[dara]

Di, vezi ca uneori dupa ce rezisti 'eroic' taman atunci te 'recompensezi' dupa pt ca ai rezistat
Stiu ca mie mi se intampla dupa evenimente, botezuri, nunti, party-uri, sarbatori - de mai apareau si gandurile de 'oropsire' (eu sunt oropsita pt ca nu am voie sa mananc ca restul) dupa ce rezistasem eroic sa nu ma vada lumea 'dand pe-alaturi' (ca doar eu sunt la dieta). Pana si acest continuu 'sunt la dieta' e uneori activator de intrat in cercul vicios...ca ahaaa, si acum am gresit, deci dupa asta potopul, ca nu mai conteaza

So, nu te baga in cerc cu totul sau daca scapi nitel in cerc, macar mai si amuza-te, nu lua totul f. in serios Bineinteles ca nu ma refer la a lasa totul balta, dar e vorba de eforturi echilibrate si pe termen lung mai degraba decat sa-ti iasa 'ata'.

Desigur ca si invers, daca nu 'rezisti', incepi sa te blamezi si 'daca tot am facut-o lata, ce mai conteaza?'...ei bine, conteaza! Adu-ti aminte de asta
Chiar daca nu vezi snur rezultatele preconizate, nu lasa ca asta sa fie motiv sa renunti - fix de-aici vei invata cum sa ai rabdare cu tine, nu cand lucrurile merg bine atunci e usor si nu invatam mare lucru .

Na, ca acu' ai disparut tu (nu in sensul de sic!sic! ci de 'ups')
Pupici

[ras_cristalin]

Hai la sport, Di... Uite-asa... si-asa... si-asa...

[August]

Diana-Andreea-Cezara, pai ne lasasi asa? Te-ai dus in neguroasa bucatarie cu mirosuri care mai de care mai imbietoare si ai ramas intepenita acolo? Pai nooo, vii sa ne zici in cate strachini ai calcat!
Cat despre povesti pe la ghiseu, eheee, ma simt sefa! Cand plec de la ghiseu, transpirata si cu foile alandala in maini si pe jos, zici ca m-a gratiat dom' presedinte (chit ca rezolv sau, mai degraba, nu rezolv: pentru ca am asa un stil aparte sa-i enervez si ma mai cheama odata)! N-am reusit in atatia amar de ani sa-mi fac macar o pila, lucru pentru care sufar...

Dara, draga mea, eu am cam comis-o zilele astea. La mine in cap s-a instalat confortabil acel "am slabit, deci acum mai pot" si nu stiu cum sa scap de el! Si apare apoi gandul ala sacaitor, de care ai pomenit: pai am comis-o, gata, s-o duc la capat, ce naiba?! Apoi vine vocea a treia, tot carcotasa: lasa, draga, ca termini cu tambalaul si abia APOI poti relua programul sanatos. Uf, simt ca-mi scap din mana!

[dara]

Anterior postat de August

Dara, draga mea, eu am cam comis-o zilele astea. La mine in cap s-a instalat confortabil acel "am slabit, deci acum mai pot" si nu stiu cum sa scap de el! Si apare apoi gandul ala sacaitor, de care ai pomenit: pai am comis-o, gata, s-o duc la capat, ce naiba?! Apoi vine vocea a treia, tot carcotasa: lasa, draga, ca termini cu tambalaul si abia APOI poti relua programul sanatos. Uf, simt ca-mi scap din mana!

Hi, cred ca nu se supara Di daca ne facem de cap pe-aici, dam bairam cat nu e acasa, asa ca iti zic cu ce ganduri alternative le 'pocnesc' eu pe alea care m-ar face sa mananc, de obicei e bine sa gasim gandurile alternative proprii, care adica sa functioneze pentru noi, insa din cate stiu exemplele nu strica
-de obicei pot fi mai multe ganduri de-asta automate (repetate adeseori, prin urmare intarite), il contracaram pe primul, vedem ca nu merge si o lasam balta. Treaba e ca dupa ce l-am contracarat pe primul, mai apar si altele automate, pe care nu le mai contracaram si de-asta 'nu merge' de cele mai multe ori, in afara de faptul ca cele alternative trebuie repetate si ele de multe ori ca sa capete puterea celor automate. Un exemplu de dialog mental ar fi:

-Sunt obosita/tracasata, merit sa ma delectez (recompensez) cu ceva bun, si-asa mai mereu n-am voie (saraca de mine), da' ce, eu sunt mai bleaga?
sau - lucrurile oricum nu-s cum vreau eu, ce mai conteaza...(ori merg toate bine, ori niciunul)
sau - am slabit, acum imi permit
G.Alt.: Cris, vezi ca astea-s distorsiuni, fac parte din problema ta cu mancarea, nu trebuie sa le crezi, adu-ti aminte cat de rau iti pare dupa aia cand realizezi ca nu ti-a fost util sa procedezi asa
- Eh ,daca tot am stricat ceva, pot sa stric pana la capat, ca ori e 'curat', ori nu (totul sau nimic)
G.Alt.: Aha, asta e gandirea aia a mea cu totul sau nimic, nu trebuie s-o cred, face parte din 'boala', stiu ca mai rau imi fac cu ea, mai sanatos e sa las lucrurile unde sunt, cat am mancat e ok, de ce sa si dublez-triplez cantitatea? Nu fac decat sa-mi dau de lucru la slabit dupa aia, sa oscilez si oscilatiile nu-s sanatoase, imi amintesc cat de rau imi pare dupa si-s amarata, maine o sa gandesc cu totul altfel decat in momentul asta
- Ei lasa, ca nu e momentul acum sa ma ocup de astea, dupa ce trece tambalaul pot relua programul sanatos - [in vremuri de tambalau nu se poate/merit sa fac exceptii, ca si-asa ma chinuie tambalaul]
G.Alt.: E greu, dar tocmai ca trebuie sa invat sa nu mai compensez nervii/chinuiala tambalaului cu mancare, tocmai in perioade mai grele am nevoie sa ma pot abtine, ca in cele linistite mi-e usor, o sa ma trezesc cu tambalau plus ingrasare in loc de numai tambalau si o sa ma simt dublu nasol din cauza asta
- Da' e greu si m-am saturat sa fie lucrurile grele
G. Alt.: Daca mananc si ma ingras nu fac decat ca ele sa devina si mai grele, pot sa rezist, chiar daca pe moment acum imi pare frustrant, mai incolo o sa ma bucur c-am facut-o, am sa ma simt mai puternica
- Nu vreau sa ma simt mai puternica, sunt suparata, vreau sa uit de toate si sa ma simt alinata, m-am suparat pe toate lucrurile, nu-mi place cand lucrurile nu merg bine, cand nu merg cum vreau eu, imi vine sa imi bag picioarele si sa nu mai stiu de nimic
G.Alt.: Mda, situatia nu pare tocmai roz, dar daca ma ingras o fac si mai neagra, chit ca acum imi pare ca nu poate fi mai neagra de atat, imi amintesc de momentele in care mi-as fi dorit sa nu procedez asa, sa nu fi mancat mult
- Daca astea nu merg bine, n-o sa reusesc nici altele, asa ca ce mai conteaza, vreau sa mananc si eu acum lucruri de care am fost privata (sentiment ca si cum cineva ne-a facut un rau)
G.Alt.: astea-s distorsiunile cognitive bine cunoscute, par credibile acum, dar stiu ca la rece nu-mi vine sa cred ca actionez in baza lor si nu fac decat ca lucrurile sa fie si mai grele pentru mine mai incolo (nu ma razbun in felul asta pe nimeni, de fapt, decat pe mine, chit ca acum simt ca parca as face in ciuda cuiva 'na, uite ce ma faci sa fac'), hai ca nu-mi mai vine chiar asa tare sa mananc, la cat a ramas din impuls pot rezista si voi uita in vreo 10 minute, nu mai renunt, ca la mine renunt de fapt daca fac asta

Am plusat eu cu se intalneste mai frecvent, in caz ca-s vreunele nedetectate, dialogul asta, chiar si tot, cred ca mental dureaza numai o secunda, nu pare atata poliloghie si na, nici nu cred ca in ganduri folosesc exact cuvintele astea, dar am incercat sa redau sensul gandului cat mai bine, ca gandul e mai compact asa si cumva mai ambiguu - nu-s chiar asa artificiale cum e posibil sa sune.

Treaba e ca nu doar mancatul se poate 'trata' asa cu ganduri alternative mai echilibrate, fara distorsiuni cognitive, ci si felul in care percepem tambalaul, supararile, alte chestii si atunci ne vom diminua unele stari proaste (chit ca initial ne par foarte justificate) - ne putem ameliora interpretarile si cumva atunci ca bonus in afara ca starea nu mai e asa proasta, mai putem vedea si solutiile, lucrurile pozitive...cand e suparare mare nu prea le vedem. Sau supararea nu ne lasa sa credem ca vom reusi (chit ca nu la modul perfect).

Cel mai util e ca macar o data sa iti faci in scris un dialog propriu cu raspunsuri (ganduri alternative) la cele din vechiul mod de gandire, ca poate ai si alte argumente care ar functiona mai bine la tine, practic tu te cunosti cel mai bine - si de obicei, daca nu functioneaza, inseamna ca mai sunt unele ganduri automate 'pitite' carora nu le-ai 'raspuns' si cantaresc mai greu, nu-s estompate cu alt gand. Nu dispar de tot din prima, important e sa fie estompate pana poti rezista impulsului de a manca.
Pupici, tin pumnii

[CezaraCezarului]

Cum era melodia... ? Un pas inainte - doi pasi inapoi. Cu asta am rezumat umila-mi existenta din ultimele saptamani, dar cum nu sunt omul putinelor cuvinte (nu in dimineata asta, cel putin) mai insist si cu explicatii, scuze. Ce sa-l citez pe Ionut - "numai oamenii mici se ascund dupa deget" - recunosc, sunt un om mic din punct de vedere al vointei, un om mare din punct de vedere al... kilogramelor. Am pus vreo doua kile - mai stiti cand va povesteam ca acasa ma rezum la lins lingura? M-a crezut cineva? Mare greseala. Bine, pana la un moment dat si eu ma crezusem. Pana cand le-am scos pe toate din cuptor, mai o firimitura, hai sa tai totusi o bucata, de ce sa manance doar ceilalti si eu sa ma uit, de ce isi bate soarta joc de mine, lasa ca-i arat eu ei si mananc, ce, numai eu sa stau sa ma uit la farfurie?! Si tooot asa mi-am intins capcane si m-am prins in ele ca un sobolan gurmand (Ratatouille imi zic de acum inainte), m-am zbatut, dar nu prea mult, ca nu-mi sta in fire - eu cedez usor cand dau de greu si nu prea pot pricepe de ce, dupa atatia ani, daca stau sa ma gandesc, treaba asta cu mancatul asa cum se cuvine e INCA o provocare. Dar sunt si niste parti bune pe care tin sa le precizez: 1 - doua kilograme = putin pentru cat am mancat, in ultimele doua saptamani am fost tot cu "burta plina". 2 - nu am mancat nimic nesanatos (doar "otravuri" homemade) 3 - am cedat doar in fata dulciurilor - deci fara uleiuri, prajeli, paini, minuni. Asa ca rasuflu (vag) usurata. O iau de la capat, presupun, ca niciodata nu-i prea tarziu si niciodata nu-i prea devreme.

Si-acum ca "the cat's out of the hat", sau nah, the fat cat's out of the fat hat... mai continui povestile, desi tolba e cam goala, voi imi stiti felul - vin pe-aici doar cand e bine, cand pot sa zic de slabit, de sport, o lauda, niste cuvinte frumoase. Dar in ultimele saptamani am tot fugit de oameni, nu m-am mai intalnit cu nimeni, n-am mai raspuns la telefon, noroc cu El, care ma suporta cu toate schimbarile, cu norul ce-mi pluteste deasupra capului, de sunt mereu "plouata"... noroc cu cativa oameni care ma mai cauta in ciuda zidului pe care il ridic in jurul meu, eu n-am nevoie de Manole, ma descurc singura. Si cateodata ma sperie asta, ca stau saptamani in sir fara sa discut, ca primesc mail-uri si nu raspund, ca aud telefonul sunand si-l inchid... dar momentan simt ca e prea mult negru in mine ca sa-l mai improsc si pe ceilalti. O profa de engleza din liceu ne-a spus odata o faza care ma urmareste pana in ziua de azi - ca transformam oamenii, prietenii... ca-i transformam foarte usor in niste cosuri de gunoi - mergem la ei, le zicem tot ce e rau, ne descarcam si ei raman in urma noastra, plini si de problemele noastre si de ale lor. Si nu mi se pare corect. In ciuda a tot ce spun, eu sunt o mare iubitoare de oameni, chiar daca fug de ei, si nu vreau sa le mai dau si eu gunoaie, le au cu totii pe ale lor.

Asa... trecand peste bucatile mele de suflet aruncate prin jurnal - o veste mai mult decat buna. Nici nu stiu ce prefix sa-i pun. Hiper-buna? Super-buna? Extra-mega-uber buna? Vineri apare in apartament un nou membru al familiei - nu-s nici "embarasada", nu e nici o pisica, nici un catel, ci cel mai frumos cadou de zi de nastere - o banda de alergat! Ce inseamna asta? Fara scuze pentru sedentarism, fara lamentarile mele eterne ca nu am unde sa fac sport/unde sa alerg pe langa casa in Bucuresti. Fara grasime! Fara... fara lene sustinuta de complexe.

Pana atunci... va salut, va imbratisez, va iubesc.

[ras_cristalin]

Si eu sufar de ingrasare zilele astea, sunt bolnava de ingrasare. Nu stiu daca te consoleaza, dar pe mine ma ajuta cand stiu ca mai multe fete trec prin perioada cand se "pregatesc" pentru iarna, invelindu-se cu straturi calduroase
La scoala-ti merge bine?
De munca ai? Eu nu gasesc nimica nimicutza
Na bine atunci, distractie placuta pe banda si sa ne auzim mai slabe. Binepa !

[UluceanuAnaMaria]

Buna, Di! Dupa lunga mea absenta din jurnalul tau, m-as decis sa mai trag si eu cu ochiul aici (desi nu pot spune ca ti-am lasat jurnalul deoparte in totalitate, am mai tras cate un sneakpeek din cand in cand, deci sunt la curent cu toate!). Voiam sa-ti spun ca ma bucur enorm pentru tine ca ti-ai cumparat banda si sunt sigura ca de-acum incolo o sa dai jos kilogramele.. pe banda rulanta Kilogramele alea 2.. vin si pleaca! rapid! Iti promit, ca si eu sunt patita (si de cate ori.. ) cu dulciurele astea care-ti fac cu ochiul pretutindeni, iar la final de zi tin sa-si faca simtita prezenta. In ce fel? Simplu, pe ecranul cantarului

Pupici, sper ca data viitoare cand ne scrii, sa ne spui cat de mult iti place banda noua si ca deja ai trecut peste cele 2 kilograme buclucase!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de ras_cristalin

Si eu sufar de ingrasare zilele astea, sunt bolnava de ingrasare. Nu stiu daca te consoleaza, dar pe mine ma ajuta cand stiu ca mai multe fete trec prin perioada cand se "pregatesc" pentru iarna, invelindu-se cu straturi calduroase
La scoala-ti merge bine?
De munca ai? Eu nu gasesc nimica nimicutza
Na bine atunci, distractie placuta pe banda si sa ne auzim mai slabe. Binepa !

Asta mi-a placut mult cu straturile calduroase. E explicatia ideala, da, ce noroc a dat peste mine! E un fel de consolare si faptul ca nu sunt singura in asta, dar pentru mine o consolare negativa - 1 - ca tot grasa raman si 2 - cand cei din jur slabesc si eu tot asa raman ma simt si mai rau, deci e si o doza de invidie pe acolo desi n-ar trebui, ca doar altii fac eforturile necesare. Cam trist si cam coplesitor faptul asta ca toata treaba tine doar de tine, am vazut ca putem slabi, stim si metoda, stim si ce sa mancam, cum sa ne miscam, cel putin la mine singura problema ramane intre urechi, acolo, fix in creieras, chestia aia roz (si ofilita in ultima vreme, presupun) care m-a tras in jos cam toata viata - a se observa cum dau vina pe creier ca sa nu dau vina pe mine, ca si cum am fi doua entitati separate.

La scoala e fain, cursurile-s interesante, avem niste profi tare implicati in politica, arta - dezavantajul in treaba este ca-s si niste oameni tipicari si plini de prejudecati - eu una nu suport sa vina cineva sa-mi spuna "toti sunt ... " "niciodata nu..." - afirmatiile de genul ma cam sperie, ca viata e flexibila, numai buna de sucit pe toate partile, oamenii-s diferiti, deci sunt complet nocive generalizarile. Eh, tu stii ca eu am probleme cu toti profii si ma plang non-stop.

Munca... ma suna pentru interviuri si eu ba nu raspund, ba nu-mi convine. Eram in al noulea cer in legatura cu un alt post de predat - engleza pentru romani si romana pentru straini, si cand m-au sunat sa ma duc am zis ca am gasit altceva. Da, sunt speriata si antisociala si cu nivelul de self-esteem la ZERO.

Si-acum fug ca abia azi zugravim, abia astept sa va arat ce dezastre facem, sper sa nu vina blocul peste noi la ce "priceputi" suntem.

[ras_cristalin]

Pfai ce bataita meriti tu e am ajuns sa-mi depun cv-ul la Flanco si tu refuzi post de prof de romana pentru straini, ceea ce e super pentru ca poti sa ii inveti injuraturi !
La mine la scoala e interesant, fascinant, atragator... dar doar pentru mine. Colegii nu vin la cursuri
Spor la spoit peretii la tine in camera ii faci rooooooz, da?

[ras_cristalin]

Anterior postat de Alynuta

Si mie imi cade parul ,am avut o perioada in care imi faceam masti cu un galbenus,ulei de masline,lapte ,miere,arata parul mult mai sanatos ,lucea si parca nici nu-mi cadea atat. Toata casa e numai un par de-al meu ,m-am saturat eu de el.

Aaaa, uitam... voiam sa iti recomand masca asta de par. e chiar buna eu stau cate o ora cu ea in cap si dupa aia am un paaaar daca-l convingi pe Ionut sa-ti faca si masaj la scalp cat timp iti intinde masca in par, e de doua ori mai bine