[rozica1965]

Anterior postat de happygirldiana

Rozelu'meu scump....mi-e si teama de soacrade socriemi-e si frica!!!
Multumesc pentru urari, sper sa fie bine

O sa te mai invat eu smecherii pt ea..........

[GCM]

Anterior postat de happygirldiana

Pff...Codris...Si eu lucrez weekendul viitor pe zi.Cand lucrez noaptea in weekenduri nu ma deranjeaza.....Dar ziu e prapadMai ales duminica....

Si eu tot de zi lucrez weekendul viitor! Ma trezesc dimineata la 4 si ajung la 15 acasa. Programul e de 8h dar fac inca 2h jumate pe naveta!

[GCM]

[bzzz]

Salut Diana .... am vazut ca asa te cheama... Am citit ultimele discutii din jurnalul tau.. am vazut ca ai o relatie de 4 ani si... ca acum v-ati hotarat sa va mutati impreuna... iar mama lui e cam impotriva voastra....adica a ta ca ii furi baiatul Acum sa-mi dau cu parerea ...daca el 4 ani jumate a stat langa tine si nu a ascultat-o pe mama lui e un lucru bun.. crede-ma ca daca acum are ceva cu tine.. are de mai mult timp.. au mai avut ei discutii...dar acum ai pus sare pe rana ca ii iei baiatul de acasa daca el te iubeste cu adevarat nu va reusii nici macar mama lui sa va desparta.... din clipa in care va casatoriti sau hotarati sa va casatoriti, sa va inteimeiati o familie tu vei fi familia lui....va trebui sa stie sa faca diferenta ....Noi de exemplu asa am gandit din start.. Iubitul meu e familia mea si eu a lui... Si niciodata nu trebuie sa combini din punctul meu de vedere relatia cu parintii cu relatia voastra... adica eu sincer locuiesc cu mama iubitului meu dar ne dorim din tot sufletul sa ne mutam noi singuri.. nu ca nu ne-am intalege.. deoarece eu ma intaleg ft bine cu mama lui si invers el cu parintii mei( si vora Rozicai parca..daca ne certam mie imi tine apararea nu lui )... dar e vorba de intimitatea voastra ca si cuplu... sau daca va veti certa mereu va intervenii cineva..sau pur si simplu simpla prezenta a altcuiva in afara de voi va va deranja... asa ca daca aveti posibilitatea de a va muta singuri de la inceput MUTATI-VA SINGURI! Trebuie de la inceput sa stiti sa puneti niste bariere intre parinti si voi... Nu-i lasati sa se bage in relatia voastra sub nici o forma... incercati sa comunicati cu mama lui amandoi... sa nu o lasati sa se simta data la o parte ca d'aia apar chestiile alea de invidie... Incercati sa o vizitati o data la saptamana.. atunci ea sa se bucure de amandoi... si atat.. Nu o cocolositi nici pe ea nici pe parintii tai... Incercati sa nu faceti diferente intre parinti ca si de aici vor aparea discutii... Asa ca daca va puteti muta de bun inceput singura faceti-o..daca nu mutati-va la ai tai.. dar puneti bariere in ambele parti.. nu-i lasati sa se bage in discutiile voastre... nu-i implicati voi in discutiile voastre... Si cel mai important nu va certati voi pt parinti.... Cum am spus din momentul in care va hotarati sa o luati pe o cale impreuna el e familia ta.. tu a lui.... Voi trebuie sa va intalegeti... Spun asta pt ca atata timp cat parintii vor sti anumite certuri ..discutii.. ei deja se apuca sa gaseasca vinovatul.. E bine sa ii tineti la distanta ca sa vada in continuare relatia voastra frumoasa.. sa se bucure de voi ca si copii nu sa ajunga cumva sa simta ura din cauza unor rahaturi de discutii care acum sunt si peste jum de ora voi va pupati si ei pun al suflet.... Pt parinti e dureros sa iti zica doar lasa-ma ma....la nervi si ei o fac din tantar armasar... asta nu o spun neaparat din experienta mea ci din experienta mai multo relatii... surorile mele.. prietene.. si toate care au stat cu parintii au trecut prin asa ceva.. asa ca d'aia trebuie de la bun inceput sa stiti ce e de facut.... hai ca ti-am scris un roman intreg dar sper sa te ajute.. O saptamana minunata......

[GCM]

O zi frumoasa Di!

[happygirldiana]

Anterior postat de bzzz

Salut Diana .... am vazut ca asa te cheama... Am citit ultimele discutii din jurnalul tau.. am vazut ca ai o relatie de 4 ani si... ca acum v-ati hotarat sa va mutati impreuna... iar mama lui e cam impotriva voastra....adica a ta ca ii furi baiatul Acum sa-mi dau cu parerea ...daca el 4 ani jumate a stat langa tine si nu a ascultat-o pe mama lui e un lucru bun.. crede-ma ca daca acum are ceva cu tine.. are de mai mult timp.. au mai avut ei discutii...dar acum ai pus sare pe rana ca ii iei baiatul de acasa daca el te iubeste cu adevarat nu va reusii nici macar mama lui sa va desparta.... din clipa in care va casatoriti sau hotarati sa va casatoriti, sa va inteimeiati o familie tu vei fi familia lui....va trebui sa stie sa faca diferenta ....Noi de exemplu asa am gandit din start.. Iubitul meu e familia mea si eu a lui... Si niciodata nu trebuie sa combini din punctul meu de vedere relatia cu parintii cu relatia voastra... adica eu sincer locuiesc cu mama iubitului meu dar ne dorim din tot sufletul sa ne mutam noi singuri.. nu ca nu ne-am intalege.. deoarece eu ma intaleg ft bine cu mama lui si invers el cu parintii mei( si vora Rozicai parca..daca ne certam mie imi tine apararea nu lui )... dar e vorba de intimitatea voastra ca si cuplu... sau daca va veti certa mereu va intervenii cineva..sau pur si simplu simpla prezenta a altcuiva in afara de voi va va deranja... asa ca daca aveti posibilitatea de a va muta singuri de la inceput MUTATI-VA SINGURI! Trebuie de la inceput sa stiti sa puneti niste bariere intre parinti si voi... Nu-i lasati sa se bage in relatia voastra sub nici o forma... incercati sa comunicati cu mama lui amandoi... sa nu o lasati sa se simta data la o parte ca d'aia apar chestiile alea de invidie... Incercati sa o vizitati o data la saptamana.. atunci ea sa se bucure de amandoi... si atat.. Nu o cocolositi nici pe ea nici pe parintii tai... Incercati sa nu faceti diferente intre parinti ca si de aici vor aparea discutii... Asa ca daca va puteti muta de bun inceput singura faceti-o..daca nu mutati-va la ai tai.. dar puneti bariere in ambele parti.. nu-i lasati sa se bage in discutiile voastre... nu-i implicati voi in discutiile voastre... Si cel mai important nu va certati voi pt parinti.... Cum am spus din momentul in care va hotarati sa o luati pe o cale impreuna el e familia ta.. tu a lui.... Voi trebuie sa va intalegeti... Spun asta pt ca atata timp cat parintii vor sti anumite certuri ..discutii.. ei deja se apuca sa gaseasca vinovatul.. E bine sa ii tineti la distanta ca sa vada in continuare relatia voastra frumoasa.. sa se bucure de voi ca si copii nu sa ajunga cumva sa simta ura din cauza unor rahaturi de discutii care acum sunt si peste jum de ora voi va pupati si ei pun al suflet.... Pt parinti e dureros sa iti zica doar lasa-ma ma....la nervi si ei o fac din tantar armasar... asta nu o spun neaparat din experienta mea ci din experienta mai multo relatii... surorile mele.. prietene.. si toate care au stat cu parintii au trecut prin asa ceva.. asa ca d'aia trebuie de la bun inceput sa stiti ce e de facut.... hai ca ti-am scris un roman intreg dar sper sa te ajute.. O saptamana minunata......

Hello, hello!!!
Multumesc din suflet pentru mesaj, prinde bine
Suntem impreuna de aproape 6 aniLa inceputul jurnalului meu eram de aproape 4 ani parcaAcum sunt 5 ani jumate

Pai tocmai de-asta vrem sa ne mutam la mine, pentru ca eu sunt singura acasa, parintii mei sunt in Spania si cand nu sunt in Spania, sunt la tara.Ne dorim sa locuim singuri, sa avem intimitate, suntem tineri si vrem sa ne bucuram de noi doi, singuri, in intimitatea noastra.

Cat despre certuri...ce sa zic, daca ar fi vorba despre un scandal monstru clar as discuta cu mama si tata despre asta, suntem foarte apropiati si nu as putea sa stau sa sufar singura, in mine.Asa,mici conflicte am mai avut, chiar si cat timp au fost parintii mei acasa si desi eu ma certam cu el la tel sau prin mesaje, in secund aurmatoare cand eram cu parintii zambeam si ma afisam bucuroasa, pentru ca si eu consider ca sunt mici tachimari si conflicte, normale in orice cuplu.

Ce nu inteleg eu e atitudinea mamei lui.Stiu sigur ca o s ama inteleg cu ea pentru ca o cunosc cat de cat si nu e rea la suflet, adica i-as putea ajunge la inima.Dar momentan e intangibila, momentan se opune, nu mie sau relatiei noastre, se opune faptului de a ne muta la mine.Ea vrea sa stam in garsoniera ei inchiriata, cu ea si cu mama ei.Deci...cine e ingusta la minte, eu sau ea?Nu vreau a fiu rea dar sunt unele chestii care chiar nu se pot face....

Credeam ca e doar o vorba, dar nu e:majoritatea mamelor de baieti sunt dificile.Indiferent de motiv si de circumstanta.Am avut de a face cu mule mame de baieti:matusi, verisoare, bunica mea, etc...TOATE sunt asa

Merci mult pentru mesajTe mai astept!

[happygirldiana]

Dragele mele slabute!
Ieri am vb cu mama soacra la telefon si desi am sunat-o pentru a vb cu ea ca de la mama la fiica, sa o intreb de sanatate, de una de alta, ea a inceput sa imi vb rastit, sa imi spuna ca am luat decizia de a ne muta la mine fara ea, etc.....Ba chiar a venit cu ideea de a sta la mine iarna(cand ea o aduce pe mama ei batrana in garsoniera) si vara a stam la ei.Pai ce viata duc asa?Ma mut in functie de anotimp?Vreau stabilitate, vreau siguranta, vreau cuibusorul nostru....Ea nu a venit sa discute cu mine si cu iubi(si cu parintii mei), desi i-am spus sis tia ca ne intalnim pt asta, apoi a spus ca am luat decizia fara ea...Pai cine sa te mai inteleaga?Da-o naiba de treaba.....I-a spus lui iubi ca a iesit din cuvantul ei cand a venit si am discutat despre noi, ca ea i-a spus sa mai astepte pana dupa pasti...SI multe altele.Aseara iubitul mi-a spus ca isi doreste sa dispara toata lumea de pe pamant si sa ramanem doar noi sau sa disparem si sa nu ne intereseze de nimeni si nimic, ca el doar vrea sa locuim impreuna fara sa mai conteze parerea cuiva,.Ba chiar mi-a spus ca o sa zica ca mama luui si o sa faca ca el.Scuzati cacofonia


Asa cum spuneam mai sus, sunt convinsa ca ma voi intelege cu ea, dar acum e socata desi nu stiu de ce, pentru ca suntem de mult timp impreuna si stia ca anul asta vrem sa ne mutam impreuna cand vin parintii mei.Ma rog...sunt convinsa ca o sa ne intelegem pana la urma, dar m-a dat peste cap ce s-a intamplat, nu ma asteptam sa se ajunga aici, parca am ajuns asa, la capatul rabdarii, ieri ma vedeam cu iubi in pragul despartirii din cauza asta, ma simteam eu impotriva tuturor.....Dar mi-a aratat el (inca o data)ce vrea si ce isi doreste si m-am linistit...

Acum ce altceva sa spun..Sunt la serviciu, parintii au plecat la tara, iubi isi duce ultimele lucruri la mine.
Pentru astazi in meniu am snitelul de ieri(pe care nu l-am mai mancat) cu ardei gras pentru pranz iar pentru cina branza Fagaras.La md am mancat iaurt cu fulgi de porumb.Iar ca gustari am mandarine.
O sa am o zi plina de rezervari si clienti, o zi full

Va urez o zi deosebit de frumoasa si calduroasa!

[GCM]

Ma crezi ca si eu sunt oarecum speriata de reactia ”soacrei” mele. Al meu e singur la parinti si mi s-a parut atat de ciudat ca ai lui au acceptat cu atata seninatate ca vrem sa ne mutam! Mai ales ca mai mereu l-au cocolosit cum s-ar spune!
Chiar sambata a deschis singur subiectul cu locul meu de munca(pt care trb sa intervina el undeva) si ca trebuie sa incepem sa luam ziarul sa studiem piata imobiliara si sa dam telefoane...si cand l-am intrebat daca e sigur, mi-a zis ca normal, doar nu o sa stea toata viata cu ai lui.
Pana la urma...eu sunt dispusa sa risc, sa schimb orasul, jobul...si fac asta pt mine in primul rand, pentru ca simt nevoia sa ma rup de ai mei care sunt foarte ”cicalitori” cum s-ar zice...imi tin evidenta la absolut tot. Chiar si o pereche de sosete daca imi iau mama se gaseste sa comenteze ca ce imi trebuiau, desi sunt bani munciti de mine. Am incercat sa ii ajut si pe ei cu cate o factura, fac saptamanal cumparaturile in casa, nu cer nici un fir de ata, iar daca au nevoie de ceva, mereu le dau sa isi ia...dar mi-e ciuda ca ai mei fumeaza enorm, desi financiar stau destul de aiurea...adica tata are pensie nici 500ron si mama tot atat ia c asta cu un bebe...ii ajuta si soramea lunar cu bani, si probabil ei au pretentia(mai mult mama) sa ”donez” salariul meu cu totul in casa! Dar nu sunt absolut deloc de acord...pt ca eu nu fumez, nu beau suc, si de multe ori prefer sa renunt eu la o placere culinara ca sa mai pun un ban deoparte pt cand ma voi muta! Deci oarecum problema la mine e mai mult din partea alor mei, si frica mea fata de cum vor reactiona al lui in realitate!!!Pt ca in clipa de fata sunt niste oameni minunati(sa le tina Dumnezeu naravul), chiar mi-as dori sa ii avem ca prieteni si nu ca dusmani, pt ca ar fi singurul nostru ajutor moral!
Uite cum am inceput cu dorinta de a-ti spune ca te inteleg si am ajuns sa ma destainui ca la psiholog

[happygirldiana]

Anterior postat de GCM

Ma crezi ca si eu sunt oarecum speriata de reactia ”soacrei” mele. Al meu e singur la parinti si mi s-a parut atat de ciudat ca ai lui au acceptat cu atata seninatate ca vrem sa ne mutam! Mai ales ca mai mereu l-au cocolosit cum s-ar spune!
Chiar sambata a deschis singur subiectul cu locul meu de munca(pt care trb sa intervina el undeva) si ca trebuie sa incepem sa luam ziarul sa studiem piata imobiliara si sa dam telefoane...si cand l-am intrebat daca e sigur, mi-a zis ca normal, doar nu o sa stea toata viata cu ai lui.
Pana la urma...eu sunt dispusa sa risc, sa schimb orasul, jobul...si fac asta pt mine in primul rand, pentru ca simt nevoia sa ma rup de ai mei care sunt foarte ”cicalitori” cum s-ar zice...imi tin evidenta la absolut tot. Chiar si o pereche de sosete daca imi iau mama se gaseste sa comenteze ca ce imi trebuiau, desi sunt bani munciti de mine. Am incercat sa ii ajut si pe ei cu cate o factura, fac saptamanal cumparaturile in casa, nu cer nici un fir de ata, iar daca au nevoie de ceva, mereu le dau sa isi ia...dar mi-e ciuda ca ai mei fumeaza enorm, desi financiar stau destul de aiurea...adica tata are pensie nici 500ron si mama tot atat ia c asta cu un bebe...ii ajuta si soramea lunar cu bani, si probabil ei au pretentia(mai mult mama) sa ”donez” salariul meu cu totul in casa! Dar nu sunt absolut deloc de acord...pt ca eu nu fumez, nu beau suc, si de multe ori prefer sa renunt eu la o placere culinara ca sa mai pun un ban deoparte pt cand ma voi muta! Deci oarecum problema la mine e mai mult din partea alor mei, si frica mea fata de cum vor reactiona al lui in realitate!!!Pt ca in clipa de fata sunt niste oameni minunati(sa le tina Dumnezeu naravul), chiar mi-as dori sa ii avem ca prieteni si nu ca dusmani, pt ca ar fi singurul nostru ajutor moral!
Uite cum am inceput cu dorinta de a-ti spune ca te inteleg si am ajuns sa ma destainui ca la psiholog

Codruta, imi face foarte bine ca te-ai "spovedit"aici, vad ca nu sunt doar eu in situatia asta.Pentru ca ieri chiar m-am simtit groaznic....Eu care credeam ca e atat de simplu totul, pocnesti din degete si faci dupa cum vrea inima.Iata ca nu easa....

Dar tu ai incercat sa vorbesti cu parintii?Sa ai o discutie serioasa in ceea ce priveste munca ta si eforturilor tale de a tine totul in picioare, opusa delasarii lor?Nu vreau sa fiu rea, dar avand in vedere ca sunt banutii castigati de tine, ai dreptul sa iti cumperi si....un vibrator chiar daca nu iti trebuie, fara sa te intrebe cineva de ce l-ai cumparat si la ce iti foloseste.....Ti-ar face foarte bine, sunt sigura, sa fii doar tu cu bubu tau, eu asa cred.Doar voi doi, cu ale voastre.Cat despre parintii lui, ce sa zic...lasa,poate chiar sunt dispusi sa inteleaga alegerea voastra si sa o accepte, nimic nu cred ca m-ar bucura mai mult sa aud binecuvantari din gura mamei lui iubi, in locul ofticarii si ciudei datorate mutarii la mine....Nu cred eu ca mai tarziu s-ar suci, atata timp cat acum sunt de acord, clar si de acum incolo o sa fie bine.
La mine e alta, sunt si eu traditionalista, dar nu ca mama soacra.Nu vrea sa vina sa stam de vb ca de inceput de drum pana cand nu are bani sa imi cumpere EA inelul de logodna.Desi i-am spus ca nu imi trebuie, pentru ca ma logodesc cu sufletul, ma consider logodita de mult.Si in plus, daca n are bani acum si reuseste sa faca rost peste 4-5 luni?Mai astept inca atat pentru un inel?Deci asta e inca un motiv pentru care e suparata, ca nu am mai asteptat.Ca in fond si la urma urmei mi-a spus chiar ea clar ca e alegerea noastra si ca nu conteaza parerea ei (desi se supara in continuare si se cam contrazice)

Eu sper sa te asezi si tu si sa iti fie bine alaturi de bubu!

[Animis23]

Atata timp cat el iti transmite mesajul corect si iti arata ca are situatia sub control si ca nu trebuie sa iti faci mii de probleme, e foarte bine, Diana.

Felicitari, vad ca a trecut o saptamana fara prostioare!

Sa ai o saptamana super! Te pup!