[Madalina Nenciu]

Neata fete!
Si noi am trecut cu bine peste week-end.
Sotul a lucrat, dar eu am facut plimbari si vizite la greu
Cris, multa sanatate lui Eric in continuare! Apropo, si pe bebele meu tot Eric o sa-l cheme
Romy, si eu am optat pentru 2 ani de concediu, tot in ideea de a petrece cat mai mult timp cu puiutul meu.
In ultima perioada ma documentez tot mai mult despre nastere, despre perioada de dupa etc.. Uneori ma cam sperii, dar incerc sa ma incurajez singura, sa fiu puternica.
Sincer, pentru moment, cel mai tare ma ingrozeste ideea nasterii in sine.Nu inteleg de ce, dar pur si simplu asta simt.Sunt constienta de tot ce se intampla acolo, cate femei au trecut prin asta si cu toate astea, parca pe zi ce trece tot mai mult simt frica. Dar nici nu vreau sa optez dinainte pentru cezariana. Off...abia astept sa treaca!

[Prapadeala]

Romina, ma bucur pentru decizia ta! Recunosc ca mie mi-ar placea aranjamentul ala
Si numele ales imi place mult, sa fie la fel de mandru precum e sotul meu ca poarta acest nume

[rommyna]

Anterior postat de Prapadeala

Eu ma gandesc la dantura lui si din aceasta cauza nu vreau sa-l las

Da, asta-i o problema serioasa. La mine nu s-a deformat rau dantura, iar soru-mii mai deloc. Totusi, am valul paladin ceva mai inalt si partea de sus a dintilor usor ovala, sunt ceva mai in fata decat cei de jos. Atunci mi se parea ca mama e nebuna cand tot incerca sa ne dezvete. La un momet dat eram maricele si mai glumea cu mine,ca o sa sug degetul pana ma marit si ca nu ma mai ia nimeni de nevasta

Anterior postat de Prapadeala

Romina, ma bucur pentru decizia ta! Recunosc ca mie mi-ar placea aranjamentul ala
Si numele ales imi place mult, sa fie la fel de mandru precum e sotul meu ca poarta acest nume

Care aranjament, sa mergi cu bebe asa cum merg doamnele de la Parlamentul European?!? Ei, da, pasarea malai viseaza

A fost greu pana m-am decis, m-am tot gadit ca oricum iau aceeasi bani, ori ca stau un an ori ca stau doi, apoi pana la 65 de ani cand ne scot stimabilii la pensie, daca ne mai scot, o sa tot am timp sa stau in campul muncii si sa fac cariera. Plus ca baieteii se misca mai greu la unele lucruri, si mersul si facutul la olita si vorbitul. Si bebe merita tot ce pot eu mai bun. Daca financiar nu pot mai mult, macar sa-i acord timpul meu cat mai mult. Daca ma decid dupa 1 an sau cand are bebe 1 an si 2 luni ca ar fi bine sa ma intorc la munca, atunci ma voi intoarce, dar macar sa stiu ca am ales pentru mai mult, decat sa fie necesar mai apoi si eu sa nu mai pot sta cu el.

Despre nume, chiar ma gandeam..ca la un moment dat vroiam Sebi, ca pe strumful tau, apoi am ales Victor..cum necum, asa cum ii cheama pe baietii tai

[rommyna]

Anterior postat de Madalina Nenciu

In ultima perioada ma documentez tot mai mult despre nastere, despre perioada de dupa etc.. Uneori ma cam sperii, dar incerc sa ma incurajez singura, sa fiu puternica.
Sincer, pentru moment, cel mai tare ma ingrozeste ideea nasterii in sine.Nu inteleg de ce, dar pur si simplu asta simt.Sunt constienta de tot ce se intampla acolo, cate femei au trecut prin asta si cu toate astea, parca pe zi ce trece tot mai mult simt frica. Dar nici nu vreau sa optez dinainte pentru cezariana. Off...abia astept sa treaca!

Mada si eu am citit si m-am interesat de cum va fi nasterea naturala si am fost speriata un pic, mai ales dupa ce am facut prostia de a ma uita la cateva filmulete pe youtube cu nasteri live. Mare greseala, am plans in hohote. Nu conteaza ca tipa a nascut imediat si ca dupa ce l-au scos pe bebe l-au manevrat repede repede sa-i curete caile respiratorii si restul. Apoi am mai vazut cateva nasteri. Chestia asta nu e buna. Fiindca lucrurile vor sta altfel la noi, fiecare are organismul sau si fiecare reactioneaza diferit atunci, poate totul se va termina repede, poate o sa fie mai greu, dar cert este ca experienta este unica pentru fiecare dintre noi.

Eu am decis sa iau ce-i mai bun din toata situatia. Asa cum mi-am propus pentru sarcina sa ma gandesc ca o sa fiu bine si eu si bebe, ca o sa ajungem cu bine la termen, asa mi-am propus si pentru nastere. Fiindca vom "lucra" impreuna, eu din "afara", iar el dinauntru pentru a ne cunoaste cu bine si sanatosi. Vorbind si cu alte fete, am descoperit si alte lucruri despre experienta nasterii care nu se practica la noi, nici in spitalele private sau in foarte putine. Este important ca bebe sa stea cu mama in primele ore de viata, skin to skin, sa caute singur sanul, sa suga, sa-si regleze temperatura corpului in acest timp, sa-ti simta mirosul si sa-ti auda pulsul. Doar ca, o data cu trecerea in spitale a nasterii, toate aceste lucruri s-au pierdut. Pot parea chestii flower-power, dar dupa ce te documentezi un pic, sunt foarte logice si fac ca tranzitia lui bebe de la viata intra-uteria la cea extra-uterina sa fie mai usoara si mai apropiata de normalitate..ca doar vedem cum se intampla cu toate animalele din natura..numai noi ii luam repede de langa mame, le bagam formula pe gat si ii tinem la garamada, singuri intr-un salon, cand ei au cea mai mare nevoie de grija si dragostea materna. Din pacate, asa cum spuneam, sunt prea putine maternitati cu programul "baby friendly" in ceea ce priveste experienta nasterii. Poate, peste niste ani, se vor mai regla aceste lucruri.

Despre frica, nu pot sa zic decat atat, este normal sa ai emotii si sa-ti fie frica. Trebuie doar sa te gandesti daca ai motive intemeiate de teama si sa gandesti pozitiv la tot ce va urma. Acopera frica cu bucuria de a-l cunoaste pe bebe

[Madalina Nenciu]

Anterior postat de rommyna

Mada si eu am citit si m-am interesat de cum va fi nasterea naturala si am fost speriata un pic, mai ales dupa ce am facut prostia de a ma uita la cateva filmulete pe youtube cu nasteri live. Mare greseala, am plans in hohote. Nu conteaza ca tipa a nascut imediat si ca dupa ce l-au scos pe bebe l-au manevrat repede repede sa-i curete caile respiratorii si restul. Apoi am mai vazut cateva nasteri. Chestia asta nu e buna. Fiindca lucrurile vor sta altfel la noi, fiecare are organismul sau si fiecare reactioneaza diferit atunci, poate totul se va termina repede, poate o sa fie mai greu, dar cert este ca experienta este unica pentru fiecare dintre noi.

Eu am decis sa iau ce-i mai bun din toata situatia. Asa cum mi-am propus pentru sarcina sa ma gandesc ca o sa fiu bine si eu si bebe, ca o sa ajungem cu bine la termen, asa mi-am propus si pentru nastere. Fiindca vom "lucra" impreuna, eu din "afara", iar el dinauntru pentru a ne cunoaste cu bine si sanatosi. Vorbind si cu alte fete, am descoperit si alte lucruri despre experienta nasterii care nu se practica la noi, nici in spitalele private sau in foarte putine. Este important ca bebe sa stea cu mama in primele ore de viata, skin to skin, sa caute singur sanul, sa suga, sa-si regleze temperatura corpului in acest timp, sa-ti simta mirosul si sa-ti auda pulsul. Doar ca, o data cu trecerea in spitale a nasterii, toate aceste lucruri s-au pierdut. Pot parea chestii flower-power, dar dupa ce te documentezi un pic, sunt foarte logice si fac ca tranzitia lui bebe de la viata intra-uteria la cea extra-uterina sa fie mai usoara si mai apropiata de normalitate..ca doar vedem cum se intampla cu toate animalele din natura..numai noi ii luam repede de langa mame, le bagam formula pe gat si ii tinem la garamada, singuri intr-un salon, cand ei au cea mai mare nevoie de grija si dragostea materna. Din pacate, asa cum spuneam, sunt prea putine maternitati cu programul "baby friendly" in ceea ce priveste experienta nasterii. Poate, peste niste ani, se vor mai regla aceste lucruri.

Despre frica, nu pot sa zic decat atat, este normal sa ai emotii si sa-ti fie frica. Trebuie doar sa te gandesti daca ai motive intemeiate de teama si sa gandesti pozitiv la tot ce va urma. Acopera frica cu bucuria de a-l cunoaste pe bebe

Romy, iti multumesc pentru incurajarile si sfaturile tale!
Intr-adevar, frica ce o simt nu se poate masura cu dorinta de a-l cunoaste pe bebe! Normal ca imi doresc din tot sufletul sa-l vad, sa-l strang la piept, sa-i simt mirosul, respiratia
Cred ca teama asta am capatat-o mai degraba tot uitandu-ma la diverse filmulete cu nasteri de toate felurile.Cum spuneam, sunt constienta de tot ce se petrece acolo, si normal ca voi lupta cu mine pentru ca in final sa fim amandoi sanatosi
Dar momentele astea de teama nu le simt mereu...ma mai apuca cateodata iar acum am simtit nevoia sa ma ”plang” cuiva...

[rommyna]

Anterior postat de Madalina Nenciu

Romy, iti multumesc pentru incurajarile si sfaturile tale!
Intr-adevar, frica ce o simt nu se poate masura cu dorinta de a-l cunoaste pe bebe! Normal ca imi doresc din tot sufletul sa-l vad, sa-l strang la piept, sa-i simt mirosul, respiratia
Cred ca teama asta am capatat-o mai degraba tot uitandu-ma la diverse filmulete cu nasteri de toate felurile.Cum spuneam, sunt constienta de tot ce se petrece acolo, si normal ca voi lupta cu mine pentru ca in final sa fim amandoi sanatosi
Dar momentele astea de teama nu le simt mereu...ma mai apuca cateodata iar acum am simtit nevoia sa ma ”plang” cuiva...

Ma bucur mult ca ne spui ce simti..asa am spus si eu ca am plans cu lacrimi mari si mute cad am vazut filmuletele. Mai apoi am citit de ce nu este bine sa ne uitam la asa ceva, iar articolul respectiv avea argumente foarte bune.

Suntem puternice si o sa trecem cu bine si de incercarea asta!

[rommyna]

In sfarsit am gasit o poza caracteristica mie

[Prapadeala]

Eu nu m-am uitat la filmulete, am zis ca e mai bine asa. Am vazut dupa ce am nascut unul cu o cezariana si se exagereaza la un moment dat putin. In filmulet aparea un forceps cu care era scos bebelusul, in realitate el nu e scos asa. Eu am vazut masa cu ustensilele din timpul operatiei si nu era niciun forceps.

Ref la contactul cu bebe e adevarat tot ce se zice. Nu stiu dc v-am mai povestit, dar nu voi uita nciodata prima oara cand a papat Sebi. Era la putin timp de al operatie, l-au adus si el statea pe pieptul meu si efectiv cum vezi in filmulete si-a cautat sanul, s-a mufat si a papat. A fost f emotionant.

[rommyna]

Anterior postat de Prapadeala

Ref la contactul cu bebe e adevarat tot ce se zice. Nu stiu dc v-am mai povestit, dar nu voi uita nciodata prima oara cand a papat Sebi. Era la putin timp de al operatie, l-au adus si el statea pe pieptul meu si efectiv cum vezi in filmulete si-a cautat sanul, s-a mufat si a papat. A fost f emotionant.

Awwwwwwwwwww Ce frumos! Chiar ma gandeam ca nu-mi aduc aminte sa ne fi povestit despre experienta nasterii si zilele din spital cu Sebi Ca deh, stii ce curioasa sunt eu

Dar probabil sunt niste lucruri foarte intime si inteleg daca vrei sa le pastrezi doar pentru tine

[Prapadeala]

Anterior postat de rommyna

Awwwwwwwwwww Ce frumos! Chiar ma gandeam ca nu-mi aduc aminte sa ne fi povestit despre experienta nasterii si zilele din spital cu Sebi Ca deh, stii ce curioasa sunt eu

Dar probabil sunt niste lucruri foarte intime si inteleg daca vrei sa le pastrezi doar pentru tine

Nasterea pentru mine a fost f ok. Stii ca eu am fost impacata cu alegerea facuta, si anume cezariana. In timpul nasterii nu am simtit nimic doar ca la un moment dat ma luasera niste palpitatii, cred ca mi-au bagat si putin calmant ca imediat am simtit cum nu mai sunt agitata. Eu oricum am avut probleme cu pulsul toata sarcina si asta e unul din motivele pentru care am ales cezariana. Inima mea putea fi imprevizilbila la naturala si riscam sa ma pierd cu firea.

Dupa nastere mi l-au pus imediat langa mine sa il pup, mi se parea un pui erfect, eram atat de emotionata de nu va zic. L-au lasat 2-3 min si dupa aia l-au luat sus. Tati s-a intalnit cu el pe hol si au urcat amandoi sus la neonatologie. Pe mine m-au cusut si m-au dus la terapie intensiva. La 5 min dupa ce am ajuns la terapie, l-au adus si pe Sebi si a fost si sotul cu noi. A fost primul moment in 3. I-am dat sa pape si a adormit, mi l-au mai lasat 10 min si l-au luat. L-au mai adus seara la o tura de alaptat si de a doua zi dimineata l-am avut la mine in salon in permanenta. Eu nu am putut sa dorm aproape deloc in noaptea aia cu toate ca am acceptat sa mi se dea un calmant. Eram f agitata. Asistentele mi-au zis sa imi mut picioarele de pe o parte pe alta ca sa fie recuperarea mai usoara, asta am facut toata noaptea. A doua zi de dimineata ne-au mutat in salon, asistentele m-au vazut mai curajoasa si au hotarat ca eu sunt prima mutata. Am ajuns in salon si mi-am facut curaj sa merg. Cu cat ma miscam mai mult, cu atat era mai bine, asta e cheia succesului la cezariana. La 10 au venit si mama si sotul la mine in vizita. Intre timp l-au adus si pe Sebi in camera. Mie imi era foame, dar in ziua aia am primit mancare de regim . Seara am ramas singura cu Sebi, a fost superb cu toate ca ma dadeam jos din 10 in 10 min sa vad ce mai face. Nu eram obisnuita cu sunetele pe care le scotea sau cateodata mi se parea ca e prea liniste. El s-a trezit la 3 ore, papa si adormea. A treia zi m-am apucat sa schimb eu pampersii si ne-au aratat si o baita demonstrativa sa stim ce sa facem acasa. Noi oricum eram topiti dupa el.

Ref la Medlife, din pacate nu sunt atat de pro alaptat pe cat zic. Ei de fapt sunt un spital de lux si considera mai important confortul mamei. Dc mama nu vrea sa isi vada bebelusul in cele 3 zile, ei nu au nimic de obiectat. Chiar intr-o seara l-au luat sa il vada neonatologul. Eu le-am zis sa mi-l aduca imediat dupa inapoi ca il vreau peste noapte cu mine. Ei au uitat, noroc ca eu faceam ture pe holul spitalului si am vazut cum vroiau sa ii dea LP. Sa ma fi vazut cum alergam spre asist sa ii zic ca sa se opreasca, ca eu am zis altceva. La mine era chiar pacat ca eu aveam lapte din plin.

Doar a doua zi a primit LP ca el plangea si asist au sarit repede ca nu e satul. Eu m-am pierdut putin cu firea si am cedat. Acum realizez ca asist tb in primul rand sa vina la mine cu o pompa, ca eu lapte aveam destul. Oricum important e ca a trecut si ca acum alaptatul merge f bine.