[Sheba]

Eu ma duc la sala ca facutul in casa si eu sunte doua chestii la polii opusi!
Asa cu gloata e mai amuzant

[TrashyNovel]

Fetelor, vreau si eu sa stiu cum sta treaba cu arsul caloriilor.. Nu prea inteleg cum stand in pat poti sa arzi calorii, si nu prea inteleg cum e cu targetul ala. Sunt mai inceata la minte, deci poate imi explicati si mie mai babeste

[Sheba]

Corpul ptr a functiona arde calorii. Acela e metabolismul bazal cat consumi pentru a putea functiona fare nici o alta activitate.
Eu in general la calcul pun doar activitatile ceva mai alerte si mai ales cele cu care nu este obisnuit organismul.
Idea este ca pentru a slabi sanatos sa creezi un deficit de 500 de kcal pe zi. Care-l calculezi ca dif intre ce ai consumat (metabolism bazal plus activitati) minus ceea ce ai mancat.

[TrashyNovel]

Aha, acum am inteles. Multumesc.
Azi am depasit cam cu 300 kcal limita. Sper totusi sa reusesc usor, usor sa ajung sa "pap" cat mi-am propus, pentru ca mi se pare ca daca ma apuc asa deodata o sa cedez la fel de repede. Oricum din ceea ce am citit, organismul cam are nevoie de o perioada de doua saptamani de acomodare: mancatul la ore fixe, nu se sare peste mese, etc. Asa ca o sa fiu cat de cat indulgenta cu mine.

[Sheba]

Mancatul la ore fixe e destul de imp si mai ales micul dejun. Ca sa-ti spun: Bafta!

[dara]

Bine ai venit, Delia. Foarte bine ca nu-ti impui restrictii masive, ca alea la marea majoritate a oamenilor ar duce exact la opusul. Bravo!
Ia-te incet, da-ti timp, judeca-te cum ai judeca o prietena buna, nu dupa standarde mai dure pentru tine decat pentru altii si cel mai mult fereste-te de gandirea alb-negru - adica daca am avut o (1) scapare inseamna ca am stricat tot (100) (si o las balta ca inseamna ca nu-s in stare).

[TrashyNovel]

Buna fetelor! Azi am ajuns la o mare concluzie : daca nu mi-e foame, nu mananc. De multe ori am gresit cand am venit acasa de la scoala si fara sa-mi fie foame am mancat, mancatul devenind un automatism la mine. Si cum e adevarata vorba aia "Pofta vine mancand" ajungeam sa mananc foarte mult fara sa-mi fie foame. Mai pe seara o sa incep povestea vietii mele, pentru ca acum nu am timp. Va multumesc mult pentru sustinere si de abia acum realizez cum e ca cineva chiar sa te ajute si sa te asculte si sa-ti dea sfaturi. Moralul e undeva sus

[TrashyNovel]

O sa incep de timpuriu, chiar inca de cand m-am nascut. Se pare ca de mic copil am avut probleme cu alimentatia, in sensul ca nu mancam mai deloc si trebuia sa iau suplimente pt a fi nutrita corespunzator. Dar pe parcursul anilor situatia s-a schimbat si am inceput sa iau in greutate, din ce in ce mai mult.
Am ajuns in clasa I si era practic un copil obez. Am inceput chiar sa am probleme de sanatate si am mers la un doctor din Bucuresti care mi-a spus intr-un mod teribil de onest ca sunt grasa. Clar ca m-am demoralizat, dar desi am primit vestea intr-un mod nu tocmai placut se pare ca doctorul, prin cuvintele lui mi-a facut un bine. Mama a inceput sa aiba grija de alimentatia mea si am luat un fel de remedii naturiste care m-au ajutat sa slabesc cat de cat. Am ajuns in clasa a V-a si am luat contact cu sportul. M-am apucat de handbal(pe care l-am practicat timp de 3 ani) si am ajuns la o greutate normala. Nu eram grasa, nici slaba- consider ca aratam bine. De atunci nu mi-am mai facut griji in legatura cu aspectul meu fizic.
Dar soarta a facut ca in clasa a VII-a sa am din nou niste probleme de sanatate a caror cauza in acel moment era necunoscuta, asadar doctorii au incercat sa elimine orice aliment care mi-ar putea cauza starile acelea. Am avut de suportat timp de cateva luni bune un regim bazat numai pe anumite fructe( ex: mere) si legume fierte. Orice care sa nu-mi cauzeze alergii. Dar starea mea s-a inrautatit, am facut o infectie in corp(cauza necunoscuta, iar ) si am fost internata in spital, unde am stat o saptamana si practic nu am mancat mai nimic. Deci dupa cateva luni de regim si dupa iesirea din spital am ajuns sa fiu o umbra a fetei de altadata. Mama ,evident, ca s-a alertat si mi-a dat vitamine si am fost trecuta pe un regim intensiv(de mancare ).
De atunci lucrurile s-au schimbat, m-am ingrasat brusc, am inceput sa ma imbrac cu haine largi care sa-mi ascunda defectele, ba chiar mi-am schimbat grupul de prietene(tocmai din cauza ca ma simteam complexata fata de fete;desi nici una dintre ele nu ar fi batut vreodata vreun apropo la mine, nici o chestie rautacioasa-totul era in capul meu). Noul grup m-a facut in schimb sa ma simt foarte bine in largul meu, dar m-am simtit atat de bine cu ei incat nu am mai tinut cont de nimic: in sensul ca nu m-am controlat de la vreun fel de mancare, sau de suc. Iar eu pana atunci nu bausem suc, sau mancasem cipsuri sau orice cu chimicale(pentru ca la noi in casa exista o politica anti lucruri nesanatoase). Astfel am ajuns in clasa a XI-a cu o greutate de 89 de kilograme si m-am speriat. Mi-am spus ca am devenit sclava mancarii. Si asta devenisem. Asa ca mi-am facut un program fix de mese. Nu am facut sport (sanatatea nu prea imi permitea) dar in schimb m-am cam izolat. Nu prea mai ieseam afara tocmai din cauza ca imi era frica sa nu imi dau peste cap programul. Asa ca am slabit in doua luni 13 kilograme. Ma simteam bine cu mine, eram mandra ca am reusit. Toata lumea imi facea complimente si lucrul asta imi ridica moralul.
A venit vara si am aflat ca am apendicita. M-am internat bla,bla. Cat am stat in spital(adica 5 zile) am mancat un iaurt si un bol de supa strecurata. Slabisem 4 kilograme. Aveam 73. Am tinut regim(de dupa operatie) si m-am mentinut, dar odata cu inceperea scolii m-am dat peste cap si m-am ingrasat 7 kilograme.Si iar am fost lovita in cap de o piatra foarte grea si iar am realizat ca trebuie sa fac ceva. Dar am hotarat ca de data asta o sa o fac cu cap. Si asa am ajuns aici...
Imi pare rau daca v-am plictisit, dar in fond asta este jurnalul meu ..si sper ca de data asta sa imi iasa ceea ce mi-am propus pentru ca nimic nu este mai frustrant decat sa nu fii multumit tu de tine.

[ras_cristalin]

Anterior postat de TrashyNovel

O sa incep de timpuriu, chiar inca de cand m-am nascut. Se pare ca de mic copil am avut probleme cu alimentatia, in sensul ca nu mancam mai deloc si trebuia sa iau suplimente pt a fi nutrita corespunzator. Dar pe parcursul anilor situatia s-a schimbat si am inceput sa iau in greutate, din ce in ce mai mult.
Am ajuns in clasa I si era practic un copil obez. Am inceput chiar sa am probleme de sanatate si am mers la un doctor din Bucuresti care mi-a spus intr-un mod teribil de onest ca sunt grasa. Clar ca m-am demoralizat, dar desi am primit vestea intr-un mod nu tocmai placut se pare ca doctorul, prin cuvintele lui mi-a facut un bine. Mama a inceput sa aiba grija de alimentatia mea si am luat un fel de remedii naturiste care m-au ajutat sa slabesc cat de cat. Am ajuns in clasa a V-a si am luat contact cu sportul. M-am apucat de handbal(pe care l-am practicat timp de 3 ani) si am ajuns la o greutate normala. Nu eram grasa, nici slaba- consider ca aratam bine. De atunci nu mi-am mai facut griji in legatura cu aspectul meu fizic.
Dar soarta a facut ca in clasa a VII-a sa am din nou niste probleme de sanatate a caror cauza in acel moment era necunoscuta, asadar doctorii au incercat sa elimine orice aliment care mi-ar putea cauza starile acelea. Am avut de suportat timp de cateva luni bune un regim bazat numai pe anumite fructe( ex: mere) si legume fierte. Orice care sa nu-mi cauzeze alergii. Dar starea mea s-a inrautatit, am facut o infectie in corp(cauza necunoscuta, iar ) si am fost internata in spital, unde am stat o saptamana si practic nu am mancat mai nimic. Deci dupa cateva luni de regim si dupa iesirea din spital am ajuns sa fiu o umbra a fetei de altadata. Mama ,evident, ca s-a alertat si mi-a dat vitamine si am fost trecuta pe un regim intensiv(de mancare ).
De atunci lucrurile s-au schimbat, m-am ingrasat brusc, am inceput sa ma imbrac cu haine largi care sa-mi ascunda defectele, ba chiar mi-am schimbat grupul de prietene(tocmai din cauza ca ma simteam complexata fata de fete;desi nici una dintre ele nu ar fi batut vreodata vreun apropo la mine, nici o chestie rautacioasa-totul era in capul meu). Noul grup m-a facut in schimb sa ma simt foarte bine in largul meu, dar m-am simtit atat de bine cu ei incat nu am mai tinut cont de nimic: in sensul ca nu m-am controlat de la vreun fel de mancare, sau de suc. Iar eu pana atunci nu bausem suc, sau mancasem cipsuri sau orice cu chimicale(pentru ca la noi in casa exista o politica anti lucruri nesanatoase). Astfel am ajuns in clasa a XI-a cu o greutate de 89 de kilograme si m-am speriat. Mi-am spus ca am devenit sclava mancarii. Si asta devenisem. Asa ca mi-am facut un program fix de mese. Nu am facut sport (sanatatea nu prea imi permitea) dar in schimb m-am cam izolat. Nu prea mai ieseam afara tocmai din cauza ca imi era frica sa nu imi dau peste cap programul. Asa ca am slabit in doua luni 13 kilograme. Ma simteam bine cu mine, eram mandra ca am reusit. Toata lumea imi facea complimente si lucrul asta imi ridica moralul.
A venit vara si am aflat ca am apendicita. M-am internat bla,bla. Cat am stat in spital(adica 5 zile) am mancat un iaurt si un bol de supa strecurata. Slabisem 4 kilograme. Aveam 73. Am tinut regim(de dupa operatie) si m-am mentinut, dar odata cu inceperea scolii m-am dat peste cap si m-am ingrasat 7 kilograme.Si iar am fost lovita in cap de o piatra foarte grea si iar am realizat ca trebuie sa fac ceva. Dar am hotarat ca de data asta o sa o fac cu cap. Si asa am ajuns aici...
Imi pare rau daca v-am plictisit, dar in fond asta este jurnalul meu ..si sper ca de data asta sa imi iasa ceea ce mi-am propus pentru ca nimic nu este mai frustrant decat sa nu fii multumit tu de tine.

Foarte bine ca ai scris tot ce aveai pe suflet. E un mod foarte bun ca sa constientizezi unde ai gresit si ce ai de indreptat. Eu iti doresc din suflet sa ajungi la greutatea sanatoasa pe care ti-o doresti. Regim si sport in fiecare zi, si o sa ajung sa te felicit curand

[TrashyNovel]

Si eu sper sa ajungi sa ma feliciti in curand. Nu o sa incerc sa fortez lucrurile. Nu spun ca nu o sa gresesc, dar o sa-mi dau silinta. Si poate nu e un lucru asa de grav ca am o anumita greutate, dar cu siguranta mi-ar fi mai bine daca as arata asa cum imi doresc. Off..."viata asta"