[dara]

Aussie_girl, ce medicamente ai luat? Cam greut cu benzodiazepinele pe termen lung, insa antidepresivele sunt mai ok si pe termen lung au la indicatii si anxietatea. Pe la 19 ani stiu ca ceream la psiholog ca ceva nu e in regula cu starile mele, cu cat ma stresam cu scoala si n-am nimerit decat la un psihiatru...care mi-a prescris un antidepresiv si o benzodiazepina...si nu prea le-am luat ca mi se parea ca-s ametita la condus, eu voiam sa conduc masina.

Mai tarziu am luat cam 1 an o doza mica de paroxetina, 20 mg, ca mi se parea ca nu-s destul de alerta la munca daca iau mai mult, si nu stiu, mi s-a prescris alta benzodiazepina de la endocrinolog si nu am luat, de benzodiazepine mi-era frica, daca era preferam sa iau in ziua mai stresanta si atat, nu pe termen lung. Dupa aia m-am ambitionat si am vrut sa lucrez cu capul meu, sa rezist, sa-i fac fata si sa o vindec.

Tot combinatia medicamente + psihoterapie (da' una buna, nu frectie la picior de lemne, e greu sa gasesti, trebuie sa te interesezi ce functioneaza si ce specialist o aplica chiar bine, nu in dorul lelii) e cea mai buna, nu zic eu, ci studiile pe mii de oameni.
Si self-help ajuta - tot studiile zic - daca-l aplici ca lumea. Bine, unul din domeniu, care vizeaza anxietatea, nu orice asa.

Eu am lucrat mai mult pe binge, sa-l disociez de anxietate, ca-s multi oameni anxiosi, poate chiar mai anxiosi ca noi, care nu si mananca. Din ce am vazut le e mai scazut perfectionismul...e doar anxietatea mai fara perfectionism la ei. Si atunci la anxietate am remediat poate doar 60-70% sa zic, mai putin decat binge/night eating. Si la mine e invatata din familie, de la mama si in special de la cele 2 bunici. De fapt si tata si un unchi sunt anxiosi, dar ineaca in alcool si devin 'curajosi' - se dezinhiba, relaxeaza. Tata si cu violenta, unchiul fara, e mai blandut...dar mananca mult el. Violenta/furia directonata spre mancare.

Se poate rezolva in timp daca vrei. Si se poate lucra in cap si cand speli vase, calci rufe, esti la toaleta. Dar tre's a stii cum sa duci gandurile pana la capat, sa le inlocuiesti cu altele alternative mai rationale. Nu cred ca am avut un timp special de acordat, ci tot asa, cand faceam activitati fizice in special, lucram si cu mintea mea.

Hm, dieta...la primele 20 kg am tinut una data de la spitalul de boli metabolice - diabet, etc. ca eram diagnosticata cu prediabet, rezistenta la insulina, etc...si era la nivel de 1200 calorii, continea alimente cu indice glicemic mic. Apoi am mancat carne, fructe si legume, fara faina, zahar, paste, orez, cartofi...nu fructe prea dulci sau prea multe. Asa, de capul meu, adica, nu o dieta anume. Mai mult aveam grija sa nu am binge-uri si sa nu mananc dulciuri, fainoase, paste, cartofi, orez...astea ultimele si pt ca la mine erau trigger foods, la inceput nu ma puteam opri daca puneam gura pe ele. Cam asa am slabit majoritatea kg.

Doar recent m-am apucat de SB faza I si-s cumva la II dar poate uneori mananc mai mult iaurt+lapte degresat decat scrie acolo...din lipsa de timp sa gatesc alte chestii, cu astea ma impac si nu ma constip daca le mananc. Mai e si o chestie ca am avut ani de zile simptome de colon iritabil, ma deranjam la stomac de la lactate si nu am mai mancat niste ani lactate deloc...si acu' am avut pofta de ele cand am constatat ca pot sa le mananc. Nici nu mi-a propus sa le restrictionez prea tare. De la 78 incoace am slabit urmarind caloriile, sa fie in jur de 1200 pe zi, ca nu prea mai mergea cu nimic. Ca la SB faza I am slabit 2 kg si dupa aia am stat pe loc la faza II...

A 1200, dar cam chestii cu indice glicemic mic...incarcatura glicemica mica la o masa...nu tip Monti, ci tabele cu Ig si incarcatura, le-am invatat de fapt cam pe dinafara, fara sa vreau...ca eu am si PCOS care e provocat de rezistenta la insulina si trebuie sa am grija la ce face glicemia mea...sau insulina.

[dara]

Alexandra, ma simt invitata la cafea, multumesc...imi torn acum o decofeinizata si beau 'cu tine'...e ok si fara poza, nici eu nu le am cu ele

[lovemyself]

Anterior postat de dara

Alexandra, ma simt invitata la cafea, multumesc...imi torn acum o decofeinizata si beau 'cu tine'...e ok si fara poza, nici eu nu le am cu ele

Ma bucur ca ai acceptat invitatia la cafeluta,chiar si fara cofeina..buna si aia
Ai mare dreptate in privinta lucrului cu mansarda..nu iti trebuie un timp special alocat..oriunde si opricand e bine venita o "discutie" cu tine.
Numai ca eu nu prea reusesc asa..cand am cate un aspect care ma deranjeaza greu mi-e sa nu ma gandesc doar la el.
Pana si atunci cand vreau sa imi stabilesc un meniu..ce sa pap ca sa nu ma mai gandesc zilnic..nope..nu merge..citesc sau mai fac ce fac si mintea imi fuge numai la astfel de prostii gen alcatuirea meselor..e o obsesie si asta,clar.
Pentru moment is fericita pentru ca am reusit sa nu imi mai fie pofta de carbo simpli..cel putin la mine asa merge intotdeauna..primele doua zile is cele mai grele..pana ma reobisnuiesc cu o dieta adecvata..dar dupa pot sa o tin a la along asa..pana cand..BANG..apare cate o problemuta mai mica sau mai mare..in realitate sau poate doar in capsorul meu,ideea e ca e suficient sa gust o chestie nepermisa,si gata,s-a terminat cu mancatul oki pe parcursul respectivei zile.
Nu stiu cum sa scapt de atitudinea asta de totul sau nimic.
Mai mult de munca stiu..dar am rabdare..trebuie.

O zi frumoasa si multumesc ca ne oferi si noua solutiile tale de a scapa de anumite probleme omniprezente la majoritatea femeilor.
Te pup!


PS: cum merge cu dizertatia?

[dara]

De atitudinea 'totul sau nimic' se scapa corectand-o de cate ori apare. Mai intai trebuie sa inveti s-o detectezi repede, chit ca n-o corectezi...de genul 'aha, la chestia asta iar am gandit totul sau nimic'...si la asta, si la asta (ca nu gandim doar la mancare uneori, dar hai sa zicem de mancare). Si apoi cunoscand-o, cand mai apare, 'te tragi de maneca' ca deja o recunosti. Si zici cum as putea gandi mai modulat? Dozat, echilibrat? Iti oferi singura o alternativa mai sanatoasa...sa zicem una pe care i-ai spune-o altcuiva, la care nu ai aplica aceleasi standarde dure. Mai conforma cu realitatea, cu natura. Unde lucrurile nu-s in general 100% sau 0%. Si o corectezi asa si de zeci de ori cand apare.

In al doilea rand obiectiv de exersat 'opritul'. Ok, trigger food, exersez sa ma opresc din el...la jumate, la 10%...oriunde. Da' tot cu exercitiu merge, nu conteaza de cate ori nu-ti iese...ideea e sa nu tragi concluzia 'asadar nu pot, nu mai incerc'.

Tocmai stiind ca apar la multe femei, poate reusesti si sa te condamni mai putin in sinea ta. Ca auto-invinovatirea se adauga la restul de sentimente cu probleme si trebuie sa te lupti cu o povara mai grea. Si nici nu-i realista...daca majoritatea fac asa, de ce ai fi avea datoria sa fii total altfel? E realist? Bate cu ce regasim in natura?

Intr-adevar senzatia de lipsa de control provoaca ea in sine o depresie...'nu sunt in stare'...poate si cu alte ganduri ascunse...'nu-s buna de nimic', 'daca nu-s buna de nimic n-o sa fiu acceptata, iubita, eligibila', 'nu mai am garantia ca o sa reusesc la alte lucruri', 'inseamna ca viata mea o sa fie...'. Si de-acolo o lipsa de speranta care conduce la 'ce rost are sa mai incerc? oricum lucrurile sunt stricate'. Stiu ca pare ciudat si nu pare ca avem toate gandurile de genul asta pe-acolo, dar chiar sunt...f. ascunse, invatate demult candva. Normal ca fiecare gandeste cu alte cuvinte, incerc sa redau doar sensul, de-asta par straine. Dar dupa ce le descoperim pe toate si le combatem cu ganduri mai rationale, realiste, echilibrate, se simte tare in comportament.

Sunt mai multe strategii de aplicat: a rezistatului in fata sentimentelor care nu ne plac...stam cu ele si le suportam, pana la urma ce poate sa se intample? Or sa treaca, chiar daca nu pare. A doua..ok, cumva mancam...dar exersam opritul...nu mancam mult din ceva daunator. A treia...mancam...dar un castronoi de legume, salata...pana senzatia de full ne impiedica sa mai mancam ceva. Aici vorbesc doar de binge, nu si de bulimie, ca la full cineva cu bulimie va vomita. Mai intai trebuie sa exerseze sa nu mai vomite si dupa aia restul. Mai ales ca cine vomita oricum mananca mai mult (cumva stie ca are cum sa scape dupa aia). Nu mai zic de cat de daunator pentru sanatate e vomitatul repetat.

Treaba e ca dupa ce vedem ca nu ne iese sa avem o vointa de fier concluzionam ca 'e clar, nu reusim, ce mai conteaza'. Ori rezultatele eforturilor noastre in treaba asta nu trebuie masurate dupa acel 'esec' de moment...ci dupa un proces de exersare indelungat.

Sincer, eu nu stiam asta...ca trebuie sa-mi antrenez muschiul rezistentei si sa-l dezantrenez pe cel al cedarii...si ca abia cu antrenament constant si mult timp obtin ceva. Cumva parca trebuia sa-mi iasa instant si daca nu-mi iesea...potopul. Si n-a mai contat nici cat dureaza, dupa aia...cand am constatat ca stai ca nu-s defecta de la natura ('n-am vointa, ambitie, din nascare, sunt eu mai 'slaba' si mai 'vaca' si mai D-zeu stie cum), ceva de genul asta. Ci cumva am invatat un obicei prost candva si o sa dureze mult sa-l dezvat, ca e inradacinat bine...si ce daca? Bine ca exista si solutia asta.

E adevarat ca m-a ajutat si o munca mai in adanc...cand am invatat obiceiul asta...ce simteam, ce se intampla, ce concluzii am tras atunci despre mine (gen 'nu-s destul de buna', 'trebuie ca mereu sa am rezultate bum', 'daca n-o sa fiu suficient de buna...o sa se intample...', 'si daca o sa se intample...viata mea va fi distrusa sau nu o sa fac fata sau o sa fie insuportabil' pe care le port acum cu mine si nici macar nu stiu de ele, habar nu aveam ca-s acolo. Nici acum dupa indelungate monitorizari a ce e in mintea mea, nu-s clare...e util de sapat adanc si cu incapatanare. Dar merita.

Imi pare rau ca nu am cum sa detaliez un proces terapeutic intreg, ca e diferit de la om la om, pot sa ofer numai niste repere generale. Dar sunt si elemente comune ale acestei probleme, sa-i zicem 'binge', care se regasesc cam la toate persoanele afectate. Insa aces perfectionism sau gandirea dihotomica (totul sau nimic, alb-negru...desi e comuna, la fiecare s-a format in urma altor evenimente diferite. De-asta poate par bizare si ca nu se leaga.

La tehnici si strategii e mai usor de redat. La schemele cognitive de baza ale persoanei e mai greu...ca desi se pot repeta, sunt formate diferit. Noroc ca descoperirea schemelor proprii ajuta...insa nu e numai ea necesara. Ca le poti descoperi si obiceiul sa fie bine inradacinat, la fel dependenta, ca la fumat sau la cele mai grave, alcool, droguri. Si acolo oricum folosesc tehnicile comportamentale.

Si mai e un hop, cand ajungi la controlul de 90-95%...sa nu ramai nemultumit ca nu e 100% si atunci parca nu ar fi deloc. Din nou 'totul sau nimic'.

Iar cand sunt sentimente negative care ar duce la mancat...din nou auto-intrebari 'ce ma deranjeaza acum?', 'si ce inseamna despre mine?' sau 'ce am impresia ca se va intampla?' si lucrat la problema respectiva. Sunt mai multe cai, dar difera un pic in functie de problema..o data se poate incerca rezolvarea problemei (chit ca asta nu se va intampla pe loc, dar macar facem un plan, asta da speranta), apoi se poate incerca reevaluarea situatiei...e chiar atat de rau?(redus intensitatea, etc.), iar apoi la alt mod de a face fata emotional...suport, relaxare, orice functioneaza macar putin. Nu trebuie sa dispara instant sentimentele negative, dar macar diminuate. In loc de a manca pt. a trece.

[dara]

Cu dizertatia deocamdata nu merge, sta, ca azi am un examen, altul sambata, apoi inca unul...si ma concentrez pe astea. Multumesc de intrebare. Dar ma bucur ca in situatii de-asta eu inainte ma ingrasam cel mai rau (la 18 ani chiar vreo 17 kg, in prima sesiune din viata mea 11 kg...si tot asa)...si acum nimic, chiar am slabit cateva sute de grame. Mai avusesem hopul 'munca multa, non-stop, fara somn, niste luni', pe ala l-am trecut, nu m-am mai ingrasat nici la aia desi a mai tot fost. Acum dizertatia cu teama mea de a fi evaluata era alt hop. Pe care vad ca-l trec si pentru mine e o mare realizare.

[lovemyself]

Anterior postat de dara

Cu dizertatia deocamdata nu merge, sta, ca azi am un examen, altul sambata, apoi inca unul...si ma concentrez pe astea. Multumesc de intrebare. Dar ma bucur ca in situatii de-asta eu inainte ma ingrasam cel mai rau (la 18 ani chiar vreo 17 kg, in prima sesiune din viata mea 11 kg...si tot asa)...si acum nimic, chiar am slabit cateva sute de grame. Mai avusesem hopul 'munca multa, non-stop, fara somn, niste luni', pe ala l-am trecut, nu m-am mai ingrasat nici la aia desi a mai tot fost. Acum dizertatia cu teama mea de a fi evaluata era alt hop. Pe care vad ca-l trec si pentru mine e o mare realizare.

Cred si eu ca e o realizare mare..si nu doar pentru tine..pentru orice persoana ca re se confrunta cu vreo problema..oricat de mic e progresul,inseamna foarte mult.
Bv esti o ambitioasa


In legatura cu celalalt post..l-am citit cu mare atentie..si cred ca ar trebui sa il mai citesc de vreo suta de ori pana cand reusesc sa ma autostapanesc pe mine.
Astazi..mai bine zis la cina am avut un episor de binge..apoi am stat si analizat..de ce oare nu m-am putut controla..m-am oprit la un moment dta..era perfect daca reuseam de tot,dar din pacate si de data asta am aplicat aceiasi metoda..totul sau nimic.
In afara de faptul ca azi m-au coplesit fek si fel de pofte,inca de la prima ora a diminetii si m-am luptat cu ele intr-o parere pana cand am cedat la cina.
Am mancat din alimentele permise,dar cantitatea a fost mare.

Citeam o chestei interesanta,o metoda folosita de un anumit psiholog,tehnica A,B,C:
(A) factorul exterior care declanseaza respectivul eveniment
(B) gandurile legate de respectivul eveniment,care provoaca in mod automat...(C) emotia si comportamentul.

Acum trebuie sa descopar toate elementele ecuatiei..B-ul si C-ul is destul de clare..dar cam greu sa descopar ce a declansat azi acest gand.
E foarte aiurea si greu tot odata sa te dezobisnuiesti de anumite deprinderi care s-au inradacinat destul de bine acolo in creieras.

Acum am o intrebare..tu ai scapat de aceste crize?
Cat timp a durat pana cand le-ai dat de capat.
Din postul tau de azi am mai invatat ceva..sa ma multumesc cu ce am realizat pana acum.
De mai bine de o luna nu am mai mancat noaptea.
E un pas mare pentru mine. Dra totusi drumul e lung.

Multumesc Dara foarte mult pentru timpul alocat si pentru solutiile tale,apreciez foarte mult asta

Sa ai un somn linistit!


Ps: cum a fost la examenul de astazi?

[dara]

Tu zici de modelul lui Ellis, e un pic diferit de al lui Beck cu care lucrez eu, dar pana la urma tot aia e, nu situatiile ne provoaca reactiile, ci gandurile noastre legate de ele provoaca emotii si comportamente.

Binge ziua nu am mai avut de prin noiembrie 2008 daca-mi amintesc bine, in sensul ca nici atunci nu prea mai aveam, dar zic asa pt ca din iulie pana in noiembrie ma ingrasasem 10 kg, crescand, imperceptibil pentru mine, adica nu ca un binge, cantitatile de alimente 'permise' (in capul meu) la vremea aia, mai precis snitzel cu salata...cam asta mancam toata ziua ca era prima data cand se dublase cantitatea de traduceri, adica iulie-noiembrie am muncit non-stop si ma ingrasam cam 2 kg pe luna, dupa ce slabisem zeci.

E o diferenta intre binge eating si night-eating, s-a constatat ca al doilea e diferit si se manifesta un pic altfel.

Night eating am mai avut, cu pauze din ce in ce mai mari, dupa cum ziceam, la nivelul de 2 migdale si 2 boabe de struguri intr-o noapte. Adica am lucrat la reducerea cantitatilor daca nu am oprit de tot noaptea...ma refer 100%, in sensul ca am avut cam cate 2 luni de pauza, mancat 1-2 nopti ..mai precis jumatate de cana de lapte degresat, cum povesteam prin jurnal...iar pauza de saptamani...apoi asta cu migdale cand m-am suparat pe mine rau ca nu e gata dizertatia...dar nu-mi dadeam seama ca mi-e foarte rusine cumva ca nu am terminat-o...pur si simplu aveam sentimente negative, le percepeam ca pe un stres puternic, suparare...pana mi-am monitorizat gandurile ca lumea (cand am decis sa vad care e problema mai ascunsa, mi-a luat vreo 3-4 zile de gandire sa ma prind 'ce gandeam' si mi-am dat seama ca era si un sentiment de rusine si slabiciune pe-acolo - nu era la suprafata. Si ca era o convingere pe undeva care se activase din vremurile de demult ale scolii...ca 'TREBUIE neaparat sa am rezultate super bum' (altfel e rusine mare si alte bazaconii) - nu realizam ca e convingerea asta pe acolo si inca se activeaza la fazele cu scoala.

Uneori nu actioneaza imediat doar ciclul eveniment - gand - emotie - comportament. Sau mai bine zis evenimentul nu neaparat e ceva negativ din exterior, chiar un stimul = trigger food. Din cauza 'dependentei' de mancare. Si apoi gandul 'dar mai vreau, vreau sa simt gustul in continuare, nu doar putin...ca sa ma linistesc, sa uit, sa mai-stiu-eu-ce la fiecare' plus 'oricum nu am controlat ca lumea daca am pus gura, ce rost are...' sau 'm-am saturat sa ma chinui sa tot rezist'...sunt diferite.

Problema mare e ca nu-s asa la suprafata, nici nu pare ca-s ganduri acolo si e ceva de munca la descoperit. Si nu doar descoperirea ajuta...ci scaderea credibilitatii gandurilor respective dupa ce au fost descoperite si cresterea credibilitatii altora care nu au ca rezultat acelasi comportament.
Plus ca prin asociere repetata se formeaza si conexiuni neuronale, 'poteci' la propriu...daca repetam un comportament. Si de-asta nu se duce imediat, calea aceea e super batatorita si dureaza pana o slabim si cream alta. Nu ca suntem slabe, fara vointa, fara ambitie, bla bla...daca a apucat sa se formeze reflexul, el se intipareste si in creier la propriu...si circuitele neuronale raman activate o vreme, de-aia nu reusim instant.

Daca-ti place sa citesti in domeniu cauta si despre invatarea conditionata, operanta, mediata cognitiv si despre neuroplasticitate...cum comportamentul ne modeleaza la propriu, fizic, creierul. Si schimbarea il remodeleaza, dar nu instant.

Asa, cat timp a durat pana le-am dat de cap...aici e mai complicat de spus, pentru ca nu prea stiu...ca nu am inceput cu demersul asta sistematizat, ca ar fi mers mai repede...dar pe vremea aia nu stiam de el, din pacate. Mi-as fi dorit sa fi stiut mai demult, ca eram deja dispusa sa incerc orice numai sa scap de problema asta cu mancatul. Hai sa zicem cam din septembrie 2007 pana in noiembrie 2008...dar cu reduceri mari - asta la binge. Nici nu prea ma concentram pe nigh eating atunci, apoi din noiembrie 2008 cam pana in noiembrie 2009 cred, la night eating.

Deci sa zicem cam un an la fiecare, ca nici nu le-am tintit in paralel...dar ceva ameliorari la binge mai fusesera dinainte, dar din multe alte lucruri pe care le-am intreprins, studiat, gandit...insa nu cognitiv comportamentala...sunt convinsa ca ar fi mers mai repede cu asta.

Iar in anul cu lucrat la night eating nu am lucrat exclusiv la asta, ci cam max 6 luni, in paralel am mai lucrat la anxietate un pic, la jumatate de agorafobie pe care o aveam...nu era super grava, dar era, pt. ca avusesem si lesinuri la activ si tot felul de probleme fizice si dupa aia se declansase un pui de agorafobie. Pe-asta am rezolvat-o destul de repede, cam in 3 luni, maxim. Am mai explorat si alte temeri, personale, care se activau fara sa stiu in diverse situatii.

In afara stiu ca se rezolva binge eating in 22-24 de sedinte, initial 2 pe sapt., apoi cate 1 pe sapt, deci as zice ca se poate pana in 6 luni, dar daca folosesti toate armele posibile deodata, cum ar veni. Li se dau inclusiv carti care explica problema in detaliu - pe intelesul omului, conteaza si asta, in romana nici nu exista.

Oau, sorry ca am scris atat, am incercat doar sa raspund la toate intrebarile

Chiar tre' sa fii mandra cu ce ai realizat, da, felicitari!
Mai ales ca night eating e mai greu pt ca nu ai 'toata mintea la tine' cand te trezesti

Tu cum ai gandit ca sa te opresti aceasta luna?

[lovemyself]

Anterior postat de dara

Oau, sorry ca am scris atat, am incercat doar sa raspund la toate intrebarile

Chiar tre' sa fii mandra cu ce ai realizat, da, felicitari!
Mai ales ca night eating e mai greu pt ca nu ai 'toata mintea la tine' cand te trezesti

Tu cum ai gandit ca sa te opresti aceasta luna?

Buna dimineatza in primul rand
Multumesc din suflet pentru raspuns,prin ce ai scris mi se pare ca ai punctat mai mult decat la obiect aspectele esentiale la intrebarile adresate,nicidecum ca ai scris prea mult.
Da asa e,vorbesc de schema propusa de doctorul Albert Ellis, din pacate cea a lui Beck inca nu o stiu.
Ce e surprinzator e ca am scapat de acele ganduri incare ma autoblamam..acum am o atitudine ceva mai relaxata fata de propria persoana, ca si cum as avea in fata un om bolnav. E un progres si asta,inainte exact ce spuneai tu inainte gandeam..ca nu sunt in stare de nimic,ca nu am vointa si multe altele..toate meargeau la pachet.

Am mai observat ca atunci cand vin acele ganduri, nu sunt foarte inteligibile de cele mai multe ori,sau poate ca sunt percepute astfel de creierul meu.
Spre exemplu mai tot timpul am impresia ca nu tin dieta perfecta si ca toate greselile mele is din cauza modului in care arata dieta mea..si ajunsesem intr-un stadiu in care efectiv nu imi mai puteam duce la capat activitatile zilnice, in sensul ca orice faceam gandul meu era doar acolo cum sa analizez ce sa mai bag ce sa mai scot din dieta.

Apoi am realizat ca problemele is altele. Acum dupa ce am citit la tine stresul si emotiile negative legate de dizertatie realizez ca poate si la mine stresul legat de exeman o fi si la mine unul dintre motive. Am un examen foarte important peste vreo cateva luni si is foarte stresata pentru ca nu ma pot concentra cum trebuie si mai am si crize de acest gen care ma cam dau inapoi,trebuie sa recunosc.

Problema mea cu night eating dureaza de ceva vreme..a inceput din cauza unei gastrite care m-a determinat cam timp de vreo 4 luni sa ma trezecs noapte de noapte cu senzatia de stomac gol.stii tu simptomele alea specifice gastritei.
Dupa un regim adecvat stomacul mi-l reglasem cat de cat dar cu toate astea eu continuam sa ma trezesc noaptea si parca teleghidata mergeam la frigider.
Inainte aveeam punguta de covrigei la cap dupa ce am realizat eu ca nu as mai avea nevoie nu mi-ammai pusla indemana tot felul de carbi din astia simpli. Si atunci am observat ca reactionez intr-un mod agresiv chiar,in sensul ca aveam o stare de nervozitate in combinatie cu o oarecare rusine si teama..Desi nu stiu cat de constienta eram in acel moment de ceea ce fac, rusinea si teama de a nu fi vazuta de altii o percepeam chiar intr-un mod asiduu.

Am traversat multe etape pana cand am reusit sa controlez intr-un mod sau altul aceasta problema..night eating..
- Am inceput sa imi incui camera si sa ascund cheia..ziceam eu ca pana gasesc cheia ma dezmeticesc si reusesc sa ma opresc.A mers prima seara cred si atat. Starea mea de neliniste se accentuase si cautam cheia pentru a ajunge la frigider avand o atitudine necontrolata parca.
- Ziua o luam de la capat cu gandurile si cu incercarile de a gasi o solutie..Apoi am rugat-o pe mama sa ma incuie..suna nebunesc de-a dreptul stiu dar eram disperata. Nici asta nu a mers.
Simteam cum o iau razna creierul meu isi batea joc de mine parca, zic asta pentru atata timp cat stiam si auzeam efectiv cheia rasucindu-se in usa dormeam ca un bebelus, nici macar nu ma mai trezeam peste noapte. Dar cum renuntam la aceasta "solutie" revenea cosmarul.

Ca si tine am avut apoi perioade..cand reusisem sa stopez aceste episoade dar m-a mancat pe mine sa mananc intr-o nopate ca vorba ta,reusisem sa controlez situatia si parca ma rodea oarecum stomacul asa ca am zis sa iau o gura cam de atunci au reinceput episoadele.
Am scris cred vreo 2 -3 agende cu tot ce simteam in momentele de inainte si dupa. Imi lua din ce in ce mai mult timp sa adorm apoi pentru sentimentele de vinovaie de dupa nu ma lasam. Si astfel duap cate un episod din asta luam agenda si scriam.
Astfel am reusit sa sa le raresc. Ultima luna a fost un adevart miracol..am citit cam prin ce ai trecut si tu,aveam impresia ca sunt un caz izolat sau cel putin foarte rar,apoi toate incurajarile primite m-au facut si m-au ajutat in acelasi timp sa devin constienta de ce fac.
Can ma trezeam ma intrebam "De ce m-am trezit? De ca sa ma duc acum sa mananc cand eu nu simt nevoia? "Sigur mi-e sete si confund senzatia cu cea de foame" si aveam cana de ceai pregatita..luam o gura doua si ma bagam iar in pat.
Atat de multumita eram a doua zis incat cand venea urmatoarea noapte imi aduceam aminte de ce satisfactie o sa am in ziua de dupa si imi dadea puterea de a continua "treaba".

Acum nici macar nu ma mai trezesc.uneori ma mai trezesc sa merg la baie,dar rar,acum din ce in cemai rar.

Aa si totul era pe baza de stres..cum apareau ceva probleme..trezitul eu noaptea revenea,asta am uitat sa precizez..Deci gasisem cauza si astfel am reusit sa si controlez reactiile determinate de acest stres constientizand ca daca mananc nu o sa imi fac decta mai mult rau si tot asa.

God..eu trebuie sa zic sorry cam de cat am scris aici..dar am incercat sa expun oarecum etapele care m-au determinat sa ajung aici.

Am sa incerc sa parcurg etapele prezentate de tine mai sus si sa vad ce reusesc si cu the binge eating.


Mult succes cu examenele si tot ce inseamna munca ta.
O zi minunata Dara
Multumesc mult mult pentru tot

[anes]

dara, lovemyself va multumesc fffff mult pt tot! va citesc cu multa atentie si incerc si eu sa invat de la voi

[dara]

Alexandra, din pacate gandurile astea sunt foarte in background si ruleaza acolo fara sa stim de ele, dar s-a dovedit ca exista, insa nefiind deloc clare sau la suprafata, abia de le descoperim vag si pana capata, vorba ta, o forma inteligibila, e greu. Nici ale mele (sau ale oricui) nu-s asa de clare, dar incerc sa le dau o forma in scris, sa redau macar sensul. E fix ca atunci cand conduci de mult timp si deja nu mai stii ca creierul comanda corpului sa duca piciorul la ambreiaj si mana la schimbatorul de viteze, dar prima oara trebuia gandit constient ca sa poti corela astea "acum trebuie sa apas ambreiajul, sa ridic si piciorul de pe acceleratie si sa schimb si viteza". Dupa care a venit atat de reflex incat o facem de zeci de ori in timpul unei deplasari nu mai avem senzatia ca gandim ceva.
Daca ar trebui acum sa monitorizez ganduri legate de asta, mi-ar lua iar zile bune sa le aduc la suprafata.

Tu ai putea sa te mai gandesti si ce ar insemna pentru tine daca nu tii dieta perfecta. Care ar fi consecintele si ce ar insemna pentru tine. Nu e nevoie sa scrii aici daca nu vrei, numai sa afli tu pentru tine. E foarte util sa ne dam seama de care consecinte 'finale' ne e teama.

O sa dau un exemplu ipotetic acum. Exista ganduri automate (acum trebuie sa mananc ceva ca sa ma linistesc), convingeri intermediare, ca niste reguli (cand ma simt nasol, trebuie imediat sa opresc starea cu orice pret, ca nu ii pot rezista // sau // nu trebuie sa suport stari proaste ca ar fi o dovada ca viata mea e groaznica) si scheme cognitive (trebuie sa ma protejez eu, pentru ca altfel nu ma protejeaza nimeni, sunt/voi fi singura).

Schemele cognitive determina convingerile care determina gandurile. Dar de lucrat se lucreaza invers, pornind de la ganduri, ajungem la convingeri si abia dupa aia la scheme, pentru ca gandurile sunt initial mai usor de descoperit, apoi ne intrebam ce consecinte ar fi daca gandul ala automat nu e pus in practica...si apoi ce consecinte ar fi daca acea convingere aferenta gandului nu e pusa in practica.

De-asta zic ca e foarte util si important sa ne intrebam ce consecinte ar avea pentru noi 'daca nu tin dieta perfecta, daca nu am corpul ideal, daca nu imi fac perfect dizertatia, daca nu respect regula ca trebuie sa am rezultate academice super tari, ca eu am obligatia asta, nu stiu altii, dar eu 'trebuie'. (Mare atentie la 'trebuie' din gandurile noastre'.)

E posibil cu examenul sa ai dreptate, cel putin la mine s-a activat problema inca din vara trecuta, cand stiam ca mai am un an pana la examen. Doar ca nu asa intens ca atunci cand s-a apropiat. Dar ceva prin interior s-a incordat fata de inainte.

A, btw, problemele cu alimentatia apar cel mai des la persoane cu rezultate foarte bune la scoala...

Si eu m-am 'jucat' cu controlul...acum imi permit sa gust...si nu e rau, doar ca am facut-o prea devreme (la night eating). Ca la binge acum ma joc. Dar cand ma jucam prea devreme, recadeam si acolo. Adica la binge ziua chiar intentionat gust 2 lingurite din inghetata sotului, o gura din Mars-ul lui, ca sa nu am alimente total interzise. Si ma opresc fara probleme si fara vinovatie (vinovatia si senzatia ca 'iar am gresit' este un mare factor de cadere si legat de a nu te mai opri).

In perioadele de stres se activeaza mai tare problemele tot in mod similar. Ceva de genul 'uite nu-s in stare sa-mi gestionez bine lucratul la dizertatie, ce mai conteaza, atunci pot sa gresesc si altceva, ca tot nu-s perfecta' (si daca nu-s perfecta...o sa-mi ratez viata sau/si n-o sa fiu iubita de nimeni niciodata si o sa raman singura pe vecie). Exagerez un pic forma, pentru sens. Par ganduri de om nebun, dar nu e asa, toti avem unele sau altele pe dedesubt, de felul asta. F. putini nu au de mici sau le-au rezolvat.
Stiu persoane care au oprit monitorizarile pentru ca parea aberant ce convingeri descopereau si nu suportau gandul asta despre ele.

Dar ele nu-s aberante, multe sunt formate de mintea de copil care incerca sa-si descopere un set de reguli pentru viata, pentru a se proteja (aha, daca nu ai numai 10, daca nu faci lucrurile perfect, parintii se supara rau, prin urmare s-ar putea sa plece si ce te faci, cum supravietuiesti ca si copil). Si ce sa-i ceri copilului sa formeze reguli super echilibrate...'e util ca pe unele sa le faci de nivel maxim, iar pe altele cat de cat bine, ca nu e moarte de om, de fapt'. Dupa care purtam o regula de-aia cu noi toata viata si habar nu avem. Stiu persoane care s-au speriat rau de ele cand le-au gasit raspunzand la intrebari.

Dar intr-un fel e logic ca daca avem un comportament putin deviat...el sa aiba un corespondent pe undeva...in reguli rigide din mintea noastra, de care nici nu stim. Daca ar fi la suprafata gandurile, ne-am da seama si cu mintea de adult le-am si contracara si nici nu ar mai exista comportamentul problema.

Stai linistita ca am vrut sa fac si eu cu incuiatul la un moment dat, dar nu m-a lasat sotul. Cred ca functiona cand te incuia mama ta si pentru ca nu mai era raspunderea ta, nu mai stateai pe ghimpi daca vei 'gresi' sau nu.

Acum sorry, nu mai am timp sa scriu, tre' sa plec, nu stiu daca am raspuns la tot ce ai zis.