[CezaraCezarului]

Hello hello!

După 9 zile mai vin să las nişte vorbe, încep a se aşeza încet-încetişor lucrurile. Bărbatul mi-e plecat în Cluj la interviuri, eu aplic, dar încă nu m-a sunat nimeni şi stilul de viaţă sănătos e în pom. Dar mă urc după el să-l cobor. Am impresia că am pus ceva, mâine mă cântăresc să ştiu sigur. Deşi am făcut mişcare o grămadă, am mâncat „lături” şi pe alături. Un covrig, un dulce, o pâine, o... Treburi rapide, de consolare. Dar nu le mai consider binge pentru a că a fost treabă conştientă şi câte o bucăţică, nu mâncat până nu mai puteam respira. Acum mi-am început ziua cu nişte tărâţe de ovăz cu lapte, termin de băut o cafea şi reiau căutările d'emploi.

Diseară aş vrea să alerg prin curte-jurul casei, sper să-mi iasă, e un friiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiig. Dar măcar străluce soarele, deci tot e o treabă. De când am părăsit Bucureştiul parcă mă simt mai uşoară, în ciuda kilogramelor. Am fost tare incompatibilă cu oraşul 'cela. Îmi plac începuturile.

Vă cer scuze pentru absenţă, deşi motivată, şi încerc să revin şi să îmi revin, oricum la mutare am aruncat toţi sacii cu haine XXL, deci e exclus să mă umflu la loc.

[CezaraCezarului]

Uf.

Mi-am început bine ziua şi am încheiat-o prost. Perioada asta se pare că nu e prea bună pentru slăbit, asta mai ales pentru că o fac eu să nu fie bună. De ce nu m-oi număra şi eu printre oamenii care, atunci când sunt stresaţi, nu mănâncă? În cazul meu e fix invers. Cred că doar ieri seara am fost atât de supărată încât am „reuşit” să nu mănânc. Domnul s-a întors din Cluj de la un al TREILEA interviu cu o firmă, a fost aprobat de manager, toate cele, până când a trebuit să poarte o discuţie cu un alt manager din State care i-a transmis că... Nu pare suficient de entuziasmat şi încântat de acest job. Şi că nu are o atitudine potrivită. Toate acestea le-a constatat telefonic. Aşadar încă un eşec. Aveam maaaaari speranţe legate de postul respectiv, deşi implica multă muncă, noaptea, weekenduri, toate cele. Absurditatea loveşte din nou.

Mă simt ba mică şi neputincioasă, ba mare şi neputincioasă. Azi-dimineaţă cântarul arăta 84 de kile, cred că e stricat sau ceva, că n-aveam cum să am aşa puţin. În seara asta am mâncat piure mai mult de nervi, mâine sigur nu mai e aşa prietenos.

Încerc să mă lupt cu constatarea că iar încep ceva ce nu pot termina, dar de fapt lupta cu kilogramele nu se va termina niciodată, aşa că... Rămân pe baricade. Şubrede.

[GCM]

Si eu mananc la stres....mai ales carbo!
Bafta multa Di...nu va pierdeti speranta!

[Zoe]

p'ecum ştii, şi eu la stres. pe de altă parte, am făcut de mult pace cu faptul că nu o să mănânc niciodată tot ce văd în faţa ochilor. nu pe termen lung - am făcut proba, dacă mănânc ca sparta trei zile nu e o tragedie la cântar; şi potolesc şi piticii momentani.
doar că alea trei zile trebuie să se întâmple cât mai rar cu putinţă.

poate că e mai bine că n-a luat interviul ăla, chiar dacă aveaţi atâta nevoie de locul de muncă, mai ales dacă spui că n-ar fi fost prea grozav din punctul de vedere al efortului. zic eu că o să se arate ceva până la urmă. don't give up!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de GCM

Si eu mananc la stres....mai ales carbo!
Bafta multa Di...nu va pierdeti speranta!

N-o pierdem, Codruţ, dacă o pierdeam nu mai eram aici. Daaa, la nervi şi stres sunt şi eu magnet de carbo, nimic altceva nu mă satisface. Dacă am ajuns să mănânc cartofi pentru că nu era niciun alt carbohidrat în casă...

Anterior postat de Zoe

p'ecum ştii, şi eu la stres. pe de altă parte, am făcut de mult pace cu faptul că nu o să mănânc niciodată tot ce văd în faţa ochilor. nu pe termen lung - am făcut proba, dacă mănânc ca sparta trei zile nu e o tragedie la cântar; şi potolesc şi piticii momentani.
doar că alea trei zile trebuie să se întâmple cât mai rar cu putinţă.

poate că e mai bine că n-a luat interviul ăla, chiar dacă aveaţi atâta nevoie de locul de muncă, mai ales dacă spui că n-ar fi fost prea grozav din punctul de vedere al efortului. zic eu că o să se arate ceva până la urmă. don't give up!

Drept zici. Oricum ar fi nu e o tragedie, se repară toate. Eu am mâncat acum prost cred că vreo 7 zile, sper să-mi ajungă pentru tot anotimpul. Şi da, fix aşa e, chiar dacă se întâmplă, măcar să se întâmple mai rar... Am observat că atunci când îmi „merge prost” nu reuşesc să mă concentrez deloc pe gătit/mâncat sănătos, încă nu a devenit un fel de second nature toată treaba, ar trebui să fie firesc ca dacă ceva nu merge bine, să nu stric şi ce-am clădit din punctul de vedere al kilogramelor. EH. Cântarul a zis azi 83,9, mă mir cât se poate de sincer, poate că a ajutat şi mersul pe jos, singura mişcare pe care am mai făcut-o de curând.

Nu e loc de renunţat oricum. E loc de plâns, acoperit cap cu plapumă, stat în poziţia fetală şi apoi e loc de ridicat şi reluat viaţa şi căutările. De jos mă gândesc că numai în sus te mai poţi duce...

[lidiuta]

De jos poti sa o iei si spre subsol, dar nu e cazul. Sa fim optimiste si in primul rand realiste!
Si eu mananc carbo rai cand trec prin situatii noi sau neplacute...de fapt noi ne mancam emotiile, fie ele bune sau rele. E un obicei prost, recunosc, la mine, incerc sa nu recurg la el de cand am constientizat care sunt problemele de fapt.
Succes in noua locatie, spor in toate!

[lidiuta]

Anterior postat de CezaraCezarului

Uf.
Încerc să mă lupt cu constatarea că iar încep ceva ce nu pot termina, dar de fapt lupta cu kilogramele nu se va termina niciodată, aşa că... Rămân pe baricade. Şubrede.

E adevarat ca lupta cu kilogramele nu se va termina niciodata, dar nu trebuie sa ne descurajeze acest aspect. E ca si cum ai zice ca toata viata o sa ai vase de spalat. Asta nu inseamna ca nu mai gatim, nu?

[GCM]

Iti invidiez cantarul...al meu arata doar pe plusss....desi ma chioram intrun geam si nu aratam asa nasoala ( caut eu sa ma amagesc) sunt mare pt inaltimea mea de un metru si o dunga...
Duminica dimineata as putea forta din nou parchetul cu cantarul...pana acum a fost mai aiurea ca ma trezesc prea dimineata fara digestie uneori...obosita. Doamne cata barbologie!!!!

[Animis23]

Ce mai faci?

Care e planul? Stati la Medias pana are unul dintre voi o oferta clara in Cluj, sau...?

Eu va tin pumnii, m-am straduit sa dau CV-urile voastre peste tot, dar e asa o loterie...Imi pare rau ca a iesit interviul ala cum a iesit, dar daca ei nu au putut sa il citeasca corect probabil ca nici nu i-ar fi fost bine acolo, everything happens for a reason.

Te pup si ma gandesc la voi, va astept in vizita in noua casuta!

[Zoe]

hai, măi, di, nu mor caii când vor câinii. le-om da noi de cap şi kilogramelor.
nu mă gândisem la punctul de vedere al lui lidi