[dara]

Nu cred ca esti superficiala, Crinuta, pur si simplu astea-s noutati pentru noi, au fost si pentru mine pana acum aproximativ putin timp. Daca mi-ar fi zis cineva ca fiecare emotie/stare e provocata de un gand, de o convingere, nu vin asa peste tine, de fapt...sau ca 'vointa' pate fi descompusa in convingeri (legat de ce credem ca suntem in stare, ce credem ca meritam, ce credem ca poate fi realizat) ma uitam cam patrat. Si eu stiam doar treaba cu vointa si ambitia.

Poate eu am avut si norocul sa ma conving mai bine si ca mereu exista un gand care provoaca starea sau reactia, chit ca nu-l constientizam. Sa ma conving atat de tare din exemple din carti din domeniu si live la reactiile de la grup (ne uimeam toti cand mai descopeream cate un gand, o convingere, in urma intrebarilor) si cand le vezi la altii sunt si mai clare, ca nu-s umbrite de propriile sentimente, nu te aperi de nimic, ca e problema respectivului, nu a ta.
Inteleg cum vine treaba cu planul emotional, pana la urma pe acolo e si problema, ca altfel multe persoane cu probleme de alimentatie sunt de fapt foarte competente.
Cam pe-acolo era si problema mea, ca altfel tin casa, conduc, ma descurc cam cu orice. Insa singuratatea (emotionala, sa zic asa) era bau-baul meu forte, aici e multicel de sapat, cam de unde vine, ce inseamna pentru tine, cum o vezi (eu o 'vad' ca pe un mare gol), cine mai simtea asa dintre persoanele semnificative, daca o fi vreo teama de abandon veche (nu trebuie neaparat sa fi si existat motive 'reale', ci o situatie cand ai crezut cu convingere ca esti/vei fi abandonata, de obicei copil fiind) care se reactiveaza, ca dupa aia ne tot ferim de ea si habar nu avem.
Parca aceeasi reactie si la 'plecarea' parintilor din lumea asta? Ma rog, Doamne fereste, nu se compara, dar tot tu ramaneai 'singura' (emotional macar).

Incerc sa creionez doar cateva directii, daca nu se aplica, tu stii si nici nu e nevoie sa dai detalii pe forum, dar e foarte greu altfel, nestiind multe despre tine. Vezi daca te-ajuta ceva si daca nu se potrivesc, e super ok sa cauti in interior in alta directie.

Cand apare asa eu mi-o mai bagatelizez in sinea mea 'ce faci, mai, iar ti-e teama de bau-baul singuratatii?' uneori si umorul ajuta...eu ii spun temerii mele 'frica de parasenie' si n-o las sa ma cuprinda, insa mai intai am invatat s-o recunosc, sa-mi dau seama la ce chestii se activeaza...ca nu e nevoie sa fie chiar plecari, ci si evaluari ale altor situatii 'daca nu fac asta, daca nu sunt asa sau nu se repara astalalata, voi ramane singura'. Dar firul gandurilor are mai multi pasi pana iti dai seama ca pe-acolo e consecinta finala de care te temi. La fiecare poate fi diferit.

[crina38]

merci mult dara, chiar ajuta discutiile cu tine...
hai ca am la ce sa ma gandesc......
te pup, ies ca sunt la serviciu si am de treaba

[dara]

Anterior postat de crina38

dara, exact expresia asta cu ....imi bag picioru'...am avut-o acum 2 nopti....
O sa incerc sa ma gandesc mai bine la ce scrii tu mai sus

Hi hi, il cunosc bine pe 'imi bag picioru'' si cu asta eram siameza, din pacate. Treaba e sa le construiesti alternativele cand esti ok si sa le ai pregatite cand nu mai e ok, pentru ca deja vei pune o bariera, la inceput firava, intre tine si gandul buclucas. Ori bariera, ori o faci zid, ori il iei la goana cu matura formata din noile argumente care sa te ajute, nu sa-ti aduca kilograme, dimineti cu oboseala de la digestie noaptea, senzatie de lipsa de control, pareri de rau. Poate sa ajungi sa-ti spui 'chiar daca acum simt ca-mi vine sa-mi bag picioru', nu merita sa ma iau dupa senzatia asta, ce ma supara de fapt, ce problema ruleaza in fundal, oricum problema ramane tot asa, doar ca uit eu de ea 5 minute cat mananc, pentru ca e o senzatie de moment mai puternica, a gustului mancarii' sau orice argumente iti mai poti tu aduce de fiecare data si daca nu te auto-convingi din prima de la inceput, macar tot vei manca chestii mai sanatoase, mai putin, se mai diminueaza impulsul cand incepi sa contracarezi.

Np si eu scriu cand apuc. Ramane aici, e timp sa citesti.

[dara]

Anterior postat de crina38

Acum ma gandesc ca e mult mai greu de luptat cu motivul asta( moartea parintilor), dc intr-adevar de aici vine....Orice ar fi putut fi rezolvat---lipsa serviciu, bani...etc...dar asta e ireversibil..

E adevarat ca e ireversibil evenimentul, insa poti lucra asupra sentimentului tau de singuratate, pe asta il poti reduce. Ajungem cam la ce zicea Sand, poate parintii erau un fel de asigurare, garantie a iubirii/acceptarii neconditionate, cel putin in viziunea ta, tu stii daca si in realitate. Asta era rolul pe care li-l atribuiai. Cumva in interior tot tu zugravesti tabloul legat de evenimentul foarte dureros. Si in functie de cum arata tabloul si cum te vezi pe tine in situatie, apar sentimentele respective. Iar la tablou poti lucra, chit ca nu-l schimbi dintr-o data.

[anes]

voi rumega, tooooot ce mi-ai scris! *10000000000000000

[dara]

Anterior postat de anes

voi rumega, tooooot ce mi-ai scris! *10000000000000000

Mai scriem, lucram si noi 'in gasca', in echipa, nu e mai eficient?Oricum ajuta si identificarile, adica atunci cand realizezi la altul cam ce se intampla, poti mai usor sa verifici procese similare la tine insati si nici celelalt nu se mai simte neinteles, singurul cu problema respectiva, cum zicea si Alexandra.

[Zoe]

Anterior postat de dara

Cate o 'tehnicuta' mai poti aplica si in timp ce faci chestii fizice, curat, sport, spalat vase. Nu stiu de ce, la mine merge ganditul la chestii d'astea cand spal vasele Si la toaleta merge, cum zice Lovemyself, locul de meditatie

eh, mie la buda de obicei imi vin idei de scris
daaaar, mai faceam dialoguri cu mine in cap, pe vremea cand aveam mai multa vreme pentru asta, sub dush

Anterior postat de dara

Daca le aplici intruna la un moment dat incepe sa lucreze mintea asa si singurica. Tu ai zis ca ai facut sedinte putine ca s-a rezolvat problema, poate d'asta nu a apucat sa devina reflex (mi-ar placea sa-mi pove daca vrei, cum a fost, aici sau pe perso, adica nu ca vreau sa stiu detalii personale, ci desfasurarea procesului). Eu am facut un an si ceva (o ora pe saptamana), plus grup, si cred ca de-asta a apucat mintea sa se invete si singurica sa functioneze altfel. Plus ca de la o saptamana la alta ma duceam cu lucrurile 'gandite' (constient), ca sa am ce discuta, nu sa bat campii p'acolo povestind chestii nerelevante.

pai... ca proces (din ce-mi aduc aminte, ca a fost cam demult, si in plus trebuie sa incerc sa separ ce-am facut/aflat atunci de ce am facut/aflat ulterior... hm. sa incercam.) a fost un fel de descoperire a sinelui. a faptului ca suntem responsabili de ce facem si de ce simtim. a diferentierii actiunii de reactie. si acolo am vorbit prima data de posiblitatea mai multor 'voci' interioare si dintr-odata a fost mai bine, ca e OK sa ai ganduri uneori chiar contradictorii. si tot acolo am auzit de salome prima data. si de goleman, cu inteligenta emotionala.
si pe urma a fost ca o lume grozava inauntru, neexplorata, si au aparut toate posibilitatile. adica am constientizat ca starea de pierdere a chefului de viata depinde numai de mine, ca in fond pot sa vad partea plina a paharului.
sigur, astea nu au aparut peste noapte ca o fereastra pop-up

Anterior postat de dara

Chiar ma gandeam azi ca am flexibilizat la mai multe chestii gandirea, nu doar legat de mancare si cred ca asta a ajutat mult. Adica nu am mai gandit ca lucrul x trebuie sa fie asa, oamenii trebuie sa fie asa, eu trebuie sa..., aia trebuie sa-mi placa, acela trebuie sa nu stiu ce. Le-aveam pe-acolo si habar nu aveam. Si cand 'trebuie' nu era satisfacut, iar frustrare, neputinta, furie.

dada, ma uitam ca scria si anes ceva de trebuie, si la mine a fost o problema (mama era cu TREBUIE si ea e si imaginea criticului meu interior, ca aspect) sa pot sa spun nu, nu trebuie, nu si pentru mine.

Anterior postat de dara

Daca vrei, zi-mi si mie te rog, in timp, rezultatele 'starnirii' adica nu neaparat in plan fizic, ci si mental. Multumesc.

sigur! de indata ce oi mai avea vreo 'revelatie' (eu asa le spun, revelatii, ca popaie de obicei cand ma astept mai putin ), impartasesc!

Anterior postat de anes

iar TREBUIE ma mai obesedeaza zi de zi, ma mai oboseste. cu toate ca deja nu mai permit sa ma apese chiar asa. si ce-mi pare rau ca in anii trecuti am permis celor din jurul meu sa ma faca sa simt ce TREBUIE sa fac. pt ca de multe ori simteam ca nu mai pot face fata gandurilor, problemelor si simteam ca ideile lor sunt rezolvarea. acum, ca am realizat -inconstient- asta si incerc sa ma eliberez de TREBUIE impus de altii, li se pare ciudat ca ripostez, ca nu ma "supun".

celor care spuneau TREBUIE in jurul meu li se mai pare si acum ciudat, uneori, ca am alta parere. inainte ma razvrateam mai agresiv, intram in reactie, si cam dadeam cu ei de pereti, intre timp am invatat sa respect si faptul ca ei s-au obisnuit cu mine ca facand mereu ce mi se spunea, si ca e normal sa aiba nevoie de un timp de acomodare cu eul meu din prezent. ceea ce inseamna ca incerc sa le explic, cu toata bunavointa si pe de alta parte cat de ferm pot, fara sa-i intruzez. asertivitate, cred.

Anterior postat de dara

'aoleu, daca n-o sa pot fi mama de-aia total sacrificata, in consecinta o sa fiu o mama rea, ce chestie odioasa din partea mea, sa mai am si eu nevoi, dorinte'.

o fi tot criticul? parca imi suna si a altceva, dar nu stiu ce/cine...

Anterior postat de dara

Doza sanatoasa din toate, echilibrul, mare provocare...cel putin pentru mine, tie deja iti iese

A-HA! i-am zis ca si mie mi se pare echilibrata, da' ea nu, nu...

Anterior postat de dara

la fiecare in parte trebuia sa ma trag de maneca 'tanti, hello, vezi ca apare vechea reactie, ia vezi cam cum poti sa procedezi si de data asta, care e problema, ce inseamna pentru tine, cum poti solutiona consecintele pe care le atribui' daca era un tip nou de problema.

e foarte greu uneori sa iesi din reactie, in primul rand sa vezi ca esti in re-actie.
de ex. uneori mai apar neintelegeri intre mine si prieten, neintelegeri de-adevaratelea, in care unul nu intelege ce a spus celalalt si sare de fund in sus, in margine de re-actie, si pana ne lamurim ce si cum, in chiar procesul de lamurire, pe mine ma apuca bazaiala, desi n-am de fapt nimic. adica sunt cat se poate de limpede in cap si de linistita - dar re-actia e cea veche, ca daca ne certam ne despartim (ceea ce nu este cazul acum, pentru ca nu ne certam, doar incercam sa intelegem ce s-a intamplat, si in nici un caz nu ne despartim, doamne-fereste. dar daca asa e modelul la mine... ai mei parinti se certau intr-o perioada, si cand intrebam ce au, spuneau ca nu, ei nu se cearta, doar discuta. dar era destul de grav atunci, si isi pusesera intrucatva chiar problema despartirii. stiti cum e cu copiii, care simt...). si sunt in situatia aproape hilara in care ma bocesc cu cea mai mare seninatate - repet, pe dinauntru sunt cat se poate de OK

Anterior postat de dara

Mai scriem, lucram si noi 'in gasca', in echipa, nu e mai eficient?Oricum ajuta si identificarile, adica atunci cand realizezi la altul cam ce se intampla, poti mai usor sa verifici procese similare la tine insati si nici celelalt nu se mai simte neinteles, singurul cu problema respectiva, cum zicea si Alexandra.

hihi, parca am fi la grup (am fost la vreo doua ture de dezvoltare personala, stiu ce zici )

[dara]

Hi hi, esti o comoara nationala, tocmai mi-am dat seama ca n-am mai plans la neintelegeri, ca si pentru mine erau cumva semn de despartire (tot scandaluri in familie), dar parca nici n-au mai fost neintelegeri si am invatat sa cer direct lamuriri 'vrei sa spui ca...?' (sau 'eu inteleg ca..., asa e?') sau sa fac atribuiri corecte (de fapt ii e teama ca...sau are nevoie de....pentru ca asta reprezinta pentru el....). Comoara nationala si in sens de impartasiri, si pentru ca din ele ne mai 'lovesc' si pe noi revelatii, si pentru ca stii sa redai si pentru care pare sa te incante domeniul, si cred ca mai sunt motive

din ce povestesti de nenea cu cognitiv-comportamentala, nu pare chiar cognitiv-comportamentala clasica, treaba cu rolurile interioare (ca intram ba in pielea unuia, ba a altuia) pare de pe la analiza tranzactionala (la fel si ok-ul), iar salome cred ca e de pe la integrativa, cred ca tu ai fost la un nene mai eclectic

tot pe-acolo ajungi, ca nu-s din ramura psihanalizei, doar ca cogn-comp ia convingerile ca atare, indiferent carui rol i-ar putea apartine

La mine n-a prea functionat integrativa sau poate tanti aia nu o aplica bine, da, mai descopeream una alta, dar nu stiam ce sa fac cu ele, nu invatam, nu capatam eu instrumente pe care sa le folosesc.

E super daca ne mai impartasesti si nu doar revelatii, ci si schimbari concrete pe care le constati la tine sau ce mai aplici, ce lucruri noi iti ies, de care te tii mai mult...orice (ma rog, orice vrei si poti spune public). Multumesc mult.

la "'aoleu, daca n-o sa pot fi mama de-aia total sacrificata, in consecinta o sa fiu o mama rea, ce chestie odioasa din partea mea, sa mai am si eu nevoi, dorinte'." - cred ca e pur si simplu o convingere despre cum ar trebui sa fie mamele, pe care am vazut-o la mama, bunica, mamele multor prietene si ca 'esti de condamnat daca nu te sacrifici pentru familie' (sa dai tot pana cazi) - cam asa suna o convingere, o regula interna...si poate si tata se astepta la asta de la mama

da, mi s-a format un reflex de a observa imediat, ma ghidez dupa emotii, poate nu ies total din reactie, dar macar imediat ma intreb ce e in neregula, care mi-e problema, ce ma deranjeaza, de fapt
asta cu "daca ne certam, ne despartim" suna a convingerile de care zic eu, tot a regula, si se activeaza atunci...la cogn-comp exista o tehnica sa duci gandul pana la capat "si daca ne despartim, ce inseamna asta pentru mine, despre mine?" - sa zicem ca "despre mine inseamna ca nu am fost destul de buna si nimeni n-o sa vrea pe cineva care nu-i destul de bun si pentru mine inseamna ca o sa raman mereu singura si o sa fie teribil, e foarte rau sa fii singur, n-o sa-mi mai revin, viata mea va fi groaznica" [e doar un exemplu] si dupa ce privesti gandul final in fata, datile urmatoare nu mai are asa mare putere, chiar daca nu dispar reactiile din prima, se mai poate lucra cu argumente pro si contra pe gandul final, sa nu mai aiba puterea de 'sentinta', 'lege universala', ca tu cand a aparut ai identificat

tre sa ma prind cum faci sa citezi multiplu din acelasi mesaj, ca din mesaje diferite stiu , ca e cool cum faci tu - dai copy paste la tagurile cu quote? sau altceva?

[crina38]

buna dara,

azi noapte am reusit dupa vreo 3 nopti de mancat, sa nu mananc.Bineinteles ca m-am trezit si am avut gandul asta..dar am zis nu, si dupa am zis iar da..pana la urma nu m-am dus..Dar nu a fost dorinta asa puternica....caci dc era sigur ma dobora.Eu nu eram f categorica atunci cand ma convingeam sa nu ma duc...am simtit asta..era totul f fragil....Noroc ca nu am vrut f tare sa mananc ca nu stiu ce faceam....
Am ramas cu senzatia ca victoria de azi-noapte nu-mi apartine..Ca a fost un pic prea usor ..adica nu stiu dc m-am facut inteleasa...mai mult nu doream sa mananc decat puterea cu care ma convingeam sa nu mananc...m-am tacanit? sau intelegi ce vreau sa zic...
Nah, acum nu sunt multumita nici ca am rezistat!!!Ca a fost prea usor...Mereu nemultumita de mine......am zis eu ca sunt cam dura cu mine..
Una peste alta am schimbat si tickerul in bine( minus 1.2kg fata de sapt trecuta.......m-a ajutat ca am iesit afara ieri de 2 ori dupa ziua de fructe)

[dara]

Buna, Crina...pai cam asta ziceam si eu ca la inceput gandul alternativ nu are mare putere si credibilitate si ca va trebui sa i-o cresti tu in timp. Gandindu-te clar la motivele pentru care nu vrei sa mananci noaptea, aducandu-ti argumente, pe care sa le poti repeta noaptea din ce in ce mai mult si mai convingator.

In al doilea rand mai poti sa vezi de ce iti vine sa mananci totusi, care ar fi scopul...de exemplu 'sa ma simt bine' - 'dar de ce nu ma simt bine de trebuie sa dreg cu ceva?'. Asta ar fi un prim pas, iar al doilea sa vezi cum altfel sa te simti bine, nu cu mancare. De exemplu sa inveti sa te relaxezi, sa respiri (expir de doua ori mai lung ca inspirul, ca un oftat) sau altele. Sau 'sa ma linistesc' - 'dar ce ma nelinisteste? si cum pot rezolva?'...

Chiar daca nu le descoperi pe toate de la inceput, daca insisti sa monitorizezi gandurile, emotiile, se formeaza exercitiul asta si vei mai 'in contact' cu ele.

Inteleg nemultumirea ta, nu simti ca ai stapanit tu, dar este de asteptat ca opozitia sa nu fie puternica la inceput, pana n-o intaresti tu prin exercitiu, iar faptul ca de fapt nu-ti venea prea tare sa mananci ti-ar fi util sa afli cum de data asta nu-ti venea, aveai ganduri pozitive, erai linistita, etc. - pentru ca de-aici poti afla solutii pentru cand impulsul e mai puternic.