[amd1809]

Buna ziua, slabutele mele dragi!

Ce faceti voi azi, intr-o noua zi de iarna ? Incep sa o inteleg (macar pe jumatate) pe Cris Canada ca s-a saturat de zapada. In Bucuresti tocmai s-a pus pe nins. Sper sa fie ultima rabufnire a iernii ca m-am saturat de toate hainele de iarna si de fulare & manusi.

Meniul meu pt azi este:

MD: omleta din 2 oua si telemea de vaca + espresso cu lapte 0.1 si 2 pastile de zaharina;
G1: 1 Activia natur mic
P: Piept de pui la gratar cu varza murata
G2: 1 Activia natur mic
C: Piept de pui la gratar (ramas de la pranz - a fost un piept gigant) cu salata verde sau dovlecei la gratar

Alla, intervin si eu cu o parere despre fumat. Nu e deloc asa usor sa renunti la acest viciu, precum ii pare unui nefumator. Eu m-am lasat acum 1 an, 1 luna si 14 zile. De vreme ce stiu exact nr. zilelor, iti dai seama ca inca ma mai lupt cu pofta. Si nu neaparat pofta fizica (asta nu am avut nici macar in primele zile) ci mai ales pofta psihica. Mie imi placea enorm de mult sa fumez, iubeam gestul, adoram cafeaua de dimineata. Faceam efortul de a ma trezi cu o ora mai devreme dimineata, doar ca sa imi pot savura cafeaua si sa-mi fumez tigarile (aveam un adevarat ritual). Nu este imposibil sa renunti, exemplu eu , insa daca nu esti 100% motivat sa renunti si daca nu iti doresti cu adevarat asta, e praf in ochi. Am prieteni care incearca sa renunte, si dupa o saptamana se reapuca.

Combinat cu stresul unei astfel de boli, e aproape imposibil sa renunti... si tata s-a luptat si cu boala si cu tigarile... s-a facut bine, dar tot fumator este.

Asa cum spunea si Floricica, nu se compara ca regimul alimentar. In ambele e nevoie de vointa, de acord, insa nu exista substituti pentru tigara. La dieta poti manca dulce dietetic, dar tigara fara nicotina sau care nu arde/scoate fum nu e tigara... E amagire, prelungirea unui viciu.

Pupici tuturor si multa sanatate bolnavioarelor!

[allanah]

Probabil că nu înțeleg. Adică e foarte posibil din moment ce nu sunt fumătoare. Am încercat să mă apuc, mi-am cumpărat mai mult de 10 pachete de țigări în nenumărate rânduri, da, am încercat și metoda asta. Voiam să mă apuc, ca apoi să mă pot lăsa, dar mi se pare cel mai dezgustător lucru posibil. Mă arde pe gât, îmi vine să vărs și sunt mereu amețită. Am încercat de mai multe ori, dar tot nu pot.
În fine, ce voiam eu să spun e că omul e capabil de lucruri miraculoase, de-a dreptul. Trebuie doar să-ți pui în cap, iar restul... că trebuie să te legi în funii, că trebuie să faci bai reci sau să-ți bagi capul într-un butoi cu apă de ploaie, toate le poți face numai ca să nu mai atinci țigarea aia. Oamenii se lasă de droguri, slăbesc 60, 70kg, merg sute de kilometri etc. etc. și îmi spuneți că nu se poate lăsa de fumat când e vorba de propria-i viață. Mi se pare egoist! în fond oricum cel de lângă tine suferă mai mult...

Când spuneam că oamenii s-au lăsat de mâncat, mă refeream la Lance Armstrong, ciclistul. Acest om ca să învingă cancerul s-a legat în funii, a pus-o pe mama-sa ca să-l păzească și nu a mâncat mai bine de 1 săptămână. A învins!

Apoi cu țigările eu cred că pricep cum e. „Pot să mă las!!!dar de ce să mă complic, de ce să mă dau cu capul de perete sau să-mi scot un ochi mai bine când mi-e mult mai ușor să continui așa...” E și comoditatea asta...Ai în jurul tău o grădină verde, frumoasă, înflorită, iar în mijlocul ei apare un sac plin de putoare și gunoi, care strică tot decorul, dar tu îți continui drumul că în fond la ce să te complici să aduni, să cari gunoiul după tine până la un tomberon etc. etc., mai bine lași punga acolo și te concentrezi asupra ... florilor.

Nah, e părerea mea de ne-fumătoare într-o perioadă foarte neplăcută și sensibilă.
Nu mă băgați în seamă neapărat.

[amd1809]

Anterior postat de allanah

Probabil că nu înțeleg. Adică e foarte posibil din moment ce nu sunt fumătoare. Am încercat să mă apuc, mi-am cumpărat mai mult de 10 pachete de țigări în nenumărate rânduri, da, am încercat și metoda asta. Voiam să mă apuc, ca apoi să mă pot lăsa, dar mi se pare cel mai dezgustător lucru posibil. Mă arde pe gât, îmi vine să vărs și sunt mereu amețită. Am încercat de mai multe ori, dar tot nu pot.
În fine, ce voiam eu să spun e că omul e capabil de lucruri miraculoase, de-a dreptul. Trebuie doar să-ți pui în cap, iar restul... că trebuie să te legi în funii, că trebuie să faci bai reci sau să-ți bagi capul într-un butoi cu apă de ploaie, toate le poți face numai ca să nu mai atinci țigarea aia. Oamenii se lasă de droguri, slăbesc 60, 70kg, merg sute de kilometri etc. etc. și îmi spuneți că nu se poate lăsa de fumat când e vorba de propria-i viață. Mi se pare egoist! în fond oricum cel de lângă tine suferă mai mult...

Când spuneam că oamenii s-au lăsat de mâncat, mă refeream la Lance Armstrong, ciclistul. Acest om ca să învingă cancerul s-a legat în funii, a pus-o pe mama-sa ca să-l păzească și nu a mâncat mai bine de 1 săptămână. A învins!

Apoi cu țigările eu cred că pricep cum e. „Pot să mă las!!!dar de ce să mă complic, de ce să mă dau cu capul de perete sau să-mi scot un ochi mai bine când mi-e mult mai ușor să continui așa...” E și comoditatea asta...Ai în jurul tău o grădină verde, frumoasă, înflorită, iar în mijlocul ei apare un sac plin de putoare și gunoi, care strică tot decorul, dar tu îți continui drumul că în fond la ce să te complici să aduni, să cari gunoiul după tine până la un tomberon etc. etc., mai bine lași punga acolo și te concentrezi asupra ... florilor.

Nah, e părerea mea de ne-fumătoare într-o perioadă foarte neplăcută și sensibilă.
Nu mă băgați în seamă neapărat.

"omul e capabil de lucruri miraculoase, de-a dreptul. Trebuie doar să-ți pui în cap"

Ai pus punctul pe "i"... Asta am spus si eu... importanta e motivatia. Sunt total de acord cu tine, ca atunci cand e viata ta (si ciar si a celor din jur) in joc, ar trebui sa fii suficient de motivat, insa nu si cand treci printr-o astfel de boala, printr-un astfel de tratament. tata era de nerecunoscut, din puct de vedere al comportamentului, al temperamentului. Insa a trebuit sa-l intelegem toti si sa fim langa el indiferent ce avea sa se intample pentru ca asta ne face parte dintr-o familie. Trebuie sa-i sprijinim pe cei dragi, chiar daca nu suntem intotdeauna de acord cu alegerile lor.

Iti respect foarte mult parerea vis a vis de tigari, in mare parte sunt de acord cu tine, insa, la fel ca in multe alte cazuri, e usor sa iti dai cu parerea, dar e foarte greu sa traiesti si sa depasesti o anume situatie.
Sfatul meu referitor la situatia soacrei tale ar fi sa incerci sa nu o mai judeci/critici, nici macar in fata sotului si sa te apropii de ea. Sunt sigura ca are mare nevoie de sprijinul vostru... mai mare decat iti poti imagina.

Incearca sa te linistesti (pe cat posibil in situatia data), am observat ca esti foarte agitata, nelinistita... Este posibil sa-i transmiti si sotului starea asta. Fii tu tare pentru el daca poti.

[VentoFreddo]

Anterior postat de VAmedeea

Da, stiu, barbatii...
Si al meu imi spune ca el se simte slabit, fara vlaga, obosit... Cred si eu daca el nu mananca deloc legume, fructe, salate, verdeturi. Numai pizza, paine, lapte, foccacia, mezeluri, conserve si alte porcarii de genul astora.

Pai de unde sa-si ia vitaminele din astea..Poate reusesti sa-l dai pe brazda,sa inteleaga ca nicotina e aia periculoasa,sub orice forma si-o baga in corp..

[Ioana Dobre]

Anterior postat de allanah

Probabil că nu înțeleg. Adică e foarte posibil din moment ce nu sunt fumătoare. Am încercat să mă apuc, mi-am cumpărat mai mult de 10 pachete de țigări în nenumărate rânduri, da, am încercat și metoda asta. Voiam să mă apuc, ca apoi să mă pot lăsa, dar mi se pare cel mai dezgustător lucru posibil. Mă arde pe gât, îmi vine să vărs și sunt mereu amețită. Am încercat de mai multe ori, dar tot nu pot.
În fine, ce voiam eu să spun e că omul e capabil de lucruri miraculoase, de-a dreptul. Trebuie doar să-ți pui în cap, iar restul... că trebuie să te legi în funii, că trebuie să faci bai reci sau să-ți bagi capul într-un butoi cu apă de ploaie, toate le poți face numai ca să nu mai atinci țigarea aia. Oamenii se lasă de droguri, slăbesc 60, 70kg, merg sute de kilometri etc. etc. și îmi spuneți că nu se poate lăsa de fumat când e vorba de propria-i viață. Mi se pare egoist! în fond oricum cel de lângă tine suferă mai mult...

Când spuneam că oamenii s-au lăsat de mâncat, mă refeream la Lance Armstrong, ciclistul. Acest om ca să învingă cancerul s-a legat în funii, a pus-o pe mama-sa ca să-l păzească și nu a mâncat mai bine de 1 săptămână. A învins!

Apoi cu țigările eu cred că pricep cum e. „Pot să mă las!!!dar de ce să mă complic, de ce să mă dau cu capul de perete sau să-mi scot un ochi mai bine când mi-e mult mai ușor să continui așa...” E și comoditatea asta...Ai în jurul tău o grădină verde, frumoasă, înflorită, iar în mijlocul ei apare un sac plin de putoare și gunoi, care strică tot decorul, dar tu îți continui drumul că în fond la ce să te complici să aduni, să cari gunoiul după tine până la un tomberon etc. etc., mai bine lași punga acolo și te concentrezi asupra ... florilor.

Nah, e părerea mea de ne-fumătoare într-o perioadă foarte neplăcută și sensibilă.
Nu mă băgați în seamă neapărat.

Treaba cu agitatul si cu starea de nervozzitate se transmite clar si e posibil avand in vedere situatia ca tu sa o fi preluat-o de la sotul tau.
Eu de 8 zile ma cert cu prietenul meu. Nu as vrea asta, doar ca ii transmit starea mea de nervozitate si el nu poate sa isi pastreze calmul. Unul din noi trebuie sa fie calm si e clar ca eu cu dieta si cu lasatul de fumat a nevoie de el acum sa fie calm.

Ai perfecta dreptate in tot ceea ce spui si fi convinsa ca si soacra ta stie tot ce spui. Si eu stiam tot ce spui tu si orice fumator stie urmatoarele:
1. isi strica sanatatea
2. isi cheltuie bani
3. are mereu o grija (cea a fumatului)

Problema e pragul ala psihologic.... nu cred ca toti fumatorii sunt oameni cu un caracter slab sau fara vointa sau care sa nu fie inteligenti. Din potriva!

Mie cand imi spunea prietenul meu sa imi aman fumatul cand ma pregateam sa fumez, atunci imi trebuia mai tare. Si daca se supara, eu ma suparam si mai tare si ii repetam mereu: "daca ma vezi ca deja sunt setata sa merg sa fumez, te rog nu imi spune sa nu merg!".

In fine, e complicat. Si eu m=-am complacut in "prostia" asta atata timp. Am cheltuit in ultimii ani 5000 euro. Poate ca nu aveam bani de mancare sau de iesit in oras dar nu imi lipseau tigarile si in situatiile disperate nu aveam nici o jena sa ma imprumut bani pt tigari pentru ca pentru orice altceva ma puteam abtine....

Important este sa fii alaturi de sotul tau si sa fi tu cea puternica acum. Oricum mama mereu mi-a spus ca barbatii in realitate sunt mult mai slabi decat noi, mai ales cand vine vorba de boala si cred ca asta vezi si tu acum.....

Si eu stiu un caz de femeie in varsta, o femeie absolud deosebita, care a facut cancer la plamani si tot nu s-a lasat de fumat. Mama care este nefumatoare nu putea intelege. Nici macar eu care eram fumatoare nu puteam intelege. Acum ca ma uit in urma ma gandesc: ok.... daca nu puteam intelege de ce un om cu cancer la plaman nu se poate lasa de fumat, de ce nu inteleg ca eu care as putea face cancer la plamani nu ma las de fumat? Si tot nu m-am lasat....

Cu o saptamana inaintea mea s-a lasat o prietena, si cu o luna inainte se lasase alta prietena (dar care nu a avut asemenea impact asupra mea pentru ca nu fuma asa des).

In realitate eu vroia de mult sa ma las. O mai facusem.... Totusi, puterea exemplului. Daca ea a putut...pot si eu.
Nu m-a certat nimeni, nu mi-a tinut nimeni morala. Mi-am dat seama ca se poate. Dar trebuie sa ai si atitudinea de care ai nevoie la drum. Reamintesc ca fara cartea aceea, cu metoda vointei am rezistat 2 zile.... a fost greu in acele 2 zile. Teribil! Ma culcam la 9 seara si ma trezeam la 8 ca nu ma gandesc la fumat. Fetele stiu! Si pana la urma am cedat. Am zis ca o sa citesc cartea si sa mai incerc o data.


Nu e usor sa lucrezi cu creierul si repet ce am zis si in jurnal apropo de dieta si undeva in spate si de lasatul de fumat: "creierul poate sa iti fie cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman... "

[Ioana Dobre]

P.S. Sa nu faci niciodata greseala sa te apuci de fumat! Nici macar asa! Nici unul fumator nu i-a placut prima tigara. Crede-ma pe cuvant!

[VAmedeea]

Anterior postat de Ioana Dobre

Ame, daca l-ai prins intr-un mooment de slabiciune, profita! Da-i acum cartea de care iti ziceam cu allan carr, metoda usoara.

E clar ca daca se gandeste la o alternativa, in sufletul lui ar vrea sa se lase. Abia acum imi dau seama cat de greu este pentru un nefumator sa poarte o discutie RATIONALA cu un fumator pe tema tigarilor...

Sa stii ca e foarte greu pt un nefumator sa il inteleaga pe celalalt, eu, inainte sa citesc cartea, aveam momente cand ii reprosam ca ma imbolnaveste cu fumul lui, ca miros urat hainele, si acum cand vreau sa ma razbun pe el sau sunt suparat ii spun ca "pute a tigara". Eu pot fi foarte rea din pacate, mai ales cand ma supara cu ceva fac si spun ce stiu ca il doare mai tare. Da, nu e corect, nici benefic nici in nici un fel, dar de cele mai multe ori nu ma pot abtine.
Cartea o are la capul patului, nu vrea sa o citeasca.
Eu am citit-o si am devenit mai intelegatoare, zic eu. Dar e greu sa stii. Si cred ca de ambele parti e greu. Dar de as fi asa lucida si in momentele mele de furie ar fi perfect.

Anterior postat de VentoFreddo

Pai de unde sa-si ia vitaminele din astea..Poate reusesti sa-l dai pe brazda,sa inteleaga ca nicotina e aia periculoasa,sub orice forma si-o baga in corp..

Stiu, asta ii spun si eu, nu vrea si gata. Si i-am mai spus ca daca are de gand sa se omoare (tigari, mancare nesanatoasa, etc.), sa o faca cat mai sunt eu tanara, ca sa imi pot gasi pe altul. Nu pe la 50 de ani cand nu ma mai ia nimeni.
A hotarat oricum sa nu ma mai bat cu morile de vant. Sa faca ce-o vrea, treaba lui.

[Ioana Dobre]

Fetelor, singurul lucru pe care il regret este ca nu m-am lasat mai repede. Niciodata nu am inteles cum e pentru partenerul nefumator relatia cu un fumator....

Sincer cred ca in subconstientul meu nici nu vroiam ca celalalt sa fie fumator ca sa nu existe cumva riscul sa nu ma pot lasa niciodata,.

Am avut doar doua relatii stabile si amandoi erau nefumatori

[allanah]

Amd, nu judec sau critic decât având un scop bun. E un strigăt sau un semnal de alarmă. Nu știu în ce măsură cel aflat în acea situație are suficientă luciditate pentru a realiza cât rău își face. O să încerc să mă calmez.
Ioana, îți multumesc că împărtășești din experiența ta de fumătoare și proaspăt nefumătoare. Eu însă simt că nu pot sta cu mâinile în sân. Eu mă revolt urât de tot. Mai am un as în mână, când voi rămâne însărcinată nimeni, dar nimeni sub nici un pretext nu va fuma în casă ori pe balcon. E bătut în cuie! chiar nu pot sta să mă uit la el cum își distruge sănătatea, nu cred să mă resemnez vreodată. El îmi spune că sunt oameni puternici și oameni slabi. Că eu sunt puternică atunci când vine vorba de a ține dietă, de exemplu, dar că el este slb și nu are tăria de a rezista în fața țigărilor. Fumează de 13 ani...
În fine, sunt eu foarte agitată și mă afectează nemaipomenit faptul că nu îl pot ajuta pe el să treacă mai ușor peste faptul că mama lui e bolnavă și e departe, singură. Mă simt nemaipomenit de rănită și neputincioasă.
O să încerc să nu mai vorbesc despre asta ca să mă liniștesc și să mă adun, să nu mă vadă el agitată sau supărată.
Mulțumesc foarte mult de sprijin, mă ajutați cu adevărat.

[amd1809]

Anterior postat de Ioana Dobre

Fetelor, singurul lucru pe care il regret este ca nu m-am lasat mai repede. Niciodata nu am inteles cum e pentru partenerul nefumator relatia cu un fumator....

Sincer cred ca in subconstientul meu nici nu vroiam ca celalalt sa fie fumator ca sa nu existe cumva riscul sa nu ma pot lasa niciodata,.

Am avut doar doua relatii stabile si amandoi erau nefumatori

Iubitul meu s-a lasat de fumat cu aprox 5 luni inaintea mea. Nu vreau sa ma gandesc cum era cand il sarutam. Dar totusi, el nu s-a plans niciodata. Abia dupa ce am renuntat, mi-a spus ca nimic nu mai strica sarutul cu care il trezeam din somn.

Ioana, nu cred ca ai de ce sa regreti ca nu te-ai lasat mai devreme... Am cazut toate de acord (cred) ca pana nu ne punem cu adevarat ambitia nu reusim. Si e vb de timing si de factorii care ne determina sa luam decizia de a mirosi tot timpul a parfum, si numai a parfum

Apropos de mirosul hainelor... Am fost saptamana trecuta in vizita la o prietena, fumatoare. Nu pot sa va spun cum mi se parea ca miroase haina de pe mine, in situatia in care: geaca o aveam in dulap inchis pe hol, si 2 pers fumau in bucatarie, cu geamul deschis. Acum imi dau seama cum si-au dat parintii mei seama ca m-am apucat de fumat