[deadcountess]

Mie mi-a placut cum ai scris, de fapt ca in totdeauna. Nu toti fug de cei care spun lucruri adevarate si neplacute

Nu cred ca exista oameni care vad permanent viata in roz, ar fi patologic Probabil ca acei oameni incearca doar sa se autosugestioneze.

[Animis23]

Eu evit sa ajung in stari prea analitice, ca asa nu cred ca m-as mai bucura de nimic. Din cand in cand mai schimb ceva major, daca nu se mai poate cu situatia actuala, si.... in mare, sunt convinsa ca traiesc dupa niste principii destul de simple, fara sa cercetez prea mult de ce, sau daca e normal, sau daca are valoare sau rost. Mie filozofia imi complica inutil viata, pe care oricum mi-o complic eu singura cu diverse alte griji si nelinisti.

Mi-a facut, in schimb, placere sa te citesc, pentru ca de fiecare data cand vin pe aici parca mai citesc o pagina-doua dintr-un roman scris de tine. Stilul tau personal inconfundabil si placut urechii si sufletului (in ciuda faptului ca uneori e mai mult despre tristeturi) transpare de fiecare data.

Tot ce pot sa iti spun e ca esti binevenita pe canapeaua mea extensibila din Cluj oricand, si te duc si la Gradina Botanica, daca vrei. Nu o sa imi aprind si eu o tigara, dar o sa fiu cu tine. Te pup!

[CezaraCezarului]

Imi respect tiparul de "o data pe luna", dar de data asta parca e altfel. Nu stiu cum am reusit, de unde o fi pornit, dar in ultimele zile m-am simtit mai bine, ba chiar m-am apucat serios de treaba, gatit, sala, socoteli - in ciuda oboselii catastrofale resimtita cand ajung acasa. In capul meu se repeta un singur gand - schimbarea nu are cum sa apara daca stau si (ma) plang. Si din moment ce tanjesc dupa schimbare mai mult decat dupa orice... actionez in consecinta. Azi am mare interviu mare. Angajatul la firma asta noua ar insemna enorm pentru mine, pentru ca au o reprezentanta mare si-n Cluj si intentionez sa ma transfer cat mai rapid posibil. Am un plan, e vag, e naiv, dar exista. Si stiu ca la un moment dat ma voi intoarce intr-al meu centrum mundi - Ardealul. Am scos cartile despte binge de la naftalina, am sters kilul de praf depozitat pe ele si-n fiecare seara mai citesc cate un capitol, mai rezolv cate o problema. Surse pentru mancat compulsiv am destul de multe, momentan forez creierul limbic sa fac niste ordine prin emotii. Am mai putin si-o sa mai pot inca o data, in lunile martie, aprilie si mai am fost cuminte zi de zi, cred ca asta a fost cea mai lunga perioada de cumintentie si intentionez s-o repet. In noiembrie imi refac buletinul si ma deranjeaza gandul ca abia o sa incapa fata mea cat un cascaval din Tom&Jerry in cadru.

1. Planul ultra-optimist - pana in noimebrie vreo 15 kile.
2. Planul realist - pana la sfarsitul anului vreo 15 kile.
3. Planul pesimist pentru ca ma cunosc, dar incerc sa uit ca ma cunosc - ma mentin sau chiar ma ingras si vin aici lunar sa ma plang.

Sa speram ca voi merge pe prima varianta.

Zilele astea m-am cam fortat sa mananc carne, in ultima luna n-am mancat deloc si am exagerat, desigur, cu carbohidratii. Mi se pare destul de iresponsabil ce fac, cum nu m-am ferit deloc de zahar, cum n-am mai tinut cont de indicele glicemic... dat fiind faptul ca am predispozitie spre diabet. Deci deja nici macar nu mai tine de estetic, ci de sanatate, cum e si normal.

Va pup cu drag, sper sa apar zilele astea cu un plan mai elaborat, momentan studiez forumul si internetul pentru a-mi da seama cu ce sport sa incep si pe acasa (la sala, oricat de bine m-as organiza, nu reusesc sa merg mai des de 2 ori pe saptamana, poate schimb si asta) si ce sa-mi gatesc. E tare greu ca-n putinele ore de care dispun acasa sa ma si odihnesc, sa si gatesc, sa fac si sport, sa mai hranesc si minte cu cate-o carte si inima cu niste activitati in 2. Epuizare, numele tau este viata!

Nu uitati sa imi tineti pumnii azi intre 16 si 18.

[Khali]

Imi place foarte mult cum scrii, Cezara, e limpede ca ai acest dar Ardeleanca de-a mea..si ce ma mai identific cu scrierile tale - sunt eu, dar din fericire am impins acest eu in trecut...

Ce scrii conteaza si asta enorm. Scoate planul 3 de oriunde poti, macar din raza vizuala -adica nu mai scrie planuri negative chiar de nu le poti scoate si din ungherele mintii - ai sanse mari sa dai de inteles creierului tau ca asta vrei, el asta va percepe drept o comanda si intr-acolo te va indrepta in cele din urma.

Undeva, in momentul asta, cred ca planul tau incepuse de fapt cu 3, daca l-ai luat in calcul si l-ai transcris, desi e atata nedemn de a fi luat. Stiu ca te cunosti, mi-am dat seama, dar primul pas spre schimbare e sa nu mai calci urmand tiparele pe care le cunosti asa bine, atata vreme cat acestea nu ti-au adus ceva bun. Nu te programa pentru nereusita, chiar daca reusita ti se pare momentan de necrezut si te consideri departe de ea, este posibila.

La sport, pentru a incepe, ti-as sugera Tae Bo cu Billy Blanks sau Turbo Jam pentru ca poti face chiar daca nu ai facut sport de mult, iti lucreaza cam tot corpul si poti face in ritm propriu.

Cu siguranta nu vrei critici, sunt convinsa ca ai multe pe cap, dar la fel au si femeile cu slujbe, soti si copii, si cele care reusesc demonstreaza ca se poate, iar in conditiile in care oamenii si mai ocupati reusesc, tu de ce ti-ai refuza tie reusita?

As avea atat de multe sa-ti scriu, insa trece timpul si nu m-am organizat, desi chiar simt ca ar fi multe de spus.

Iti tin pumnii pentru astazi, mult succes!

[Animis23]

Normal ca iti tin pumnii!!! Daca asta inseamna o vaga posibilitate de a veni in Cluj!!! De-abia astept acum, imi fac planuri pentru venirea ta! Ce frumos ar fi...

Suna bine si planul, cu toate variantele lui, optimista, realista si pesimista. Ca asa-i viata. Eu sunt alaturi de tine in continuare, no matter what. Pupiiici! Si mult succes, sa ne vedem la Cluj!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de Khali

Imi place foarte mult cum scrii, Cezara, e limpede ca ai acest dar Ardeleanca de-a mea..si ce ma mai identific cu scrierile tale - sunt eu, dar din fericire am impins acest eu in trecut...

Ce scrii conteaza si asta enorm. Scoate planul 3 de oriunde poti, macar din raza vizuala -adica nu mai scrie planuri negative chiar de nu le poti scoate si din ungherele mintii - ai sanse mari sa dai de inteles creierului tau ca asta vrei, el asta va percepe drept o comanda si intr-acolo te va indrepta in cele din urma.

Undeva, in momentul asta, cred ca planul tau incepuse de fapt cu 3, daca l-ai luat in calcul si l-ai transcris, desi e atata nedemn de a fi luat. Stiu ca te cunosti, mi-am dat seama, dar primul pas spre schimbare e sa nu mai calci urmand tiparele pe care le cunosti asa bine, atata vreme cat acestea nu ti-au adus ceva bun. Nu te programa pentru nereusita, chiar daca reusita ti se pare momentan de necrezut si te consideri departe de ea, este posibila.

La sport, pentru a incepe, ti-as sugera Tae Bo cu Billy Blanks sau Turbo Jam pentru ca poti face chiar daca nu ai facut sport de mult, iti lucreaza cam tot corpul si poti face in ritm propriu.

Cu siguranta nu vrei critici, sunt convinsa ca ai multe pe cap, dar la fel au si femeile cu slujbe, soti si copii, si cele care reusesc demonstreaza ca se poate, iar in conditiile in care oamenii si mai ocupati reusesc, tu de ce ti-ai refuza tie reusita?

As avea atat de multe sa-ti scriu, insa trece timpul si nu m-am organizat, desi chiar simt ca ar fi multe de spus.

Iti tin pumnii pentru astazi, mult succes!

Ah! Ma bucur sa regasesc in jurnal unul dintre oamenii preferati de pe site, care mereu stie ce sa spuna si cum sa inveleasca mesajul ca sa nu fie nici prea dulce (ca n-are efect) si nici prea amar (sa n-o ia interlocutorul la fuga). Khali, te desemnez vocea ratiunii din jurnalul meu si sunt 100% de acord cu ce-ai spus. M-am intristat si bucurat in acelasi timp cand mi-ai spus ca ai impins eul in trecut. Intristat pentru ca eu consider ca fiecare particica din nou e importanta si ceva a dus la aparitia ei si bucurat pentru ca ti-e mai bine, ai crescut, iar de unele parti trebuie intr-adevar sa ne desprindem, ca de o tumoare emotionala care ne face rau. M-am gandit ca n-ar mai trebui sa scriu lucrurile negative, insa deocamdata sunt prea prezente, insa o sa incerc sa le mai si sufoc, nu de tot, ca nimeni nu e fericit constant (poate nebunii hraniti cu pastile din camere cu pereti tapitati), dar macar cat sa-mi fie bine si sa prind curaj. O sa tin cont de sugestia ta si o sa incep tae bo-ul, intr-o vreme il faceam zilnic si se conturase frumos talia de la suciturile infinite. Conditie fizica pot spune cu mana pe inima ca am, fac sport si ma misc, doar ca... insuficient. Si mereu ma tem sa nu fortez prea tare genunchii, am avut o perioada in care m-au durut rau de tot, insa atunci aveam cu 10 kilograme in plus. Bine c-a trecut.
Ai absoluta dreptate, reusesc si oamenii mai ocupati pentru ca ei si-au facut dintr-asta o prioritate. Pentru mine a fost mereu spiritul o prioritate, insa spiritul asta e tare nefericit daca "pluteste" in grasime. Va trebui sa restructurez putin prioritatile si sa pun corpul pe primul loc, odata ce esti sanatos... "the world is your oyster".
Am vazut ca mergi intr-un loc atat de frumos in concediu, sper sa ne pui si poze!

[CezaraCezarului]

Anterior postat de Animis23

Normal ca iti tin pumnii!!! Daca asta inseamna o vaga posibilitate de a veni in Cluj!!! De-abia astept acum, imi fac planuri pentru venirea ta! Ce frumos ar fi...

Anterior postat de Animis23

Suna bine si planul, cu toate variantele lui, optimista, realista si pesimista. Ca asa-i viata. Eu sunt alaturi de tine in continuare, no matter what. Pupiiici! Si mult succes, sa ne vedem la Cluj!

Venitul in Cluj e mai mult decat o treaba vaga, tanjesc dupa ea zi de zi, acum insa nu stiu cum sa fac sa creez conditiile pentru plecare. Ar fi frumos si stiu sigur ca ne-am intelege, de cand te tot citesc n-am intalnit nimic cu care sa nu fiu de acord si optimismul tau imi face tare bine. Merci ca-mi esti alaturi, eu tot astept sa se ia si sa slabesc si eu asa frumos ca tine. O sa vezi ca revine si la tine slabitul odata ce se stabilizeaza lucrurile, saracul corp si saraca minte sunt zapacite dupa atatea schimbari.
Te pup !

[CezaraCezarului]

Dupa cum ma asteptam. Am fost la interviu, lor le-a placut de mine, erau gata sa ma imbratiseze si sa-mi faca un masaj... dar mie nu mi-a placut de ei. Aici e partea in care Diana iar se rupe in doua... Diana 1 care vrea sa fie responsabila, sa invete lucruri noi, sa fie intr-un mediu activ si Diana 2, Diana hippie, ce nu vrea atatea batai de cap, vrea sa mai aiba timp sa stea si pe slabute de la munca, sa mai si rada, sa nu fie coplesita de raspundere. Sa vedem care va castiga pana in 31 iulie cand se presupune ca trebuie sa ma hotarasc si sa-mi dau demisia de dincoace. Ce nu mi-a placut acolo? Atmosfera de cavou. Biroul era un etaj enorm din sticla, linistea era mormantala, nimeni nu a plecat la ora la care se termina programul si tanti de mi-a luat interviul m-a intampinat taaare politicos. Am ajuns mai devreme cu 5 minute si mi-a zis "uite INCA un candidat care nu stie sa respecte programul", dandu-si ochii peste cap. Mbun, deci acum ne suparam si pentru ca ajung oamenii putin mai devreme. Frumos. Instinctele-mi spuneau "ok, fugi de aici, nu-i de tine, tu vrei sa pleci de dincolo pentru ca e dictatura", dar totusi am ramas. Iar dupa un test de 2 ore cu mii de intrebari si traduceri, tanti si-a schimbat atitudinea vazand ca ma descurs si nu mai stia cum sa smulga un zambet de la mine. Too bad, you lost me at hello.
Mno. Deci intre timp stau si cuget, sa vad daca sunt pregatita pentru "nou", daca ma simt in stare sa comunic (job-ul asta nou presupune si dat telefoane, iar proverbialul meu caracter antisocial nu-mi va fi de mare ajutor), daca vreau sa fiu in continuare sclav, dar la alt stapan.
Si inca o data ma intreb... cine m-o fi pus sa vin in Bucuresti cand era atat de bine printre ardelenii mei iubareti si iubitori? (aici am exagerat, oameni dubiosi sunt peste tot, dar parca e mai usor sa dai de ei cand orasul are 2 milioane de suflete).

Pentru decizia finala... ramaneti aproape!

Ah - azi e ziua a treia de sport si mancat decent. Sper sa ajung iar in punctul in care sa nu mai trebuiasca sa le numar si sa devina o obisnuinta. De fapt nu, nu sper. VOI ajunge in punctul ala.

[Animis23]

Anterior postat de CezaraCezarului

Venitul in Cluj e mai mult decat o treaba vaga, tanjesc dupa ea zi de zi, acum insa nu stiu cum sa fac sa creez conditiile pentru plecare. Ar fi frumos si stiu sigur ca ne-am intelege, de cand te tot citesc n-am intalnit nimic cu care sa nu fiu de acord si optimismul tau imi face tare bine. Merci ca-mi esti alaturi, eu tot astept sa se ia si sa slabesc si eu asa frumos ca tine. O sa vezi ca revine si la tine slabitul odata ce se stabilizeaza lucrurile, saracul corp si saraca minte sunt zapacite dupa atatea schimbari.
Te pup !

Tind sa cred ca mai degraba sunt eu foarte lenesa...ca pot ele sa fie mama schimbarilor, ca tot nu ma tin de treaba. Dar sper sa fie cu noroc Clujul, si pentru mine, si pentru tine!

Legat de job, nu stiu ce sa iti spun. Si eu imi imaginam ceva cu floricele si dinamism si ce persoana o sa fiu eu cand ma dezvolt prin munca. Dar, sincera sa fiu, I am willing to be a money whore , cel putin momentan, daca sunt platita bine spre foarte bine pentru o munca relativ boring pe care sunt capabila sa o fac, si asta inseamna ca strang experienta de munca si as putea si sa ma intretin singura pe viitor...

Si eu cand am venit aici mi s-a parut ca e foarte (suspect de) liniste, ca toata lumea e sub papuc. Adica, da, exista ierarhie,dar... e altfel dupa o saptamana in colectiv. Vezi linistea aia din alta perspectiva. Nici mie nu mi-a placut deloc una dintre persoanele care s-a ocupat de angajarea mea, s-a exprimat ca o vita si mi-a demonstrat intr-un singur telefon ca este incapabila si nu are ce cauta pe pozitia pe care e, dar astea...se rezolva in timp Eu zic ca daca exista posibilitatea Clujului, meriti o schimbare.

E mai bine sa iti faci curaj si sa intri intr-un mediu nou, decat sa ramai undeva unde oricum nu iti place, doar pentru ca nu stii exact cum ar fi la noua oferta...

[Twisty]