[jessik]

haha.. asa le zici si celor care te intreaba?

[Puffoasa]

Anterior postat de Sand

Jessik, nu-ti raspund la intrebarile astea decat dupa ce imi povestesti cu lux de amanunte ultima partida de sex pe care ai avut-o cu sotul tau.

(la asa intrebari, asa raspuns).

Eu zic sa fie povestita partida cea mai perversa din relatia lor, ca deh, nu toate partidele de sex sunt exceptionale )))) ( cel putin la mine mai sunt si d-alea batranesti)

[Red flower]

Era mai interesant un subiect cu pozitii si experiente sexuale
Dragelor, este fix problema fiecaruia daca vrea sau nu copil. Faza este doar ca noi "astea" cu copii, probabil am simtit facand un copil, ca am facut un lucru unic si minunat, un lucru de care nici in cele mai fantastice vise nu ne-am putut imagina ca poate fi atat de frumos Acum, noi fiind intr-o vreme in acea parte in care sunt cele fara copii, putem face si diferenta intre cele doua stari. Cine n-a avut inca copilasi, nu poate sti. Acum, ma gandesc ca totusi aceasta razvratire poate ascunde si o anumita stare de frustrare, ceea ce mie chiar mi se pare de inteles. Este sentimentul acela de "bine ca tie ti-a iesit si acum de ce vii sa te lauzi". nu e chestie de lauda voita, este chestie de a dori si altora sa li se intample acel lucru minunat si dorinta de a ajuta persoana de langa tine sa gaseasca poate o cale spre "acea" fericire, dorinta de a-i intari increderea de sine, increderea in reusita. Cat despre taticul disperat, trebuie sa recunoastem ca unii pot fi destul de imaturi, chiar si la varste destul de inaintate. In momentul in care iti asumi responsabilitatea de-a avea un copil, mi se pare foarte deplasat sa te plangi de viata ta, pentru ca viata un cu un copil, nu ar trebui sa reprezinte o corvoada sau o condamnare la locul faptei. Viata cu un copil este ceva unic si absolut minunat!

[VentoFreddo]

Anterior postat de Red flower

Era mai interesant un subiect cu pozitii si experiente sexuale
Dragelor, este fix problema fiecaruia daca vrea sau nu copil. Faza este doar ca noi "astea" cu copii, probabil am simtit facand un copil, ca am facut un lucru unic si minunat, un lucru de care nici in cele mai fantastice vise nu ne-am putut imagina ca poate fi atat de frumos Acum, noi fiind intr-o vreme in acea parte in care sunt cele fara copii, putem face si diferenta intre cele doua stari. Cine n-a avut inca copilasi, nu poate sti. Acum, ma gandesc ca totusi aceasta razvratire poate ascunde si o anumita stare de frustrare, ceea ce mie chiar mi se pare de inteles. Este sentimentul acela de "bine ca tie ti-a iesit si acum de ce vii sa te lauzi". nu e chestie de lauda voita, este chestie de a dori si altora sa li se intample acel lucru minunat si dorinta de a ajuta persoana de langa tine sa gaseasca poate o cale spre "acea" fericire, dorinta de a-i intari increderea de sine, increderea in reusita. Cat despre taticul disperat, trebuie sa recunoastem ca unii pot fi destul de imaturi, chiar si la varste destul de inaintate. In momentul in care iti asumi responsabilitatea de-a avea un copil, mi se pare foarte deplasat sa te plangi de viata ta, pentru ca viata un cu un copil, nu ar trebui sa reprezinte o corvoada sau o condamnare la locul faptei. Viata cu un copil este ceva unic si absolut minunat!

Va dati seama cine NU POATE ,nu are de ales...cum se simte cand citeste subiectul asta...

[laurra]

Anterior postat de Puffoasa

Eu zic sa fie povestita partida cea mai perversa din relatia lor, ca deh, nu toate partidele de sex sunt exceptionale )))) ( cel putin la mine mai sunt si d-alea batranesti)

Cum arata alea batranesti?
hai c-o dam dintr-una in alta.La sport fetelor mai lasati vorba sa fim mai usurele pentru cele tineresti

[Red flower]

Anterior postat de VentoFreddo

Va dati seama cine NU POATE ,nu are de ales...cum se simte cand citeste subiectul asta...

si uite asa se ajunge la mult condamnatul subiect cu SE POATE si prin alte metode solutii exista pentru absolut orice, dar ne este greu sa le gasim si ne supara cand cineva ni le ofera. E mai usor sa ne dam ranite decat sa actionam.

[Puffoasa]

Anterior postat de VentoFreddo

Va dati seama cine NU POATE ,nu are de ales...cum se simte cand citeste subiectul asta...

Exact, e greu pentru cele care nu pot avea prunci sau au pierdut o sarcina sau mai multe e cam frustrant
Cat despre cele ce nu-si doresc, e strict treaba lor, nu trebuie sa insistam cat de frumos e sentimentul, poate nu-s curioase si nici nu vor sa-l traiasca.
Adica Doamne ma iarta, decat sa-l faci si sa-l arunci la tomberon , cum se intampla destul de des , mai bine iei decizia sa nu-l faci! E mult mai intelept sa nu vrei sa faci, decat sa faci si ... cine stie ce se intampla cu el.
Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar intampla atunci cand cineva ar spune ca-si da copilul la camin ( asta in cel mai fericit caz)

[mishutza]

Da,deci de la intrebarea lui Sand s-a ajuns la de ce facem copii, la a i se oferi solutii pentru problemele ei, cu toate ca Sand nici macar nu a spus ce probleme sunt.

Nu cred ca cineva spune ca nu e frumos sa ai copii. Ca nu e cea mai mare implinire a unei femei. Nici Sand nu spune asta. Spune ca nu se poate. De ce tot incercati voi sa o convingeti ca se poate daca vrea, si ca daca ar vrea sigur ar fi vreo solutie sigur nu pot sa inteleg. Jessik va depaseste oricum pe toate cu intrebarea din jurnalul lui Sand, ca daca ar ramane gravida ar face avort. Vedeti voi,uitati cam asa arata si hartuirea din viata de zi cu zi. Dar nu poti ramane gravida?Dar de ce nu vrei? Dar cand o sa faci? Deja ai 30 de ani. Deja esti baba. Eu la varsta ta aveam deja 2 copii maricei. Felicitari. Altceva ai mai facut in viata? In cazul meu, cea mai sustinatoare a idee de copii e o verisoara a mamei,care a facut vreo 7. Asa, din inertie. Si nu pentru ca ar fi iubit maternitatea,nu pt ca ar fi avut o situatie materiala buna. Au fost niste copii chinuiti,nedoriti, unul si-a petrecut cativa ani din viata la caminul de copii. Si acum se gaseste ea sa imi tina teorii despre cum sunt cam batrana pt copii,hai serios?

E frumos sa ai copii, sunt sigura de asta .Dar va rog, abtine-ti-va sa mai prezentati totul ca pe raiul pe pamant. Traim intr-o lume reala, si asa cum si eu am prieteni care au copii cu siguranta si Sand are. Si nu e totul roz.Ca treci peste toate greutatile mult mai usor,e clar. Dar ce e roz in nedormit noptilor ani de-a randul? Ce e roz la fiecare boala pe care o face cand tu stai neputincios si ti-ai da 2 maini si 3 picioare numai sa fie copilul sanatos? Ce e roz cand au crizele de la 2 ani cand nu te intelegi cu ei,cand ei nu vb destul sa iti spuna ce au si nu fac decat sa urle? Roz nu e nimic, e frumos, iti traiesti viata la maxim,si in majoritatea cazurilor esti fericit ca l-ai facut, nu iti vezi viata ta de dinainte de el.

Dar, si marele dar vine atunci,cand sunt femei ca Sand,care in mintea lor stiu ca nu ar fi bine sa faca un copil dintr-un motiv sau altul dar totusi il fac. Problema e ,cate recunosc apoi ca .....ele nu sunt facute sa fie mame. Putine recunosc,pentru ca li se pare oribil doar gandul probabil.Am doua cunostinte cu bebelani mici, una mai apropiata, una mai putin, dar amandoua mi-au spus ca daca ar mai avea odata de ales, ar alege sa nu mai faca copilul. Pentru ca ele nu au crezu ca e atat de greu sa il creasca,ca vor fi dependente de ele primii ani din viata, minut de minut.Ca nu vor putea sa isi lucreze la viata lor profesionala, ca nu vor avea timp sa isi faca unghiile, ca nu vor avea timp sa faca un dus mai lung. Si sa nu imi spuneti ca sunt exceptii,pentru ca sunt pline forumurile de mamici care se plang de cat este de greu sa cresti un copil. Acum,daca voi ,cele de aici care aveti bebe reusiti sa faceti totul ca la carte, felicitarile mele. Dar voi sunteti exceptia,nu regula. Corect ar fi sa spuneti e greu,dar e frumos,si merita fiecare efort.

Atunci cineva ca Sand sta sa se gandeasca daca ea ar mai fi capabila sa vada frumosul de dupa greu. E posibil, din varianta omului fara copil sa vada doar greul, dar ea se cunoaste mai bine si stie ce poate si ce nu poate. Si decat sa isi dea seama mai tarziu ca nu e facuta sa fie mama,mai bine acum.

Si fetelor, cred ca acasa, in Romania, e mult mai usor sa cresti un copil. Noi suntem un grup destul de mare de prieteni romani aici, si noi suntem ultimul cuplu fara copii. Am avut parte de stat cu toti copii lor,fiind stundenta si avand programul cel mai flexibil. M-am oferit sa imi ajut prietenele, bineinteles la curatenie, cumparaturi,orice are nevoie o mamica de bebe mic. Raspunsul unilateral a fost, ia-l pe bebe macar 2 ore, fac eu tot, vreau sa fie liniste un pic in casa. Am o prietena care isi doreste din toata inima inca un copil, dar nu are curaj sa il faca pentru ca nu are nici un ajutor. Suntem singuri, nu avem bunici, matusi, verisoare care sa ne ia copii fara probleme cand apare ceva. Sau un weekend. Nu, daca merg la gradinita de la 3 ani bine, daca nu, non stop dupa noi. Si trebuie sa faci o adevarata echilibristica sa ajungi la un medic sau la un interviu. Si da, copii lor au si tati, care de obicei isi incep ziua de munca la 5 si ajung acasa la 6 seara. Cel putin asa va fi cazul lui tati nostru.Asa ca nimic nu e roz si minunat,am facut un copil, mi-am atins scopul in viata, totul e fabulos.

Chiar poate daca nu suna asa, eu imi doresc copii,si sper sa vina cat mai curand. Dar o fac in cunostinta de cauza, stiu ce insemna sa te plimbi ore in sir cu un copil de 12 kg in brate care are febra si care urla cand vrei sa te asezi jos, stiu ce insemana o criza de urlat de 3 ore cand nu stii ce vrea, nu vrea aparent nimic, stiu ce insemana un copil de 8 ani care nu are chef sa invete. O sa fie greu, dar tare frumos, si imi doresc asta din toata inima. Am decis ca vreau un copil doar cand am stiut ca pot trece peste toate perioadele neplacuta, cand am fost sigura ca ma vor tine nervii, ca o sa vad partea frumoasa din toata povestea.

Na,ca am luat-o si eu pe langa drum si nu avem nimic de a face cu subiectul lui Sand. Ma gandeam sa le zici ca ai 3 ,dar sunt in romania,ii cresc bunicii

[Red flower]

Anterior postat de mishutza

Da,deci de la intrebarea lui Sand s-a ajuns la de ce facem copii, la a i se oferi solutii pentru problemele ei, cu toate ca Sand nici macar nu a spus ce probleme sunt.

Nu cred ca cineva spune ca nu e frumos sa ai copii. Ca nu e cea mai mare implinire a unei femei. Nici Sand nu spune asta. Spune ca nu se poate. De ce tot incercati voi sa o convingeti ca se poate daca vrea, si ca daca ar vrea sigur ar fi vreo solutie sigur nu pot sa inteleg. Jessik va depaseste oricum pe toate cu intrebarea din jurnalul lui Sand, ca daca ar ramane gravida ar face avort. Vedeti voi,uitati cam asa arata si hartuirea din viata de zi cu zi. Dar nu poti ramane gravida?Dar de ce nu vrei? Dar cand o sa faci? Deja ai 30 de ani. Deja esti baba. Eu la varsta ta aveam deja 2 copii maricei. Felicitari. Altceva ai mai facut in viata? In cazul meu, cea mai sustinatoare a idee de copii e o verisoara a mamei,care a facut vreo 7. Asa, din inertie. Si nu pentru ca ar fi iubit maternitatea,nu pt ca ar fi avut o situatie materiala buna. Au fost niste copii chinuiti,nedoriti, unul si-a petrecut cativa ani din viata la caminul de copii. Si acum se gaseste ea sa imi tina teorii despre cum sunt cam batrana pt copii,hai serios?

E frumos sa ai copii, sunt sigura de asta .Dar va rog, abtine-ti-va sa mai prezentati totul ca pe raiul pe pamant. Traim intr-o lume reala, si asa cum si eu am prieteni care au copii cu siguranta si Sand are. Si nu e totul roz.Ca treci peste toate greutatile mult mai usor,e clar. Dar ce e roz in nedormit noptilor ani de-a randul? Ce e roz la fiecare boala pe care o face cand tu stai neputincios si ti-ai da 2 maini si 3 picioare numai sa fie copilul sanatos? Ce e roz cand au crizele de la 2 ani cand nu te intelegi cu ei,cand ei nu vb destul sa iti spuna ce au si nu fac decat sa urle? Roz nu e nimic, e frumos, iti traiesti viata la maxim,si in majoritatea cazurilor esti fericit ca l-ai facut, nu iti vezi viata ta de dinainte de el.

Dar, si marele dar vine atunci,cand sunt femei ca Sand,care in mintea lor stiu ca nu ar fi bine sa faca un copil dintr-un motiv sau altul dar totusi il fac. Problema e ,cate recunosc apoi ca .....ele nu sunt facute sa fie mame. Putine recunosc,pentru ca li se pare oribil doar gandul probabil.Am doua cunostinte cu bebelani mici, una mai apropiata, una mai putin, dar amandoua mi-au spus ca daca ar mai avea odata de ales, ar alege sa nu mai faca copilul. Pentru ca ele nu au crezu ca e atat de greu sa il creasca,ca vor fi dependente de ele primii ani din viata, minut de minut.Ca nu vor putea sa isi lucreze la viata lor profesionala, ca nu vor avea timp sa isi faca unghiile, ca nu vor avea timp sa faca un dus mai lung. Si sa nu imi spuneti ca sunt exceptii,pentru ca sunt pline forumurile de mamici care se plang de cat este de greu sa cresti un copil. Acum,daca voi ,cele de aici care aveti bebe reusiti sa faceti totul ca la carte, felicitarile mele. Dar voi sunteti exceptia,nu regula. Corect ar fi sa spuneti e greu,dar e frumos,si merita fiecare efort.

Atunci cineva ca Sand sta sa se gandeasca daca ea ar mai fi capabila sa vada frumosul de dupa greu. E posibil, din varianta omului fara copil sa vada doar greul, dar ea se cunoaste mai bine si stie ce poate si ce nu poate. Si decat sa isi dea seama mai tarziu ca nu e facuta sa fie mama,mai bine acum.

Si fetelor, cred ca acasa, in Romania, e mult mai usor sa cresti un copil. Noi suntem un grup destul de mare de prieteni romani aici, si noi suntem ultimul cuplu fara copii. Am avut parte de stat cu toti copii lor,fiind stundenta si avand programul cel mai flexibil. M-am oferit sa imi ajut prietenele, bineinteles la curatenie, cumparaturi,orice are nevoie o mamica de bebe mic. Raspunsul unilateral a fost, ia-l pe bebe macar 2 ore, fac eu tot, vreau sa fie liniste un pic in casa. Am o prietena care isi doreste din toata inima inca un copil, dar nu are curaj sa il faca pentru ca nu are nici un ajutor. Suntem singuri, nu avem bunici, matusi, verisoare care sa ne ia copii fara probleme cand apare ceva. Sau un weekend. Nu, daca merg la gradinita de la 3 ani bine, daca nu, non stop dupa noi. Si trebuie sa faci o adevarata echilibristica sa ajungi la un medic sau la un interviu. Si da, copii lor au si tati, care de obicei isi incep ziua de munca la 5 si ajung acasa la 6 seara. Cel putin asa va fi cazul lui tati nostru.Asa ca nimic nu e roz si minunat,am facut un copil, mi-am atins scopul in viata, totul e fabulos.

Chiar poate daca nu suna asa, eu imi doresc copii,si sper sa vina cat mai curand. Dar o fac in cunostinta de cauza, stiu ce insemna sa te plimbi ore in sir cu un copil de 12 kg in brate care are febra si care urla cand vrei sa te asezi jos, stiu ce insemana o criza de urlat de 3 ore cand nu stii ce vrea, nu vrea aparent nimic, stiu ce insemana un copil de 8 ani care nu are chef sa invete. O sa fie greu, dar tare frumos, si imi doresc asta din toata inima. Am decis ca vreau un copil doar cand am stiut ca pot trece peste toate perioadele neplacuta, cand am fost sigura ca ma vor tine nervii, ca o sa vad partea frumoasa din toata povestea.

Na,ca am luat-o si eu pe langa drum si nu avem nimic de a face cu subiectul lui Sand. Ma gandeam sa le zici ca ai 3 ,dar sunt in romania,ii cresc bunicii

scuza-ma, dar vezi doar partea goala a paharului eu mi-am crescut copilul fara absolut niciun ajutor, din partea nimanui prin clasa a II-a l-am lasat o singura zi la soacra, in vacanta si l-am dus cu febra 40 acasa. a fost singura data cand a stat fara noi. si uite-ma, n-am crapat si el a crescut mare si frumos. de nedormit ani de zile? cine spune asa ceva? e drept, al meu n-a dormit primele 6 luni, dar a fost o exceptie. n-am mai auzit la nimeni de o perioada asa lunga. bine, e drept, poate depinde si de cum il cresti. daca creste intr-un mediu linistit, nu are de ce sa nu doarma.
cat despre faptul ca am vrea noi sa o convingem pe Sand de ceva anume, nu iti fa griji. Nu cred ca ar fi posibil asa ceva.

[mishutza]

Red Flower, inseamna ca esti una dintre mamele norocose,care au putut sa doarma 8 ore legate de cand avea copilul lor 6 luni. Sincer ai avut mare noroc de copil cuminte, tinand cont ca pe la 6 luni incep sa le creasca dintii, au dureri mari saracutii si ziua si noaptea, iar asta e un nou motiv pt care nu dorm nici ei nici mamele.
Daca a fost asa usor sa cresti copilul,nu stiu cat are,dar am inteles ca ai doar unul, de ca te-ai oprit la unul? cand vin al doilea si al treilea?
Iar febra facuta intr-o zi petrecuta la bunici e cam mult,orice bacterie,virus are nevoie de 2-3 zile de incubatie, deci a ajuns acolo deja cu boala, a fost doar ghinionul sa faca febra exact in singura zi petrecura la bunici.
Spui ca nu vrei sa convingi pe nimeni sa faca copii,din mesajele tale reiese altceva. Citeste-le si poate vei intelege la ce ma refer. E drept ca in scris e foarte usor interpretabil sau e mult mai greu sa spui exact ce vrei sa de fapt sa explici,dar atata timp cat tu spui ca solutii exista,pt mine suna deja ca un inceput de: esti sigura ca nu vrei?.