mai drastica si decat cea mai drastica dieta? Dupa cum vezi, chestiile fortate duc la explozii de comportament dupa aia.

De ex. la dieta ketogenica, sunt rezultate mai accelerate in primele 6 luni, insa la 1 an nu face mai mult decat hipocalorica. Iar mare parte din restul dietelor, daca le iei la bani marunti, au tot meniuri hipocalorice.

Eu nu-s adepta castigarii controlului asupra alimentatiei cu forta. Jap-jap, ma fortez sa nu mai mananc aia. Ci pe baza intelegerii propriei persoane si a exercitiul treptat pentru dobandirea controlului asupra propriului comportament, indiferent cat de repede sau incet apar si rezultate, daca vrei ca acele rezultate sa fie si durabile.

Din cate spui, tu nu ai slabit initial pentru ca ai avut vointa si ambitie (decat putin, dupa ce ti-a mai trecut durerea si ai constatat ca ia uite, reusesc sa slabesc - abia atunci ai introdus restrictii intentionate...si dupa aia le-ai si resimtit in mancatul compulsiv).

Exista persoane (si eu sunt dintre ele), care au un nivel mai ridicat de anxietate decat normal. Isi fac griji ca daca nu se vor agita sa previna lucruri rele, acestea se vor intampla si ele nu le vor face fata (persoanele ne-anxioase se gandesc ca vor face fata cumva). Aici intra si a face tot felul de lucruri pentru celalalt, in detrimentul propriei persoane, din teama de a nu-l pierde - incerci sa previi pierderea.
Ei, persoanele astea anxioase, cand se intampla 'tragedia' de care se temeau, nu mai au anxietate. Apare o stare de calm, ca nu mai au pentru ce sa isi faca griji, deja s-a intamplat tot ce putea fi mai rau, ce incercasera sa previna pana atunci. Dispare anxietatea, dispare si mancatul nervos in baza grijilor (griji: aoleu, daca se intampla aia, aoleu, daca se intampla ailalta, tre' sa imi fac griji ca sa previn, sa nu se intample, pt. ca va fi ingrozitor).
Pentru ca atunci cand ne facem griji, vrem sa le oprim macar putin cat dureaza procesul de a manca, sa luam si noi o pauza (pt. ca grijile continue sunt foarte obositoare).

Calmul nu dureaza mult, de obicei, pentru ca anxietatea generalizata (a-ti face griji multe pe diverse planuri) isi face din nou simtita prezenta cand viata isi reia cursul cat de cat.

Practic acum tu iti faci o groaza de griji ca nu esti la dieta. Nu aveai grijile astea atunci cand ai slabit prima oara si era usor sa nu mananci.

Plus ca dupa o vreme se dezmeticeste si corpul...hello, ce-mi face tanti asta?Sau apar revolte 'da' eu de ce n-am voie sa mananc nu stiu ce, ia ca nu imi place sa ma supun la ceva fortat, daca ma supun inseamna ca-s invinsa' - sau eu fac multe pentru el, pentru mine nu, tre' sa ma recompensez si eu cumva.

Toate gandurile de tipul asta, tot ce am descris, normal ca nu umbla clar asa in mintea noastra ca atunci cand ne facem programul pentru ziua in curs, clar, constient, voit. Sunt moduri de actiune pe care le-am repetat multi ani si e normal sa fi capatat putere dupa atata repetitie. Iar noi vrem sa le dezradacinam brusc maine, total (sa am o vointa de fier venita de nicaieri, totala, de maine). De obicei lucrurile nu merg asa, nu vei avea parte zi de zi, ani de zile, de lucruri care sa-ti induca starea de calm. Va trebui sa inveti s-o induci singura.

"Am gresit", "am stricat" sunt pure interpretari ale tale, nu realitatea. Asa interpretezi tu covrigul respectiv. Un alt om nu l-ar interpreta fix la fel. Deci problema nu e covrigul, ci interpretarea. "Si daca tot am dat-o in bara, am liber sa-mi fac de cap" face parte din gandirea aia 'totul sau nimic' de care am tot vorbit.

E important ca la fiecare covrig, turta dulce, aluat sa afli cum iei decizia 'voi manca un covrig pentru ca...' - tre' sa afli acest "pentru ca". Ca dupa aceea am inteles, gandesti "daca tot am mancat un covrig, pot da liber la orice poftesc" (adica ori tin dieta perfect, ori n-o tin deloc, ca nu mai conteaza). Si banuiesc ca iti dai seama de eroarea de logica de aici. Pentru ca un covrig pe zi nu ar fi rau in sine si nici nu ti-ar cauza probleme de greutate, ci mai degraba ce decizi sa faci dupa aceea. Insa tu interpretezi ca 'greseala', 'stricat' si primul covrig. Ca si cum ar trebui sa ai dieta perfecta.
Cine zice ca lucrurile tre' sa fie ori perfecte, ori deloc?
Practic ai aflat care-s gandurile de mananci multe aluaturi, inca nu ai aflat care e gandul spre primul aluat.

Un gand alternativ mai rational in locul celui cu erori este de tipul "chiar daca am mancat un covrig, asta nu e un motiv sa fac ravagii, un covrig are 250 calorii, il pot integra bine merci in necesarul meu caloric zilnic, nu se pune problema de 'stricat' sau 'gresit', nu tre' sa vad lucrurile amplificate, ca si cum as fi facut cine stie ce infractiune, aici exagerez, in plus, daca merg pe ideea 'totul sau nimic', ori alba, ori neagra, ori dieta stricta, ori ravagii, nu fac decat sa actionez dezechilibrat si imi amintesc ca dupa faze de-asta imi pare extrem de rau dupa aceea, decid sa nu mai gandesc "totul sau nimic".
Poate sa sune ciudat si nu cum ai vorbi tu cu tine, de-asta cer sa gandeasca fiecare propriul gand alternativ mai rational. Dar important e sa tot discuti rational asa cu tine insati cand apar impulsurile.

Nu este obligatoriu sa iti urmezi impulsurile, le poti rezista si ele se mai estompeaza in timp si va fi din ce in ce mai usor sa le rezisti. Te gandesti 'aha, a aparut impulsul de a manca, pot alege sa nu ii dau curs, in 10 minute oricum dispare' (chiar daca apare din nou mai tarziu). [Nu vorbim daca nu ai mancat de 3-4 ore sau ai mancat prea putin]

"Daca tot mananc fast-food, ia sa mananc si covrigi, si daca am mancat si covrigi, sa mananc si turta dulce..." astea-s unele din gandurile de care iti spuneam ca fac parte din deciziile de a manca - vezi ca ai gasit? de obicei mai sunt si altele...gen 'ca prea n-am avut voie mult timp si vreau si eu sa simt gustul la ce n-am avut voie'...si-s multe gandulete de-astea, cum ai zis si cu 'n-are nimic daca mananc si eu ceva'.
Toate gandurile astea trebuie combatute cu ganduri mai rationale, mai echilibrate, cum am descris mai sus. Vine un gand spre mancare (ca te plictisesti, ca esti nelinistita, ca nu speri prea multe de la viata si ce mai conteaza, diverse) si tu il recunosti, dupa care incepi sa il contrazici in dialog cu tine, in mintea ta, cu alte ganduri mai ok...'daca voi manca de plictiseala, imi va parea rau dupa aceea, pretul e prea mare, scap de plictiseala, dau de kilograme...nu prea merita mai bine ma stradui sa scap altfel de plictiseala sau pur si simplu stau si suport senzatia de plictiseala' sau chiar daca simt ca viata mea nu e tocmai cum as vrea in momentul asta, aleg sa nu imi fac si mai rau ingrasandu-ma, daca gandesc ca 'daca n-am ocupatie, partener, ce mai conteaza restul'..."ei bine, conteaza, nu as face decat sa fac lucrurile si mai rele decat imi par"... si tot asa (astea-s doar exemple, tu ti le formulezi pe ale tale si scoti din ele distorsiunile de tipul 'totul sau nimic'. Cum ar fi daca vezi o scama pe covor sa gandesti 'greseala', 'stricat' si sa versi si cosul de gunoi langa scama? Ca dupa regula 'totul sau nimic' cam asa ar trebui procedat.
[Sa nu cumva sa crezi ca rad de tine, am facut si eu ca tine la viata mea si inca mult ]

[dara]

Daca mergi la fast-food cu colegii, poti alege o salata acolo sau oricum sa te incadrezi in calorii.

Mananci ziua, iar dupa 5 nu pt ca inca functionezi dupa acest 'totul sau nimic', adica dupa 5 nu e nimic si percepi ca e mai safe, cand pana in 5 'pui gura pe ceva interzis', procedezi ca in cazul cu scama, versi si cosul de gunoi alaturi daca lucrurile tot nu-s perfecte.

La o terapie, in afara de astfel de ganduri si convingeri ('nu conteaza jumatatile de masura' [ba conteaza!]), ai lucra si sa fii asertiva in relatiile cu ceilalti, si sa iti cunosti drepturile si sa le poti cere, si sa crezi ca meriti, si sa vezi de ce propria ta companie nu iti e suficienta si doar cu un partener e viata interesanta, cum de ti-e teama sau nu-ti place singuratatea (nu vorbeste nimeni de izolare), cum sa ai incredere in tine, cum sa iti dovedesti ca poti, dozat, echilibrat, nu hei-rup, sa afli ce te pasioneaza, sa ai un scop al tau in viata, dincolo de familie, relatii, a fi acceptat de ceilalti si a avea ceva bani, cum sa nu renunti cand nu ai rezultate imediate si multe altele.
Ce am descris eu sunt numai primii pasi.

Insa metoda 'de maine ma va pali vointa sau ma voi impiedica de ea maine dimineata' pentru mine e un mit (eventual tine putin timp). Cat n-am abordat problema altfel, sa vad cum de imi scapa de sub control propriul comportament, sa imi doresc sa fiu sanatoasa mai mult decat sa fiu sigura ca ma va placea lumea in functie de cum arat (oricum a fi sanatos nu include kg in plus, ca grasimea in exces face rau) si am tot asteptat sa gasesc a doua zi, sau de luni sau de la 1 ale lunii o vointa monstruoasa care sa nu ma mai paraseasca in veci de veci, asteptam eu mult si bine. Cel mult ajunsesem la performanta de 'elanuri' de 6-9 luni, pana cantitatea de frustrare acumulata depasea elanul. Sau in loc de 10 kg ajunsesem sa slabesc 30 kg, progresam...dar si puneam la loc 35.
Cat timp nu schimbi modul de a gandi, nici comportamentul nu se schimba, din pacate.

Daca citesti jurnalul o sa vezi ca dupa ce ajunsesem la -50 kg, am pus vreo 10 la loc. Daca gandeam ca gata, am stricat tot, ajungeam inapoi la 118. Insa invatasem deja sa gandesc altfel cu ajutorul metodei cognitiv-comportamentale si am continuat eforturile, insa nu fortate. Nu a mers de la inceput, am stat mult timp pe loc, dar macar nu o mai luam in sus, nu mai gandeam 'daca tot nu am rezultate, ce mai conteaza' sau daca gandeam, ma contraziceam singura cu argumente mai echilibrate. Conteaza! decat s-o iau in sus, mai bine stau pe loc si nu dau iama. Pana reuseam sa ma conving de fiecare data. Vor fi si dati cand nu te vei convinge, dar nu tre' sa renunti la metoda, ci mai degraba sa verifici daca de data aia cand n-a mers, nu cumva a fost un gand in plus, pe care nu l-ai contrazis.

Am scris mult, dar din pacate e chiar putin, de fapt

[mihaela2011]

Mare dreptate ai in tot ceea ce zici...Azi am incercat sa imi fac o ocupatie si sa imi ordonez gandurile cat sa nu ma mai gandesc :dar eu ce mananc?Si astfel nu mai m-am trezit cu gandul la cana de lapte si pana la 12 nu am simtit nevoia de mancare,pentru ca mi-am ocupat timpul cu altceva.Incerc sa ma controlez,ca pana la urma daca o sa continui asa ,nu rezolv nimic,ajung de unde am plecat.Si am mai realizat ceva:eu nu mai tin o dieta ca la carte de cam 3 luni(cred) si cu toate astea nu ma ingrasasem cand mancam ceva interzis in fiecare noapte,cand ieseam in oras.Acum ,cand mancam ca si cum era ultima zi,am pus cateva sunculite...Deci as fi functionat bine,fara sa ma ingras daca procedam asa,insa eu nu am mai acceptat situatia si am ajuns aici.
Mai am un gand cand incep sa mananc corect:imi induc singura niste stari de panica ,ca daca nu merge bine,daca ma chinui degeaba si nu slabesc,chestii de genul asta,dar pe care tot eu incerc sa le inving spunandu-mi ca e imposibil asa ceva...Mintea asta imi joaca feste uneori.
Iti multumesc ca ai atata rabdare cu mine si imi explici ceva ce singura ,cu siguranta nu as putea sa inteleg !

[dara]

Anterior postat de mihaela2011

Mare dreptate ai in tot ceea ce zici...Azi am incercat sa imi fac o ocupatie si sa imi ordonez gandurile cat sa nu ma mai gandesc :dar eu ce mananc?Si astfel nu mai m-am trezit cu gandul la cana de lapte si pana la 12 nu am simtit nevoia de mancare,pentru ca mi-am ocupat timpul cu altceva.Incerc sa ma controlez,ca pana la urma daca o sa continui asa ,nu rezolv nimic,ajung de unde am plecat.Si am mai realizat ceva:eu nu mai tin o dieta ca la carte de cam 3 luni(cred) si cu toate astea nu ma ingrasasem cand mancam ceva interzis in fiecare noapte,cand ieseam in oras.Acum ,cand mancam ca si cum era ultima zi,am pus cateva sunculite...Deci as fi functionat bine,fara sa ma ingras daca procedam asa,insa eu nu am mai acceptat situatia si am ajuns aici.
Mai am un gand cand incep sa mananc corect:imi induc singura niste stari de panica ,ca daca nu merge bine,daca ma chinui degeaba si nu slabesc,chestii de genul asta,dar pe care tot eu incerc sa le inving spunandu-mi ca e imposibil asa ceva...Mintea asta imi joaca feste uneori.
Iti multumesc ca ai atata rabdare cu mine si imi explici ceva ce singura ,cu siguranta nu as putea sa inteleg !

Pai mesajul tau contine si raspunsul la panica: teama ca nu o sa tii dieta perfecta. Nici nu e nevoie sa fie perfecta, taman dupa cum ti-ai demonstrat, ca aveai rezultate si fara sa fie perfecta. Insa spaima ca nu e perfecta ("ca la carte") a dat mai degraba in partea cealalta decat sa te ajute. Exista la anxietate o convingere ca "totul tre' sa fie perfect ca sa fii in siguranta", "orice altceva mai putin decat perfect inseamna nesiguranta, care e de nesuportat". Iar perfectiunea, dupa cum stim, e o utopie.

Te rog citeste treptat ce am scris in jurnal si la subiectele cu binge, cu atentie la chestiile astea cu perfectiunea si comparat mereu cu standardul maxim, "ori e maxim, ori pot sa fac totul praf ca nu mai conteaza".
E mult mai bine la un 80% decat "ori 100%, ori nimic". Si tre' sa ai mare grija de cate ori apare gandirea asta sau ideea ca ar trebui sa faci lucrurile perfect, altfel nu are rost.

Atentie si la 'decat sa nu stiu sigur sigur (100%) ca reusesc, mai bine nu mai incerc (0%)' - ai fi sigura ca e mai bine? Rezultatul e din start rau (0%) daca nu incerci, asa ca ce ai, de fapt, de pierdut? Chiar daca nu reusesti total (100%), s-ar putea sa reusesti macar 40% sa zicem, si tot e mai bun ca 0 - cand nu e nicio sansa daca nu incerci.

Ce alte ocupatii crezi ca poti gasi?Nu ma refer numai la hobby-uri.

[mihaela2011]

Anterior postat de dara

Pai mesajul tau contine si raspunsul la panica: teama ca nu o sa tii dieta perfecta. Nici nu e nevoie sa fie perfecta, taman dupa cum ti-ai demonstrat, ca aveai rezultate si fara sa fie perfecta. Insa spaima ca nu e perfecta ("ca la carte") a dat mai degraba in partea cealalta decat sa te ajute. Exista la anxietate o convingere ca "totul tre' sa fie perfect ca sa fii in siguranta", "orice altceva mai putin decat perfect inseamna nesiguranta, care e de nesuportat". Iar perfectiunea, dupa cum stim, e o utopie.

Te rog citeste treptat ce am scris in jurnal si la subiectele cu binge, cu atentie la chestiile astea cu perfectiunea si comparat mereu cu standardul maxim, "ori e maxim, ori pot sa fac totul praf ca nu mai conteaza".
E mult mai bine la un 80% decat "ori 100%, ori nimic". Si tre' sa ai mare grija de cate ori apare gandirea asta sau ideea ca ar trebui sa faci lucrurile perfect, altfel nu are rost.

Ce alte ocupatii crezi ca poti gasi?Nu ma refer numai la hobby-uri.

Voi reciti ce ai scris si sper ca pana la urma sa ma fac sa inteleg ca nu trebuie sa fac totul perfect ca sa am rezultate.
De maine incep cursurile si voi merge joi,vineri si sambata ,deci 3 zile in care o sa am partial o ocupatie.Acum incerc sa imi gasesc si un job ,sa am timpul ocupat complet,sper sa gasesc mai repede.
Dimineata imi mai gasesc cate ceva de facut,dar de la 12-1 pana la 4...atunci incepe frica si plictiseala,incerc sa fac ceva si atunci mananc.Acum ,de exemplu,am rugat o prietena sa mergem la cumparaturi ,sa mai ies din casa,desi pentru asta tre' sa ajung din Pantelimon in Militari...merita efortul