[Mihaela1006]

[FONT="System"][COLOR="DarkGreen"][SIZE="2"]

Anterior postat de Slabuta

Buna Alynuta,

Stiu de la mama de aceasta "plecare" si imi este teama in vis cand sunt chemata.

Sa-ti spun sincer nu ma gandesc niciodata la ea, a facut mult prea multe rele, in mintea mea ea nu traieste, probabil de aceea nu ma lasa in pace.
Si mama mi-a spus sa dau de pomana ca sa nu imi mai apara in vis.


Ieri, in timp ce imi faceam pestele la cuptor si il verificam din cand in cand daca este gata, la un moment dat mi-a rasarit in cap urmatoarea imagine:
- pestele nu "stie" ca va fi prins intr-o zi si apoi va fi mancat
- si totusi este prins si mancat
- noi, oamenii, ne hranim (folosind gura) cu energie sub forma de diverse alimente
- moartea noastra si energia noastra (de data aceasta nu sub forma de alimente) oare nu este o "hrana" a cuiva/ceva

banuiesc ca la nastere, prin scanteia divina care ni se da fiecaruia preluam o parte infima dar suficienta pentru noi din energia universului - la moarte este ca si cum energia asta s-ar reintregi cu ceea ce dam inapoi. Nu stiu daca valoarea unei vieti, binele facut sau invers, raul, nu cresc, respectiv diminueaza cuantumul energiei unui om pe care o cedeaza in clipa mortii. Pe undeva se tinde catre un echilibru? Ca in legile fizicii?
Cred in existenta de dupa viata asta a spiritului dar nu inteleg (desi oarecum accept si pricep cuvintele) care este rostul moastelor sfinte - ele sunt o reprezentare in viata pamanteasca a unor oameni care desi nu mai sunt au dus o existenta exemplara in asa masura incat merita pomeniti de generatiile urmatoare? Ca un fel de "memento mori", ai grija cum traiesti ca nimic nu e intamplator? Si daca e asa, cum ne purtam cu moastele?
Am fost in Grecia si l-am vazut pe Sfantul Ioan Rus - este un corp intreg, foarte asemanator cu o mumie de faraon din Egipt, expus intr-o racla de sticla si mie mi s-a parut ca nu e lasat sa se odihneasca in pace, cu toata zarva din jurul lui. El macar e intreg... cati sfinti nu au fost impartiti in oscioare multe si trimisi prin manastiri crestin ortodoxe in toata lumea? Nu suntem cam lipsiti de respect fata de niste oameni care au oferit maximul posibil in timpul vietii? Este evident ca nu acest corp fragmentat al sfintilor va invia la momentul invierii descrise in Biblie ca se va intampla. Am ales doar un exemplu care arata ca nici biserica nu crede ca ramasitele pamantesti au importanta in cazul reinvierii. Deci dupa moarte tot ceea ce conteaza e imaterialul. Spirit. Suflet. Energie.
Asta a fost cam offtopic...


Inapoi la tema noastra: reincarnarea este o intoarcere a sufletului in corpul altui om la nastere pentru ca a avut o lectie de viata de insusit, neinvatata in nici o viata anterioara si care il poate ajuta sa evolueze ca spirit. Rar se intampla reincarnarea unui om in animal, este o "retrogradare" care se petrece cand omul a facut lucruri cu adevarat rele, infioratoare si inumane.

Viata de apoi cred ca se refera la cei care au trecut de faza reincarnarilor succesive si au evoluat ca spirite fara a mai fi necesare lectii suplimentare de invatat.

Revenind la energia universului, daca vreti sa simtiti o energie benefica mergeti in majoritatea bisericilor si asezati-va sub cupola, in fata altarului - este un loc cu o putere foarte mare. Si am mai avut acel sentiment de prezenta a energiei (si de atemporalitate) in Pestera Sfantului Andrei, doar ca mult mai intens...

[azra]

buna dimineata
sa va spun si eu ce am patit,la fel ca o parte dintre voi.
in 2010 a murit tatal meu,cred ca eu am fost cea mai afectata de situatie poate si pentru ca am fost preferata tatalui meu,si ca am stat acasa cu el in cele mai groaznice clipe si i-am fost alaturi la greu..de cand a murit numai eu l-am visat de fff multe ori,ba ma certa,ba imi cerea cate ceva..dar ceea ce m-a marcat ff mult a fost acum cand el a implinit un an de cand a trecut in lumea de dincolo si l-am visat in apropiere de casa in statia de tramvai cand aparuse din multime,nu mi-a vorbit dar plangea si isi ducea mana la gura si imi trimitea pupici,apoi mi-a facut cu mana la revedere si a inceput sa se departeze si a disparut,nu stiu ce a insemnat asta dar am ramas cu un sentiment greu de descris

[Alynuta]

Anterior postat de azra

buna dimineata
sa va spun si eu ce am patit,la fel ca o parte dintre voi.
in 2010 a murit tatal meu,cred ca eu am fost cea mai afectata de situatie poate si pentru ca am fost preferata tatalui meu,si ca am stat acasa cu el in cele mai groaznice clipe si i-am fost alaturi la greu..de cand a murit numai eu l-am visat de fff multe ori,ba ma certa,ba imi cerea cate ceva..dar ceea ce m-a marcat ff mult a fost acum cand el a implinit un an de cand a trecut in lumea de dincolo si l-am visat in apropiere de casa in statia de tramvai cand aparuse din multime,nu mi-a vorbit dar plangea si isi ducea mana la gura si imi trimitea pupici,apoi mi-a facut cu mana la revedere si a inceput sa se departeze si a disparut,nu stiu ce a insemnat asta dar am ramas cu un sentiment greu de descris

Si eu am fost preferata tatalui si i-am fost alaturi in momentele grele(si ultimul telefon cand a mai putut sa-l dea ,atat mi-a spus,,maicuta,hai''),poate de-aceea cu toate c-au trecut 8 ani ,el e prezent in gandurile mele.
A fost cumplit dupa ce-a murit, nu-mi venea sa cred ,am suferit enorm.Poate de-aceea si visele mele sunt cam in genul alor tale,Nu le deslusesc, as vrea sa-l visez bine ,dar eu il visez tot bolnav
Cred ca te-a marcat si pe tine visul, poate dupa parastasul de 1 an , s- a desprins in sfarsit de voi si a plecat pe drumul lui.

[azra]

Anterior postat de Alynuta

Si eu am fost preferata tatalui si i-am fost alaturi in momentele grele(si ultimul telefon cand a mai putut sa-l dea ,atat mi-a spus,,maicuta,hai''),poate de-aceea cu toate c-au trecut 8 ani ,el e prezent in gandurile mele.
A fost cumplit dupa ce-a murit, nu-mi venea sa cred ,am suferit enorm.Poate de-aceea si visele mele sunt cam in genul alor tale,Nu le deslusesc, as vrea sa-l visez bine ,dar eu il visez tot bolnav
Cred ca te-a marcat si pe tine visul, poate dupa parastasul de 1 an , s- a desprins in sfarsit de voi si a plecat pe drumul lui.

asa este,tot cu gandul la el zilnic sunt,cu toate ca le spun alor mei ca sunt bine,ca mi-am revenit si am trecut peste faza suferitului...
eram cu el in spital mi-a murit in brate,i-am auzit ultima suflare si am ramas marcata pe viata,pt ca eu credeam ca incepe sa-si revina cand de fapt ultimul sunet auzit a fost ca si-a dat sufletul.a fost ceva pe nepregatite nici noi familia nu am stiut si nici el ca va muri,toti doctorii si asisitentii ne-a spus ca operatia ii merge bine si ca in curand ii va da drumul acasa...
sa stii visul descris mai devreme a fost ultimul..de atunci nu l-am mai visat niciodata,si au trecut 4luni,pana atunci visandu-l saptamanal

[Puffoasa]

Ca tot vorbim despre tati decedati, sa va zic ce m-a lasat pe mine cu o durere-n suflet si nu stiu daca am sa mi-o pot ierta vreodata. Tata a fost operat pe 17 dec, pe 19 a venit acasa, seara i-a fost rau , a venit salvarea .. dar a refuzat internarea, eu am aflat abia a doua zi pentru ca nu locuiam cu ai mei, pe 20 noaptea am intrat de munca, urmand ca dimineata sa ma duc la ai mei acasa sa-l vad pe tata si sa-l cert ca a refuzat internarea Din pacate cand am ajuns la mine acasa i-am gasit pe ai mei deja in doliu. Ce a fost foarte dureros pt mine e ca mama mi-a povestit ca in seara pana sa moara s-a dus sa-l cheme la masa si cand a intrat in camera el vorbea cu mine si mama l-a intrebat ce face , i-a raspuns ca vorbeste cu mine, mama il intreaba unde sunt, si el ii spune uite-o aici in spatele meu. Cand i-a spus ca nu sunt acolo, a oftat greu a clatinat din cap si s-a ridicat sa mearga la masa. Acum nu stiu daca visase sau avea vedenii diniantea mortii

Ideea e ca intr-un fel ma acuz ca nu m-am dus sa-l vad imediat dupa externare, dar vorbeam cu el la telefon si era foarte bine. El defapt a murit de la un hematom care i-a oprit inima, a murit in somn, cu mama-n brate, ea nu a simtit nimic

Scuzati-mi greselile daca le-am facut , dar....

[azra]

eu sunt de parere ca ar trebui sa fii multumita ca a murit fara sa stie si fara sa sufere foarte mult.pe mine asta ma intareste mereu,pentru ca tata era un fricos si daca ar fi stiut ce il asteapta el ar fi murit inainte de vreme

[Alynuta]

Anterior postat de azra

asa este,tot cu gandul la el zilnic sunt,cu toate ca le spun alor mei ca sunt bine,ca mi-am revenit si am trecut peste faza suferitului...
eram cu el in spital mi-a murit in brate,i-am auzit ultima suflare si am ramas marcata pe viata,pt ca eu credeam ca incepe sa-si revina cand de fapt ultimul sunet auzit a fost ca si-a dat sufletul.a fost ceva pe nepregatite nici noi familia nu am stiut si nici el ca va muri,toti doctorii si asisitentii ne-a spus ca operatia ii merge bine si ca in curand ii va da drumul acasa...
sa stii visul descris mai devreme a fost ultimul..de atunci nu l-am mai visat niciodata,si au trecut 4luni,pana atunci visandu-l saptamanal

Poate asta a si vrut ,.........sa-l lasi .
Nu e bine pt. ei sa suferim noi dupa ei.Ii ajutam mai mult rugandu-ne pt. ei.
Tata a fost bolnav 4 ani,si nu-mi iese asta din minte,am imaginea lui tot bolnav. Asa ar fi vrut sa mai traiasca , nu-mi vine sa cred cum isi accepa un om soarta pana la urma. Nu sti cum sa-l incurajezi cand de fapt el stie ca nu se mai face bine. Si eu am fost langa el cand si-a dat ultima suflare, m-am bucurat la momentul respectiv ca a scapat de suferinta, dar viata mea nu mai e la fel.
Dupa ce a murit cautam prin casa ceva de la el ,ii simteam mirosul inca in haine,cautam o scrisorica, un semn ,ceva.Parca astepta o scrisoare , sa-mi zica doar ca e bine acolo unde e.
Nu stiu daca ai citit mai sus de visul baiatului meu caruia i-a spus ,''sper sa ne intalnim acolo unde TREBUIE'' deci nu iad , nu rai ci acolo unde trebuie.
Stiu ca ti-e greu,dar eu zic sa te bucuri macar ca nu l-ai vazut suferind la pat.

[Alynuta]

Anterior postat de Puffoasa

Ca tot vorbim despre tati decedati, sa va zic ce m-a lasat pe mine cu o durere-n suflet si nu stiu daca am sa mi-o pot ierta vreodata. Tata a fost operat pe 17 dec, pe 19 a venit acasa, seara i-a fost rau , a venit salvarea .. dar a refuzat internarea, eu am aflat abia a doua zi pentru ca nu locuiam cu ai mei, pe 20 noaptea am intrat de munca, urmand ca dimineata sa ma duc la ai mei acasa sa-l vad pe tata si sa-l cert ca a refuzat internarea Din pacate cand am ajuns la mine acasa i-am gasit pe ai mei deja in doliu. Ce a fost foarte dureros pt mine e ca mama mi-a povestit ca in seara pana sa moara s-a dus sa-l cheme la masa si cand a intrat in camera el vorbea cu mine si mama l-a intrebat ce face , i-a raspuns ca vorbeste cu mine, mama il intreaba unde sunt, si el ii spune uite-o aici in spatele meu. Cand i-a spus ca nu sunt acolo, a oftat greu a clatinat din cap si s-a ridicat sa mearga la masa. Acum nu stiu daca visase sau avea vedenii diniantea mortii

Ideea e ca intr-un fel ma acuz ca nu m-am dus sa-l vad imediat dupa externare, dar vorbeam cu el la telefon si era foarte bine. El defapt a murit de la un hematom care i-a oprit inima, a murit in somn, cu mama-n brate, ea nu a simtit nimic

Scuzati-mi greselile daca le-am facut , dar....

Nu-ti mai fa reprosuri, sunt convinsa ca te-ai fi dus urgent daca ai fi stiut ca e grav cu tatal tau.

[kasty]

Buna fetelor.
Interesant subiectul....
Eu cred in ambele.... de fapt e greu de explicat
uneori cred ca oamenii TREBUIE sa creada ca exista ceva dupa... pt ca altfel ne-am simti pustii.... dar pe de alta parte.... am avut de atatea ori sentimentul de deju'vu incat.... despre locuri pe care nu le-am vazut niciodata inainte.... despre discutii care stiam dinainte cum va decurge desi niciodata nu le purtasem.... poate sunt paranoia dar chiar mi s-a intamplat
In legatura cu cei decedati... offffff sunt atatea intamplari hilare care imi intaresc convingerea ca intradevar ceva exista dupa... si apoi reincarnarea
poate o sa vi se para ciudat dar... cand se intampla ceva rau in familia mea eu si bunica avem vise...premonitii poate
bunicul din partea tatlui meu cand a murit eram la liceu si imi era atat de frica de "morti".... nu l-am visat niciodata si totusi intr-o noapte l-am visat ca venea de la fantana si mi-a spus sa nu-mi fie frica dar ii este f sete.... a doua zi am aflat ca una din fetele care ducea apa(asa e obiceiul la noi) se maritase si nu mai putea primi apa de la ea....de atunci nu l-am mai visat niciodata
acum imi pare rau ca imi era atat de frica si poate deasta nu l-am mai visat
sunt multe de spus....

[Alynuta]

Anterior postat de kasty

Buna fetelor.
Interesant subiectul....
Eu cred in ambele.... de fapt e greu de explicat
uneori cred ca oamenii TREBUIE sa creada ca exista ceva dupa... pt ca altfel ne-am simti pustii.... dar pe de alta parte.... am avut de atatea ori sentimentul de deju'vu incat.... despre locuri pe care nu le-am vazut niciodata inainte.... despre discutii care stiam dinainte cum va decurge desi niciodata nu le purtasem.... poate sunt paranoia dar chiar mi s-a intamplat
In legatura cu cei decedati... offffff sunt atatea intamplari hilare care imi intaresc convingerea ca intradevar ceva exista dupa... si apoi reincarnarea
poate o sa vi se para ciudat dar... cand se intampla ceva rau in familia mea eu si bunica avem vise...premonitii poate
bunicul din partea tatlui meu cand a murit eram la liceu si imi era atat de frica de "morti".... nu l-am visat niciodata si totusi intr-o noapte l-am visat ca venea de la fantana si mi-a spus sa nu-mi fie frica dar ii este f sete.... a doua zi am aflat ca una din fetele care ducea apa(asa e obiceiul la noi) se maritase si nu mai putea primi apa de la ea....de atunci nu l-am mai visat niciodata
acum imi pare rau ca imi era atat de frica si poate deasta nu l-am mai visat
sunt multe de spus....

Intr-adevar ar fi multe de spus,si visele astea ne lasa cateodata un gust amar, dar alteori ne bucuram de ele.Interesant si visul tau. La noi nu e acel obicei cu apa.