[deadcountess]

Intrebare suplimentara (prea complicat sa mai fac inca un sondaj):
Cum va afecteaza perioadele de deprimare dieta?

[Alina82]

Anterior postat de deadcountess

Adica, oarecum e ca si rezolvat daca stii, adica e mult mai usor sa iei masuri, vorba chinezilor "daca vrei sa gasesti un raspuns cauta-l acolo unde ai gasit intrebarea"

Eh de ar fi asa de simplu...stii uneori ma gandesc k pur si simplu nu exista un raspuns...adik stiu de unde mi se trage dar cum sa le rezolv cand marea majoritate nu tin de mine??....si poi repet mari motive de nemultumire nu ar trebui sa am...pt k nu imi lipseste nik esential...nu am facut o facultate...si ce??oricum am un job bun si bine platit....nu ma inteleg bn cu sora mea...si ce??nu sunt nici prima nici ultima....am oarece traume din copilarie...si ce??am avut puterea sa merg inainte...sa trec peste...si atunci??de ce ma simt atat de trista si de goala uneori??de ce simt k traiesc o viata care parca nu e a mea??

[Alina82]

Anterior postat de deadcountess

Intrebare suplimentara (prea complicat sa mai fac inca un sondaj):
Cum va afecteaza perioadele de deprimare dieta?

Mie in nici un fel...adik nu simt nevoia sa mananc mai mult si reusesc sa fac si sport....e k si cand as fi programata sa fac asta...

[deadcountess]

Anterior postat de Alina82

Eh de ar fi asa de simplu...stii uneori ma gandesc k pur si simplu nu exista un raspuns...adik stiu de unde mi se trage dar cum sa le rezolv cand marea majoritate nu tin de mine??....si poi repet mari motive de nemultumire nu ar trebui sa am...pt k nu imi lipseste nik esential...nu am facut o facultate...si ce??oricum am un job bun si bine platit....nu ma inteleg bn cu sora mea...si ce??nu sunt nici prima nici ultima....am oarece traume din copilarie...si ce??am avut puterea sa merg inainte...sa trec peste...si atunci??de ce ma simt atat de trista si de goala uneori??de ce simt k traiesc o viata care parca nu e a mea??

Nu stiu, sunt chestii din viata ta care ai fi vrut sa fie altfel?
Tot cam asa ceva simt si eu, ca pur si simplu fac umbra pamantului fara nici un rost (asta chiar daca am job, familie, vorba ta, nu-mi lipseste nimic.

[deadcountess]

Anterior postat de Alina82

Mie in nici un fel...adik nu simt nevoia sa mananc mai mult si reusesc sa fac si sport....e k si cand as fi programata sa fac asta...

Nici eu nu mananc mai mult ba chiar din contra, ca mananc in sila, dar problema e ca mananc prostii. N-am mai facut mancare de aproape doua saptamani, nici nu prea dau prin bucatarie, stau pe canapea si " - adu-mi ceva de mancare" "-ce?" "nu stiu, orice, ce gasesti sau faci".

[Alina82]

Anterior postat de deadcountess

Nu stiu, sunt chestii din viata ta care ai fi vrut sa fie altfel?
Tot cam asa ceva simt si eu, ca pur si simplu fac umbra pamantului fara nici un rost (asta chiar daca am job, familie, vorba ta, nu-mi lipseste nimic.

uneori am momente cand spun k as fi vrut sa am o familie normala si sa nu fiu nevoita sa trec prin toate rahaturile prin care am trecut....dar poi tot eu sunt aia care multumesc cerului pt k am crescut asa cum am crescut pt k ma gandesc si dak as fi avut niste parinti care m-ar fi tinut in puf atunci ce fel de fiinta as fi fost??una preocupata de haine animal print si de bamboono way....ma prefer pe mine cu toate ciudateniile si nebuniile mele...makr am un neuron jumate care functioneaza....si tocmai datorita neuronului jumate nu suport rautatea umana....mi se face sila cand vad atatia oameni preocupati de firme si de iesit la restaurante scumpe...dar dak le zici sa dea 1E pt copii care mor de foame nu il dau...nu inteleg ce rost avem pe lumea asta....doar sa facem bani si sa consumam??asta e fericire??sa fim interesati doar de propria fiintza si atat??sa trecem nepasatori mai departe cand vedem pe cineva cazut pe strada??sa facem niste copii de care nu avem timp sa ii crestem si care vor deveni tot mai rai si mai interesati de sine??sau cum mai aud destul de des...sa facem copii sa aiba cine ne ingriji la batranetesi atunci care e rostul meu pe lumea asta??

[Alina82]

Anterior postat de deadcountess

Nici eu nu mananc mai mult ba chiar din contra, ca mananc in sila, dar problema e ca mananc prostii. N-am mai facut mancare de aproape doua saptamani, nici nu prea dau prin bucatarie, stau pe canapea si " - adu-mi ceva de mancare" "-ce?" "nu stiu, orice, ce gasesti sau faci".

Bn eu trebuie sa spun k akm nu mananc mai mult de cand sunt la dieta...de cand am realizat cat rau imi faceam singura...pt k in trecut am avut probleme cu mancatul pe fond nervos....aveam nervi mancam...nu de foame...de nervi...si mancam pana se termina mancarea...am reusit cu ani in urma sa stopez chestiunea asta pt k m-am speriat cand odata la nervi cu toate k mancasem aks am mancat un castron plin cu cartofi prajiti care era pt 3 perssi de atunci ma controlam...dar mai dadeam si pe alaturi....in ultimele 7 luni nu am mai avut deloc probleme...nush e k si cand mi-as fi spalat creierul...si vb ta akm cand ma apuk depresiile mananc in sila...si dak imi aduk aminte...dar prostii nu mananc...cum la mine nu dureaza mult episoadele...am mereu chestii diet in frigider care se pot manca si fara sa fie nevoie de gatit...

[deadcountess]

Anterior postat de Alina82

Bn eu trebuie sa spun k akm nu mananc mai mult de cand sunt la dieta...de cand am realizat cat rau imi faceam singura...pt k in trecut am avut probleme cu mancatul pe fond nervos....aveam nervi mancam...nu de foame...de nervi...si mancam pana se termina mancarea...am reusit cu ani in urma sa stopez chestiunea asta pt k m-am speriat cand odata la nervi cu toate k mancasem aks am mancat un castron plin cu cartofi prajiti care era pt 3 perssi de atunci ma controlam...dar mai dadeam si pe alaturi....in ultimele 7 luni nu am mai avut deloc probleme...nush e k si cand mi-as fi spalat creierul...si vb ta akm cand ma apuk depresiile mananc in sila...si dak imi aduk aminte...dar prostii nu mananc...cum la mine nu dureaza mult episoadele...am mereu chestii diet in frigider care se pot manca si fara sa fie nevoie de gatit...

Si eu am de obicei chastii sanatoase prin frigider care nu necesita efort, dar daca am o perioada mai lunga se termina, si nici de cumparaturi nu prea am chef in perioadele astea

[floricica0vesela]

ufff, fetelor....greu greu...
tot ce descrieti voi stiu atat de bine cum e.......
starile pe care le traiti, perioadele de deprimare, mastile pe care le purtati.....
am trait toate astea pe pielea mea, si multa vreme nu eram fericita si nu stiam de ce, nu-mi puteam explica......

banii nu mi-au lipsit niciodata, nu am avut lux, insa am avut confort.
am facut o facultate, am avut barbati care m-au iubit....
am avut parinti care mereu s-au batut cu pumnul in piept cu ce ne ofera ei si le spuneau celorlalti cate in luna si in stele au face ei pentru copii lor.....
dap, au facut orice mai putin sa ne asculte, sa ne intrebe cum suntem, ce ne dorim, care e parerea noastra.

mereu daca am facut lucrul X nu a contat, pentru ca nu am facut si lucrul Y, de parca lumea s-a terminat si nu mai este timp sa le faci pe toate la timpul lor. adica doar critici, critici si critici, nici o lauda, m-au transformat intr-o persoana care ori primeste ceea ce vrea cand vrea si cum vrea, fie e nemultumita, neinduratoare si acida.

constienta de multe ori ca nu-mi lipseste nimic ca sa reusesc in viata, nu puteam sa fac nimic. ma subminez singura, nimic nu era suficient si nu am putut sa fiu fericita pentru nimic absolut. durere insa am stiut sa simt mereu.
ma doare ca fratele meu nu isi impluneste potentialul pe care stiu ca il are, ca tata s-a imbolnavit, ca mama e profund nefericita......

multa vreme am purtat masca de fata perfect fericita, care facea rele pentru care parintii erau de vina mereu. apoi am inceput sa dau vina pe ei pentru nefericirea mea, am plans si m-am batut de pamant, mi-am gasit alinare in obiecte si mancare, am fost fericita cand reuseam sa-i chinui si totusi supararea lor ma lovea ca un cutit in suflet, dar nu ma puteam opri.

pana la un moment dat am decis ca nu mai vreau sa fiu asa. nu mai vreau sa port o masca. am inceput sa fac auto terapie cu mine.
am inceput sa ma oblig sa spun calm 'ma dearnjeaza lucrul X' sau ' ma simt aiurea azi' sau' nu sunt curioasa ce parere ai tu'. mi-a facut enorm de mult bine. mai greu imi este sa exprim emotiile pozitive. reusesc sa spun ' mi=e dor de tine' sau ' vreau sa ma tii in brate', insa nu pot sa spun' te iubesc', ' am nevoie de tine'.

Anterior postat de Alina82

si dak fetele spun k nu inteleg de unde depresia asta eu stiu de unde...am avut o copilarie agitata...cu scandaluri intre parinti...divort...dormit pe scari pt k nu vroiam sa o las singura pe mama.... si invatat sa ma descurc singura cand ink eram un copil...si tot asa...la un moment dat am obosit sa tot dau tuturor...sa ma ii pun pe toti inaintea mea...

..dar trecutul nu il pot schimba...si nici nu ma pot impaca cu el....k nu sunt cine imi doream sa fiu...

si pt k nici nu mai stiu cine si ce vreau sa fiu...

acum siu si eu de unde imi vin aceste ganduri si porniri.....copilaria mea a fost asemenetoare. doar ca ai mei nu au divortat ca sa ne creasca cica pe noi cu familia intreaga....au preferat scandaluri, acuze, adultere etc.

din fericire am inteles pana la urma ca ei atata au putut, ca ei la randul lor nu au avut dragoste din partea parintilor, si ca nu stiau sa daruiasca decat obiecte si siguranta materiala, pe care ei au considerat-o dragoste, deoarece asa au invatat.
pana nu reusesti sa accepti trecutul, sincer nu cred ca ai sa fii impacata vreodata.

nici eu nu stiam ce vreau sa fiu, stiam doar ca nu vreau sa fiu ceea ce sunt.
asta pentru ca niciodata nu a fost bine ce am facut, era mai bine daca faceam altceva, in acceptiunea familiei mele.
adica daca am invatat, de ce nu am fost la piata, daca am gatit de ce nu am facut curat, daca am calcat de ce nu am spalat geamuri prima data si uite asa se nasc complexele si dispare increderea ca ai putea sa faci ceva bun vreodata.

acum incerc sa descopar ce vreau si cine sunt, nu ceea ce cred ca ar trebui sa fiu.

Anterior postat de Alina82

.dar problema e k nu se lasa usor educata gandirea asta

...si cum bn spui muncesc...am o casa si un iubit de care ma ocup..

.incerc sa traiesc zi dupa zi...una mai buna...alta mai proasta si sa fiu pe linia de plutire...sa privesc partea plina a paharului atunci cand pot....si sa uit de demonii interiori....

e un inceput bun sa te concentrezi pe ceea ce ai si sa incerci sa privesti partea plina a paharului, insa cred ca ar fi bine sa-ti faci putin mai mult timp pentru tine si sa te lupti putin cu demonii astia, caci din pacate ei nu dispar de la sine.

Anterior postat de Alina82

..nu am facut o facultate...si ce??oricum am un job bun si bine platit....nu ma inteleg bn cu sora mea...si ce??nu sunt nici prima nici ultima....am oarece traume din copilarie...si ce??am avut puterea sa merg inainte...sa trec peste...si atunci??de ce ma simt atat de trista si de goala uneori??de ce simt k traiesc o viata care parca nu e a mea??

mda...eu am facut o facultate ca sa se poata lauda parintii ca m-au tinut la facultate.
nu i-a interesat la ce facultate ma duc, daca mi se potriveste, ce perspective am apoi, nu i-a interesat nici macar ca am plans si am implorat ca nu vreau sa merg la facultate, sa ma lase sa imi dau seama ce profil vreau sa urmez....


crede-ma ca as prefera sa nu o fi facut.
candva in viitor am sa fac una pe care sa mi-o doresc sa o fac.
pe asta o termin ca sa am si eu o diploma si sa nu ramana ai mei traumatizati ca au cheltuit atatia bani cu mine pe degeaba.
dupa care plec din tara

Anterior postat de Alina82

pt k in trecut am avut probleme cu mancatul pe fond nervos....aveam nervi mancam...nu de foame...de nervi...si mancam pana se termina mancarea....

ooo....da.....asa faceam si eu....
in plus ma imbolnaveam pe fond nervos. am luat medicamente in 5 ani cat 3 oameni bolnaviciosi in 20 de ani.

acum nu mai mananc cand ma enervez, imi controlez impulsul asta usor, si atunci mananc fructe, daca chiar nu resusesc.
medicamente nu am mai lut decat calmante cand imi vin rusii si cate un coldrex daca racesc si trebuie sa merg la munca.


pe mine m-a ajutat enorm o carte de autoajutorare pentru femei provenite din familii dezorganizate si cu alcoolici, nu stiu daca pot sa scriu titlul aici.
sa citesc cartea respectiva a fost foertew traumatizant pentru mine, insa am putut sa inteleg o multume de lucruri, sa accept ca nu pot schimba trecutul, sa invat sa-l integrez, sa renunt la masca mea de toate zilele.
in plus, m-a ajutat enorm iubitul meu, in care stiu ca il vad pe tatal pe care mi l-am dorit cand am fost mica.

[deadcountess]

Parintii mei nu au fost asa, sau mai corect nu ambii...mama, da, e genul care face reprosuri, cea cu "asteptari" dar nu mi-am batut niciodata prea mult capul cu ce zicea ea, tata era cel cu care discutam mai mult, cel pe care il consideram mai inteligent, cel a carui parere conta pt mine, deci nu cred ca asta ar avea vre-o treaba. Psihiatra zicea ca depresia se datoreaza mortii tatalui meu, dar nu sunt asa sigura, aveam perioade si inainte.

Cred ca e in regula sa dai titlul cartii, nu cred ca se poate pune problema de reclama cand e vorba de carti si probabil ca ar ajuta pe cei in situatii asemanatoare.