[CezaraCezarului]

Anterior postat de ras_cristalin

Asta cu... nu pot sa blochez gandurile negative... asta nu-mi place mie.
Cum sa nu poti? Si eu ma demoralizez, dar ma tine maxim juma' de zi... pana ma reapuc de sport. Nu-ti mai pune singura piedici cu gandurile negre, mai bine faci o ora de sport decat sa te gandesti ca n-ai slabit deloc de o saptamana.
Curaj mult si spor la ajunsul la 75

Sa-ti fie gura aurita, sa fie si curaj, si ajuns unde trebuie.

[CezaraCezarului]

Noapte buna, vise placute, puricii slabitului sa va sarute.

[mvthebest]

Anterior postat de CezaraCezarului

Noapte buna, vise placute, puricii slabitului sa va sarute.

Noapte buna si somn usor!

[dara]

Treaba merge mai greu dupa niste kg slabite, dar intr-un fel chestia asta e un bun antrenament si pentru alte tipuri de frustrare, din cauza carora poate inainte mancam. Am o prietena care merge de 3 luni la sala si imi povestea la fel, ca se suia pereti ca nu se misca nimic in primele 2 luni, nici la kg, nici la cm. Nici eu n-am inca niciun rezultat de cand am inceput cu sala si aqua-gym, nici la cm, nici la kg, eu cred ca se intampla asa si dupa niste kg slabite. Ca la inceput organismul nu stie ce-l asteapta si slabeste mai 'de buna voie'. Dupa aia unele mecanisme zic 'ups, asta s-a pus pe noi' si-s in garda. Cica dupa ce stai mai mult de 6 luni la o greutate (la perioade mai lungi e chiar garantat), aia devine 'normala' pentru organism si dupa aia va el trage sa ajunga la ea inapoi.

Nu stiu care e smecheria cu minim 2 luni, dar mai citeam pe undeva ca dupa ce te apuci de sport, la unele persoane tot asa se intampla, abia dupa 2 luni pot spune ca s-a miscat ceva, in primele 2 chiar din contra.

Stiu ca si daca stii toate astea ramane destul de multa frustrare, da' cum spuneam...si-asa tre' sa invatam sa 'cope' altfel decat prin intermediul mancarii si un rezultat bun, pe care il poti lua in calcul, este ca iaca, n-ai cedat. Adica in sensul 'ma las pagubasa, ma apuc de mancat prajituri ca si-asa nu-mi iese' si sa comuti la prajituri vreo 6 luni cel putin.
Adica la noi progresele sunt kg, procent de grasime, cm, muschi, sanatate si 'nu mai cedez de tot', 'nu mai renunt cand e greu', 'mi-a scazut teama de esec', 'mi-a scazut perfectionismul sau 'totul sau nimic', 'in medie mi-a scazut anxietatea'. Si eu zic ca la ultimele categorii ai si progrese si rezultate masive. E greu sa fie constientizate si cuantificate, mai ales cand suntem obisnuite sa ne uitam fix la bucatica ce lipseste sau care mai trebuie imbunatatita 'in the quest for perfection' si s-o vedem ca si cum acopera tot orizontul si nu mai ramane loc sa vedem si 9/10 care-s ok.

Orice lucru mic mititel pe care-l aduci f.f.f.f. aproape de ochi iti va acoperi tot campul vizual.

De multe ori ma gandeam 'ma duc la Di in jurnal ca acolo gasesc lucruri interesante de citit'. Sufletul unui om, pe care ni l-ai oferit tu, e un dar pretios. Pentru ca desi pare, pot fi persoane care scriu mult si nu dezvaluie nimic, poarta nu e la fel de deschisa, garda e sus. E un sentiment bun sa fii beneficiar de garda jos. Si cat timp de lupti, indiferent ca uneori te simti trista, nu esti 'deprimanta'.

O sa mai dureze pana se schimba balanta, ponderea ganduri negative/pozitive in medie, tre' sa-ti acorzi timp.

[dara]

Am uitat sa zic ceva. Gandurile negative nu prea pot fi oprite. Pot fi oprite doar scenariile cu inlantuiri de multe ganduri negative, cu legatura unele cu altele. De ex. ca la scenariile de la anxietate...intarziere prietenul si incepi sa-l vizualizezi avand un accident, murind, pe tine la spital, cimitir, apoi singur sau oricum ceva tip film al gandurilor.

Mai poti sa-ti distragi atentia ca sa nu apara gandul negativ, cu ceva placut sau interesant ...cam asta face si mancarea, apeleaza la simtul gustului (sau la un gest mecanic - cum e rontaitul - chestiile mecanice si repetitive sunt linistitoare), plus la moleseala de dupa si creeaza pe moment ceva mai puternic, de distragere, de se pune o pauza la gandirea negativa. Cu mancarea e nasol sa-ti distragi atentia, asta stim deja. Dar daca faci un dus, citesti ceva care nu-ti amplifica starea sau te plimbi, vb. cu cineva, asculti muzica ce nu-ti amplifica starea negativa, etc. poti realiza alte distrageri fara efecte secundare ca mancarea.

Dar cel mai sanatos e ca pe gandurile negative sa le contrazici, combati, argumentezi, verifici cu realitatea (nu cu convingerile tale), cu normalitatea, compari cu dovezi, intrebi oameni ce cred, vezi ce i-ai spune unui prieten, unui copil, cum ai vedea lucrurile din afara, pt. acea persoana. Si daca raman pe bune in picioare in urma verificarii cu realitatea, cauti solutii. Care nu trebuie sa fie perfecte. De cele mai multe ori e important sa schimbe un ceva in bine. Ca dupa aia antreneaza alte si alte schimbari.

Asta daca nu e vorba despre ceva ce e mai sanatos sa fie acceptat ca atare pt. ca nu poate fi cu adevarat schimbat (trecutul, de ex. - cum te-ai nascut, ce-ai facut la un mom. dat...sau faptul ca toti murim, etc., ca viata nu e neaparat dreapta, lumea nu e neaparat corecta).

[CezaraCezarului]

Ce-i drept, mi-ar fi placut, dupa cum am mai recunoscut, sa fi ajuns la pragul acesta dupa mai mult de 10 kilograme. Dar nu e o "pierdere" de neglijat, inca ma simt mandra pentru ea. Pe corp eu l-am obisnuit la greutatea aceasta, chiar daca aveam zile de disciplina nepatata, aveam si zile in care mancam cel putin de mentinere, mai ales cand se apropia menstruatia si pofta de carbohidrati ma hipnotiza. Culmea, unele lucruri DIN noi, sunt mai puternice decat noi. M-a pufnit rasul citind "ups, asta s-a pus pe noi", parca si vedeam mici bule de grasime ce se tineau cu dintii de muschi, ranjind. Insa tot eu am recunoscut ca si daca va dura doua luni, si daca va dura mai mult, am inchis sertarul trecutului. De acolo mai raman doar poze, poate niste amintiri neplacute, niste perechi de pantaloni mari si un oarecare regret ca nu m-am apucat de treaba mai repede. Important e ca m-am apucat de ea ACUM. Frustrarea incepe mai ales seara, in timpul zilei sunt sfanta slabitului, parca imi cresc si aripi cat mananc salata. Insa am observat exact despre ce-mi vorbeai tu, Dara, cel mai important e sa inlocuiesti "consolarea" pe care ti-o aduce mancarea, starea aceea de bine temporara, cu altceva. Eu am deprins de-a lungul timpului prostul obicei de a amplifica starea de tristete (nu o mai prea consider nici eu depresie, am intalnit oameni cu adevarat deprimati, care nu mai gaseau placere in nimic). Ascultam muzica trista, ma puneam in pat in pozitie de "gandit", nu lasam senzatiile neplacute sa plece, evitam si sa intru pe forum, de fapt, evitam orice activitate neplacuta. Si nu cred ca eram perfect constienta ca fac asta, mi se parea ceva normal sa sustin starea de spirit, imi apartinea. E destul de ciudat sa realizezi la un moment dat ca tu nu te lupti nici cu ceilalti, nici cu mancarea. Ei mereu o sa fie acolo, mancarea la fel, nu o sa le faca nimeni sa dispara. Tu esti in "lupta" cu tine, cu obiceiuri vechi, cu repetitiile tale, cu "you comfort zone". Bine, nici nu vreau sa ii acord o importanta mai mare decat cea reala, nu vreau sa-mi umbreasca treaba asta tot restul existentei. Obiceiul de a manca prost trebuie inlocuit cu asta, repetitiile legate de rontait trebuie inlocuite cu niste abdomene. De exemplu. Si chiar asa e, am cazut pe ganduri dupa ce mi-ai spus de lucrul mic pe care daca il ducem prea aproape de ochi ne orbeste. Nu vreau nici sa fie prea departe, incat sa nu-l mai vad si sa-l ignor, dar nici nu vreau doar sa slabesc, aia n-ar fi viata, nu pentru mine cel putin. The quest for perfection... nu se termina niciodata, se pare ca avem destul de multe resurse atunci cand e vorba de a ne face rau. Dar putem macar sa ne multumim cu 3/4 din perfectiune si sa acceptam ca restul nu are cum sa se "intample". Stim cu totii ca si daca ajungem sa ne consideram perfecti, ar mai exista mii de oameni care nu ar fi de aceeasi parere. De asta primul steag alb trebuie fluturat... in oglinda, si prima impacare trebuie sa fie cu noi insine. Balanta o sa se schimbe, nu ma indoiesc, nu o sa mai fug de binele pe care il gasesc aici, iti multumesc Dara si oricui mai vine pe aici de buna voie si nesilit de nimeni, chiar daca ma gasiti vesela/trista, plictisitoare/amuzanta sau undeva pe la mijloc, ca acolo e cel mai bine, cu cate putin din toate.

[getutaa]

multumesc pt sfat cezara..o sa tin cont de el

[dara]

Anterior postat de CezaraCezarului

Si chiar asa e, am cazut pe ganduri dupa ce mi-ai spus de lucrul mic pe care daca il ducem prea aproape de ochi ne orbeste.

E cam acelasi lucru cu a te holba cu lupa la un defectzel mititel, care in ansamblu se pierde si doar tu il mai stii...ca atunci cand nimeni nu-ti vede parul de pe picioare, dar tu stii ca e un fir pe nush unde care a crescut mai devreme doar ca imaginea inversa, ca-l aduci aproape de ochi pana nu mai vezi nimic de el, mi s-a parut interesanta

E adevarat ca obiceiurile nu dispar cu una, cu doua, vor mai fi momente de innegurare...dar importanta e ponderea majoritara, la un moment dat am dat peste un studiu despre care nu mi-as fi imaginat ca exista, cum ca oamenii cu stare de spirit ok in mare, sa zicem, sau mai fara problemute...au 62% ganduri pozitive si 38% ganduri negative. Asta e nush ce proportie intalnita si in natura sau asa ceva. Deci nu e nevoie sa ajungi 'Pollyanna', nimic nerealist, unele lucruri chiar sunt 'albastre' pe lumea asta.

Anterior postat de CezaraCezarului

iti multumesc Dara si oricui mai vine pe aici de buna voie si nesilit de nimeni, chiar daca ma gasiti vesela/trista, plictisitoare/amuzanta sau undeva pe la mijloc, ca acolo e cel mai bine, cu cate putin din toate.

Pai am venit ca e cool si interesant, plus ca am simtit un suflet care a deschis poarta, nu vezi des flori de colt, plus ca vorba ta - oau ce rapiditate ai cu gandurile alternative, super! - e destul de logic ca cine a simtit chestii in comun (chiar mai sus spunea parca Mitzy de lucruri in comun) a ramas, ca altfel la cate jurnale sunt...n-ar mai fi revenit daca nu le-ar fi placut. Si oamenii, cand le place ceva, nici nu mai vad chestiute negative [nici macar n-as sti sa-ti dau exemplu de vreuna anume la tine] (adica e valabil si reversul) sau daca le vad, nu le acorda importanta mare sau le considera normale.

Bine, cred ca atunci cand credem lucruri rele despre noi insine sau mai rele decat sunt (ele fiind doar 'omenesti'), suntem siguri ca si ceilalti le vad, insa nu spun. Ce de 'proiectii' mai facem...(proiectii de ganduri care ar apartine diverselor persoane). Dar toti facem asta...cred ca daca mai zic ca se exerseaza si reducerea lor (prin constientizare si verificare, la sursa sau pe cazuri similare)...ma impusti cu 'exersatul' asta

Nu te-ai apucat mai devreme pt. ca atunci nu stiai ce stii acum, credeai mai tare ca oricum n-ai putea sau altele asemenea. Nu mai esti aceeasi persoana. In plus, e normal sa fim cam cu capul in perioada pubertatii si adolescentei (treaba aia cu 21 de ani la americani nu e chiar degeaba)...noi credem ca asa suntem noi, insa pe-atunci isi fac de cap tot felul de chestii in corpul si psihicul nostru, e o intreaga revolutie...cum sa zic, ca si cum ai fi putin beat, fata de cum e mai tarziu...cand se mai potolesc chestiile alea. Iar sa fi 'cerut' sa te apuci inainte de asta, adica in copilarie...ar fi fost cam mult de cerut pt. un copil normal.

Din pacate stiu cam prea tare ce zici cu seara si o sa vezi ca multa lume zice la fel pe forum, unul dintre motive ar fi si ca atunci cand suntem mai obositi un pic intram mai pe pilot automat, cam orice boli (pana si o raceala - se intensifica seara - de multe ori mai mult seara se face febra), plus ca daca e sa creasca vreun pic nelinistea de fond - e cam aia care 'cere de mancare'. Plus ca e ok sa mananci cu vreo 3 ore inainte de culcare, maxim 4...parca vazusem ca mancasei intr-o zi 'cina' la 17? Te.ai culcat la 8?

[Carolina]

Buna Diana Am ceva ptr tine ca sa-ti multumesc ca nu m-ai uitat

[mysterious girl]

buna diana. iti doresc un weekend superb