[Slabuta / Marina Capațîna]

Anterior postat de erato

V-am zis si eu ca va povestesc cum mi-am cunoascut sotul.
Era in februarie 1993, un februarie cam caldut si morocanos. Am fost la majoratul unei prietene si acolo l-am vazut pe EL, care era cu o alta fata. Nu stiu ce mi s-a intamplat, a fost ceva unic, un adevarat coupe de foudre, dragoste la prima vedere. Si acum il vad in costum de blugi deschis la culoare, inalt, slab, cu parul negru. M-am indragostit pe loc, dar el nici nu m-a observat. A urmat un alt majorat unde am facut si cunostinta, dar la fel, nu i-am lasat nicio impresie. Si a urmat un al treilea majorat. Cand m-a inviatat la dans a stat lumea in loc, am crezut ca ma topesc, as fi vrut sa zic ceva interesant, dar parca mi se golise mintea. Am petrecut seara de majorat impreuna, am dansat, am stat de vorba iar dimineata mi-a cerut nr. de telefon. M-a sunat abia la 6 zile, timp in care am crezut ca mor de dor si de dorinta. Cand m-a sunat n-am aratat ca-mi venea sa urlu de fericire, m-am aratat indiferenta. Si am stabilit sa ne intalnim. Prima intalnire a fost abia in a doua jumatate a lunii martie 1993 dupa o zi ploaioasa, dar calduroasa. M-a dat gata cand mi-a spus sa am grija cum calc ca sa nu calc vreo broscuta. Am avut un curaj nebun sa merg cu el, cu o prietena si prietenul ei pe care doar il cunoscuse prin padure aprox 3-4 km. Va dati seama ca s-ar fi putut intampla orice doua fete cu doi baieti necunoscuti noaptea prin padure dupa ora 10. Dar a fost atat de delicat si finut...Mi-a luat mult timp sa-l fac sa ma iubeasca asa cum imi doresc eu si am trecut prin multe, dar suntem si acum impreuna si ne iubim in fiecare zi mai mult ca ieri.

Foarte frumoasa povestea Erato
Romantica si speciala

Sa va iubiti si mai mult si sa traiti in intelegere

[erato]

Anterior postat de slabuta

Foarte frumoasa povestea Erato
Romantica si speciala

Sa va iubiti si mai mult si sa traiti in intelegere

Multumesc mult SlabutaAcelasi lucru iti doresc si tie cu iubitul tau.

[cristiniq]

Eu am fost un copil "invizibil": retrasa, cuminte, prietenii mi-i numaram pe degetele de la o mana si imi ramaneau libere cam 3... Nu intelegeam comportamentul fetelor de varsta mea cand venea vorba de baieti si ma gandeam cum n-am sa ajung eu vreodata "gasculita" din cauza unui "tip"!
Irina, cea mai buna prietena a mea, cu doi ani mai in varsta(avea 14 ani), era maxim indragostita de un "print-calare", cu cinci ani mai mare, ochi albastrii, inalt, ce mai? Un vis!
Reusea ea, de fiecare data, sa ma faca sa ii tin companie cand: el iesea pe balcon(locuiam vis-a-vis de el), pleca/venea de/catre casa (ii stia programul), repara masina si ce mai facea el. Eu, desigur, in aroganta mea, ignoram si chiar condamnam delasarea ei, implicarea intr-o relatie inexistenta, obsesia ei!
Intr-o buna zi, la acelasi balcon pe care-l visam deja, la cat auzim:"Cris! Cris! Uite-l pe Dan! A iesit! Nu este el de vis? Tatal copiilor mei! Sotiorul meu drag?!?!?" a aparut fratele sau! Parca vad: o aura stralucitoare cuprinsese acel imobil si brusc, am devenit Irina! Totul a incepu cu replica:" Eu nu stiu ce faci tu cu al tau, dar eu pe asta mi-l iau acasa!"
Era chiar el, Mihai, fratele mai mare, desigur, fara ochi albastrii dar inalt, vesnic amabil, cu zambetul pe buze, radea foarte des, era mereu inconjurat de prieteni care-i cerea parerea despre orice... Si toate acestea, plus multe altele aveam sa le descopar din acea zi de mai, la doar 12 ani, z in care m-am transformat in "gasculita" pentru el.

[andra_aly]

Anterior postat de cristiniq

Eu am fost un copil "invizibil": retrasa, cuminte, prietenii mi-i numaram pe degetele de la o mana si imi ramaneau libere cam 3... Nu intelegeam comportamentul fetelor de varsta mea cand venea vorba de baieti si ma gandeam cum n-am sa ajung eu vreodata "gasculita" din cauza unui "tip"!
Irina, cea mai buna prietena a mea, cu doi ani mai in varsta(avea 14 ani), era maxim indragostita de un "print-calare", cu cinci ani mai mare, ochi albastrii, inalt, ce mai? Un vis!
Reusea ea, de fiecare data, sa ma faca sa ii tin companie cand: el iesea pe balcon(locuiam vis-a-vis de el), pleca/venea de/catre casa (ii stia programul), repara masina si ce mai facea el. Eu, desigur, in aroganta mea, ignoram si chiar condamnam delasarea ei, implicarea intr-o relatie inexistenta, obsesia ei!
Intr-o buna zi, la acelasi balcon pe care-l visam deja, la cat auzim:"Cris! Cris! Uite-l pe Dan! A iesit! Nu este el de vis? Tatal copiilor mei! Sotiorul meu drag?!?!?" a aparut fratele sau! Parca vad: o aura stralucitoare cuprinsese acel imobil si brusc, am devenit Irina! Totul a incepu cu replica:" Eu nu stiu ce faci tu cu al tau, dar eu pe asta mi-l iau acasa!"
Era chiar el, Mihai, fratele mai mare, desigur, fara ochi albastrii dar inalt, vesnic amabil, cu zambetul pe buze, radea foarte des, era mereu inconjurat de prieteni care-i cerea parerea despre orice... Si toate acestea, plus multe altele aveam sa le descopar din acea zi de mai, la doar 12 ani, z in care m-am transformat in "gasculita" pentru el.

Wow.... si de atunci sunteti impreuna? felicitarile mele atunci foarte frumoasa povestea. ceva mai special

[cristiniq]

CONTINUARE:
Si asa, eu, devenita "gasculita" si Irina, l-am observat pentru prima data pe Mihai.
Apropo, Irina, te caut de foarte multi ani, ultima data stiu ca erai in Piatra Neamnt! Vreau sa dau de tine!
Din acea zi: i-am invatat obiceiuri, am suspinat si am plans vazand ca are prietene/iubite, mi-am facut planuri, l-am studiat, stiu ca suna a obsedata, asa si eram!
Anii au trecut si am ajuns la momentul in care am tras linie, am calculat si am concluzionat: BLONDA!!!
Asa incat la varsta de 17 ani, dupa ce am stat de vorba cu mama mea vreme de doi ani pe tema asta, mi-am taiat parul care era ca acum, lung pana la dosie si l-am facut blond.
Sigur ca nu a durat mult si, pe cand veneam de la liceu odata, m-am intalnit cu o fosta colega de generala pe care am tinut-o de vorba pana a ajuns el acasa de la munci cu dacia lui albastra, si-a activat alarma si atunci mi-am zis ca e momentul sa fac gluma pe seama lui( de ofticata ce eram ca nu avea habar ca exist), am facut glumita si el mi-a raspuns cu cel mai frumos zambet din Univers cu un :" Servus!" de mi s-au taiat genunchii!
Cateva zile mai tarziu m-a oprit pe strada dorind sa ne cunoastem, tin minte discutia in cele mai mici amanunte! La final mi-a lasnat mult asteptata invitatie in oras! L-am refuzat, tot de ofticata, din acelasi mtiv de mai sus, invocand Bac-ul si anuntandu-mi disponibilitatea numai din toamna!In toamna, a revenit, spre marea marea mirare si am inceput sa iesim: primul tinut de mana, primul sarut din viata mea... toate sunt proaspete in minte ca si cum s-ar fi intamplat acum cateva minute!

[andra_aly]

Aaaa... nu vazusem continuarea foarte frumoasa povestea felicitari

[cristiniq]

CONTINUARE 2:
A urmat un sir de impreuna-nu impreuna pentru ca: eram "fata cuminte" si se gandea ca nu mai scapa de mine veci-pururi , ce ne mai distram acum pe tema asta. Au fost niste ani in care eu am suferit foarte mult pentru ca stiam ca umbla cu multe alte tipe, il vedeam, a avut si 4 relatii simultan fara sa stim una de alta, mai putin eu... Se despartea de mine, mereu atat de diplomat incat pe moment nici nu stiam ce se intampla, sufeream ingrozitor si cand credeam ca incep sa imi revin, revenea si el in viata mea si o luam de la ZERO!
Prima data cand am spus EU :"GATA! AJUNGE! O IAU RAZNA, NU MAI POT! " Am reusit sa il evit timp de doi ani, desi stateam fata in fata(ma refer la locatia blocurilor). Intr-o noapte insa, veneam acasa cu niste colegi de munca, ne-am oprit intr-o benzinarie si i-am vazut masina si silueta, isi umfla rotile. Nu am facut nimic atunci, a doua zi insa, nhu am rezistat, l-am cautat la telefon sub tiotulatura de amica. Era tot luna mai! Am devenit un cuplu la ceva timp! Nu imi venea sa cred! In scurt timp insa, a revenit la vechile lui obiceiuri: relatii multiple.
A doua oara in viata mea cand am decis ca e "GATA!!!" stiam ca nu ma pot rezuma la a ma feri de el, nu aveam sa reusesc asa ca am plecat in strainatate, in Germania!
In noaptea de revelion 2003-2004, m-a cerut de sotie, nu i-am raspuns nimic si 9 zile mai tarziu a venit dupa mine acolo. A gasit locatia prin mijloace proprii! Cand l-am vazut, am zis ca-l omor!! Am luat florile si in cabina le-am dat de toti peretii si am plans cum nu am plans eu vreodata!
Dupa cateva luni m-am intors acasa, am reluat relatia, am mai avut noi ceva peripetii dar ca sa nu va mai plictisesc: suntem casatoriti de 3 ani, avem doi baieti minunati si chiar daca uneori imi zic:" Ce naiba am cautat eu sa stau in fata blocului inacea zi de mai din '92?!?!?!? NU PUTEAM STA IN CASA?!?!?!" nu as schimba nimic din toate "tragediile" traite si nu m-as putea vedea vreodata fara el si de acum, fara copii nostrii!
Suntem foarte departe de a fi un cuplu perfect dar suntem impreuna si asta face ca toate problemele sa fie rezolvate in proportie de 90%, cel putin!
XOXO

[cristiniq]

Anterior postat de andra_aly

Aaaa... nu vazusem continuarea foarte frumoasa povestea felicitari

Sar'na! M-am cam lasat purtata de val, desi am comprimat cat am putut si am povestit doar o parte din toata istoria a ceea ce astazi se numeste " familia mea"!

[andra_aly]

Mama ce de peripetii.. ultima parte nu imi place chiar asa de mult... dar important e sa fi fericita

[cristiniq]

Anterior postat de andra_aly

Mama ce de peripetii.. ultima parte nu imi place chiar asa de mult... dar important e sa fi fericita

Si cate ar mai fi de povestit... Ori eu nu sunt intreaga la minte ori exista ceva mai presus de noi care ne ghideaza catre un destin.

Ok! Cred ca e suficient! Am sa caut niste istorisiri mai happy pe aici

XOXO