[floricica0vesela]

acuma m-am urcat pe cantar, si am avut o surpriza frumoasa.
ma asteptam la vreo 3-4 kg diferenta, am mancat cam haotic cu sarbatorile astea, sunt inainte de ciclu si am inceput si pastilele.
cand colo, doar 2 kg in plus, si alea discutabile ca eram imbracata, dupa o cana de cafea si fructele de dimineata

[Q88]

Floricico, nu ma supar pe tine chiar deloc.
Am mai spus si o mai spun, eu de aici ma incarc cu energie pozitiva.

Din pacate cel care mi-a fost alaturi 5 ani (nu stiu sa va spun daca imi e alaturi si acum, e o situatie ciudata) mi-a bagat in cap ca nu arat bine.
Niciodata nu mi-a spus ca sunt grasa, pentru ca am o greutate normala pentru inaltimea mea. Dar mereu m-a presat spunandu-mi ca trebuie sa slabesc.
E adevarat ca atunci cand reusisem sa ajung la 56 de kg ma simteam foarte bine in pielea mea si imi placea mie ce vad in oglinda.
Acum sincer, chiar nu imi place ce vad in oglinda. Am picioare groase, burta atarna peste marginea lenjeriei, eu nu ma simt bine in pielea mea.

Eu admir foarte mult un tip (nu vreau sa fac reclama), un fel de consultant in nutritie, e destul de cunoscut; blogul si forum-ul lui e plin de informatii si de sfaturi sanatoase, chiar daca pe alocuri vorbeste si de beneficiile dietei ketogenice (nu e vorba de celebrul doctor). Dar in niciun caz nu recomanda salamul si alte alimente procesate.
Sincer prefer sa citesc informatiile oferite de el, completate cu cartile monti si bineinteles cu observatiile mele personale (ce imi face bine si ce nu)

Sa aveti o zi frumoasa!

Eu am reusit sa fiu cuminte ieri si sper ca si azi voi face la fel. Vin mai tarziu cu meniurile.
De azi am trecut la cantarit mancarea.
Incercam o hipocalorica, sa vedem ce iese.

Apropo, mi-a scris Lidiuta in jurnal ca doamna nutritionist i-a spus ca stresul cu scoala incetineste mult slabirea.
La cat stres am eu cu examenul, parca incep sa inteleg de ce la mine monti nu da rezultate si doar ma ajuta sa ma mentin.
Lidiuta, multumesc, aceasta explicatie m-a scutit de o cheltuiala.

[floricica0vesela]

Cristina, nimeni nu are dreptul sa judece cum arati tu si sa te preseze sa faci nimic cu corpul tau
am trecut si eu prin asta, am stat 5 ani cu cineva care nu mi-a zis ca-s grasa, doar ca ar trebui sa slabesc, si m-a convins ca-s urata. e foarte dureros si mi-a trebuit mult timp sa-mi revin. nu stiu cum sa-ti spun.....dar NU TE MERITA .

la un moment dat mi-am pus problema ca ok, la 65 de kg e nemultumit, dar daca am o dereglare hormonala, daca ma imbolnavesc de tiroida, daca fac 2 copii ce o sa zica? chiar vreau un astfel de om langa mine, care nu poate sa vada mai incolo de 2 cm de burta sau coapse mai nu stiu cum?

sigur ca stresul te impiedica sa faci multe.
cu cat te gandesti mai mult ca vrei ceva, cu atat devine mai greu sa-l obtii
cheia este sa te concentrezi pe mdul in care vrei sa obtii, pe cum arata rezultatele muncii tale, nu pe ideea ca vrei ceva. este legea atractiei, care zice ca daca iti repeti mereu ca vrei ceva, universul te va impiedica sa obtii ceea ce vrei ca tu sa- vrei acel ceva in continuare, pentru ca asta este mesajul pe care il trimiti: VREAU.
atunci cand te setezi pe EU OBTIN ASA ceea ce-mi doresc, acelasi univesr iti va crea spatiu favorabil ca sa iti aduca rezultatele pentru care muncesti.

[Q88]

Din pacate trec prin aceste sentimente pe care le descrii.
Sunt convinsa ca nu ma merita.
Din pacate am nevoie sa vorbesc cu cineva ca de stat singura printre carti m-am saturat.

[floricica0vesela]

Cris, nu mai sta pe ganduri, vorbeste, cu persoane in care ai incredere, cu mama ta, cu Doamne Doamne, cu un psiholog, oricine crezi ca te poate ajuta si indruma.

v-am pus o poza de ieri de la botez intr-un album nou, ca tot nu v-am aratat noua culoare de par

[lidiuta]

Cristina, ma bucur ca ti-am putut fi de ajutor, desi mare lucru n-am facut.
Din pacate la capitolul imagine distorsionata asupra propriului corp eu am avut mult de suferit. Candva am cantarit 120 kg, culmea e ca nu ma consideram grasa,cand, dupa un an si jumatate am slabit pana la 65 kg, de nu ma mai recunostea nimeni pe strada (ma intrebau oamenii, vecinii: aveti o sora obeza?)abia atunci am devenit nemultumita de mine si ma tot vedeam obeza, desi cei din jur ma considerau....manechin.
Acum cantaresc mult, stiu, si nici nu imi dau toata silinta sa slabesc, insa prin sport, mers pe jos si - cu exceptia sarbatorilor - evitat dulciuri si sedentarism sunt macar proportionala.

[lidiuta]

Legat de baieti...pe strada vad uneori cupluri comice, el-normal, ea-obeza si cu blugi mulati, si nu isi fac probleme din asta.
Ca si Flori, cred ca, daca esti cu cineva care te streseaza in legatura cu aspectul fizic si nu te apreciaza ca om, acea persoana chiar nu te merita!
Meniul meu azi s-a adaptat semnificatiei religioase a zilei: ajunul Bobotezei, deci mancare de post. Sunt in proportie de 80% mancare sanatoasa. Am facut si miscare, 2 ore pe jos. Ieri am pedalat 30 min, azi dupa amiaza pedalez sau mai fac miscare.
Va doresc o duminica frumoasa!

[lidiuta]

Flori, ti-am trimis cerere de prietenie ca sa vad si eu poza, si nu numai de aceea!

[butterfly30]

flori, arati foarte bine, si cum noi doua avem cam aceeasi conformatie si greutate, deduc ca si eu arat f bine,esi in oglinda nu mi se pare.
cristina, imi amintesc ca ti-am vorbit de stress/cortizol/slabit in jurnalul tau, convinsa fiind ca stresul e cel care te incurca. din cate vad, si fetele gandesc ca mine... cat despre iubit...am fost si eu intr-o asemenea relatie, am vaazut ca povesteste si slabuta in jurnalul ei ceva asemanator. uite cum gandesc eu: cand l-am cunoscut pe respectivul era uratel, netuns, nebarbierit, imbracat prost si urat, prea slab si tras la fata, nu avea nimic atragator. dupa 2 ore e stat de vorba cu el am inteles ca e mai mult decat ce se vede si l-am iubit cu disperare cativa ani, in ciuda tuturor prietenilor care nu-l placeau. cand a inceput sa castige bine , sa se imbrace bine, sa se ingrijeasca, sa se ingrase putin, arata f bine si toti ma invidiau, dar nu l-am mai placut eu pentru ca s-a schimbat cu totul. cand m-am ingrasat de la 53 la 55 mi-a spus ca arat deformata, cand am slabit la 48 ca sunt scheletica si urata, cand mi-am schimbat coafura a ras de mine. atunci am inteles: eu il iubeam pentru persoana care era la interior, el ma tinea langa el pentru persoana care eram la exterior. si am pus punct, spre socul tuturor. cei mai socati am fost eu si el, dar a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea. te intreb atat: el e pentru tine un ssprijin? el e pentru tine "acasa"? eu cred ca acasa e locul unde ti-e cel mai bine,unde esti relaxata, unde iti regasesti calmul, unde esti tu insati, unde te duci cand ti-e rau, cand esti trista, cand vrei caldura, cand vrei intelegere, cand vrei sa nu fii judecata, cand vrei sa fii iubita neconditionat. acasa poate fi oriunde atata timp cat e langa tine omul potrivit. daca el e asta pentru tine, felicitari.daca nu, poti ramane cu el sau nu, dar orice ai decide asuma-ti decizia si nu cere de el si de la relatie mai mult decat iti poate da, pentru ca asta nu-ti va aduce decat frustrari. tu esti responsabila de fericirea ta, nu el, si tu trebuie sa iei ceaq mai buna decizie pt tine si sa traiesti cu ea!

[Diana D]

Cris te inteleg ca nu iti place ce vezi in oglinda, exact asa sunt si eu.Numai k la mine e invers, al meu sot zice ca sunt f bine de ce ma chinui, dar eu stiu ca nu ma simt bine in pielea mea asa.
Deci dupa principiul asta trebuie sa te ghidezi cum te simiti tu cu tine, restul parerilor nu ar trebui sa conteze, sincer.
Capul sus si alaturi de noi vei ajunge unde trebuie, sunt sigura :* Un pic mai multa incredere in tine si tot ce ai pe suflet spune-ne numai tine in tine :*

Apropo de tipul despre care vb il cheama cumva Florin?