[Prapadeala]

Anterior postat de Animis23

Diaaaaa, multumesc de mesaj.

Sunt si eu asa, cu perioade si perioade. Acum sunt intr-un moment in care observ toate cuplurile din jurul meu si pe cuvant ca mi se frange inima cand imi dau seama ca noi suntem la distanta si o sa mai fim pentru o vreme...

Vreau sa cred ca se rezolva toate, dar nici nu vreau sa imi fac sperante desarte, e complicata treaba...Au fost si prietenii astia la mine si toata ziua au stat lipiti unul de celalalt, in general eu nu sunt genul asta gelos, dar pe cuvant ca m-au enervat asa un pic...

Incerc sa ma concentrez pe munca si sa gandesc pozitiv - mai e putin, vin si examenele, le ia, si apoi mai vedem.

Dar nu pot sa ma gandesc ca dupa vine cautarea unui loc de munca etc. deci alte probleme!!!

O zi buna!

Neata Simina

voi la ce solutii v-ati gandit? Se va muta el la Cluj? Daca aveti un plan este foarte bine si cu putina rabdare va trece timpul si veti fi impreuna

[Animis23]

Pai planul e sa isi ia el aceste restante si sa se mute la Cluj, sa incerce sa isi gaseasca un job. Sa invete pana in februarie si sa isi ia licenta atunci.

Adica planul exista. Cel putin din partea mea. El zice ca isi doreste si el asta, dar parca imi e putin greu sa am incredere in el momentan. Nu il vad convins si asta nu imi da deloc siguranta ca o sa mearga lucrurile bine. Recunosc, eu sunt un pic mai matura, si planific prea mult si uneori ajung prea departe cu planurile si probabil ca s-a speriat si el ca eu deja ma gandisem si cand facem copii, si tot Mai in gluma, mai in serios, dar imi place sa plan ahead. Si el...na, e de-o varsta cu mine, deci e pe undeva pe la varsta de 12-13 ani si inteleg ca ideea de a se maturiza il sperie un pic.

Si pe mine ma sperie un pic, dar sunt foarte dispusa sa incerc sa ma fac mare Si sper sa se mai maturizeze si el cu timpul, ca acum parca se tine cu dintii de copilarie, il ingrozeste ideea de o viata de munca etc. El e mai prapastios asa, eu sunt o persoana optimista, in general am tendinta sa incerc variante si lucruri noi, doar de dragul de a le testa.

El e invers. Mai bine nu incearca nimic decat sa fie dezamagit, si eu cu atitudinea asta nu pot fi de acord, ma scoate din minti cand il aud. Ca el nu stie ce ar vrea sa lucreze, la ce e bun, sau ce i-ar placea, deci prin urmare nu vrea sa se angajeze undeva unde s-ar putea sa nu ii placa...

Incerc sa il dezvat de incrancenarile astea, pentru ca mi se pare ca o sa se poata folosi vesnic de ele pentru a nu face nimic. Si daca ar fi prost, as fi mai linistita. Dar stiu cat de inteligent si capabil e, numai ca e lenes si nu e deloc sigur pe el. Trebuie sa incep sa il flatez mai mult, sa ii zic tot ce poate el sa faca. Pentru ca si eu sunt femeia aia care controleaza si face tot, nu i-am dat niciodata posibilitatea sa ia el hotarari pentru noi.

Daca ma gandesc bine, poate ca inconstient de-asta a facut chestia asta cu amanarea examenelor. Ca sa ma tina in sah, cine stie, sa aiba si el control asupra situatiei....

Pareri? Va pup si va multumesc pentru rabdare, daca cititi tot ce am scris. E un pic haotic, ca am mai aruncat un ochi si la munca intre paragrafe, deci scuze daca e dezlanat.

[Prapadeala]

Anterior postat de Animis23

Pai planul e sa isi ia el aceste restante si sa se mute la Cluj, sa incerce sa isi gaseasca un job. Sa invete pana in februarie si sa isi ia licenta atunci.

Adica planul exista. Cel putin din partea mea. El zice ca isi doreste si el asta, dar parca imi e putin greu sa am incredere in el momentan. Nu il vad convins si asta nu imi da deloc siguranta ca o sa mearga lucrurile bine. Recunosc, eu sunt un pic mai matura, si planific prea mult si uneori ajung prea departe cu planurile si probabil ca s-a speriat si el ca eu deja ma gandisem si cand facem copii, si tot Mai in gluma, mai in serios, dar imi place sa plan ahead. Si el...na, e de-o varsta cu mine, deci e pe undeva pe la varsta de 12-13 ani si inteleg ca ideea de a se maturiza il sperie un pic.

Si pe mine ma sperie un pic, dar sunt foarte dispusa sa incerc sa ma fac mare Si sper sa se mai maturizeze si el cu timpul, ca acum parca se tine cu dintii de copilarie, il ingrozeste ideea de o viata de munca etc. El e mai prapastios asa, eu sunt o persoana optimista, in general am tendinta sa incerc variante si lucruri noi, doar de dragul de a le testa.

El e invers. Mai bine nu incearca nimic decat sa fie dezamagit, si eu cu atitudinea asta nu pot fi de acord, ma scoate din minti cand il aud. Ca el nu stie ce ar vrea sa lucreze, la ce e bun, sau ce i-ar placea, deci prin urmare nu vrea sa se angajeze undeva unde s-ar putea sa nu ii placa...

Incerc sa il dezvat de incrancenarile astea, pentru ca mi se pare ca o sa se poata folosi vesnic de ele pentru a nu face nimic. Si daca ar fi prost, as fi mai linistita. Dar stiu cat de inteligent si capabil e, numai ca e lenes si nu e deloc sigur pe el. Trebuie sa incep sa il flatez mai mult, sa ii zic tot ce poate el sa faca. Pentru ca si eu sunt femeia aia care controleaza si face tot, nu i-am dat niciodata posibilitatea sa ia el hotarari pentru noi.

Daca ma gandesc bine, poate ca inconstient de-asta a facut chestia asta cu amanarea examenelor. Ca sa ma tina in sah, cine stie, sa aiba si el control asupra situatiei....

Pareri? Va pup si va multumesc pentru rabdare, daca cititi tot ce am scris. E un pic haotic, ca am mai aruncat un ochi si la munca intre paragrafe, deci scuze daca e dezlanat.

Parerea mea... oarecum din experienta... daca crezi ca el merita, ai rabdare cu el si o sa se dea pe brazda. Si al meu e la fel, eu sunt cu planurile, el e cu ce o fi, vom vedea, de ce sa ne grabim, dar esti sigura ca vrei... genul ca daca nu rezolvi azi o chestie, poate maine dispare....vine ziua de maine, vezi ca nu dispare si atunci se gandeste ca poate nu i-a dat suficient timp sa dispara

Referitor la amanarea examenelor intentionat, eu zic ca nu e cazul...ei de obicei nu gandesc intr-un mod atat de complex... la ei e totul mai simplu

Si eu am avut multa rabdare, sau asa consider eu ca a fost situatia noastra... si eu am avut idei, l-am batut la cap, l-am impins de la spate, ne-am certat, l-am lasat cu ale lui, a vazut ca am dreptate, si-a cerut scuze si a doua oara am luat-o de la inceput...as vrea sa zic ca progresele lui sunt remarcabile la capitolul maturitate, dar nu prea e cazul... s-a mai maturizat, dar nu excesiv

Sper ca reusesti sa intelegi ceva din ce spun eu

[Animis23]

Anterior postat de Prapadeala

Parerea mea... oarecum din experienta... daca crezi ca el merita, ai rabdare cu el si o sa se dea pe brazda. Si al meu e la fel, eu sunt cu planurile, el e cu ce o fi, vom vedea, de ce sa ne grabim, dar esti sigura ca vrei... genul ca daca nu rezolvi azi o chestie, poate maine dispare....vine ziua de maine, vezi ca nu dispare si atunci se gandeste ca poate nu i-a dat suficient timp sa dispara

Referitor la amanarea examenelor intentionat, eu zic ca nu e cazul...ei de obicei nu gandesc intr-un mod atat de complex... la ei e totul mai simplu

Si eu am avut multa rabdare, sau asa consider eu ca a fost situatia noastra... si eu am avut idei, l-am batut la cap, l-am impins de la spate, ne-am certat, l-am lasat cu ale lui, a vazut ca am dreptate, si-a cerut scuze si a doua oara am luat-o de la inceput...as vrea sa zic ca progresele lui sunt remarcabile la capitolul maturitate, dar nu prea e cazul... s-a mai maturizat, dar nu excesiv

Sper ca reusesti sa intelegi ceva din ce spun eu

Parerea mea e ca merita, evident. Dar parca nici nu vreau sa pic de proasta, asa...trebuie sa ma mai convinga un pic ca vrea si poate.

Si eu l-am impins de la spate. Dar cred ca in adancurile sufletului meu visez la un barbat la fel de ambitios si de infipt ca mine. Desi probabil ne-am bate cap in cap si fiecare ar fi prea self-absorbed ca sa mai avem si o relatie.

Mie de-asta mi se pare ca Andrei merita, pentru ca, desi are cateva defecte la capitolul planificare si ambitie, e un om calm, care ma linisteste cand sunt eu super-apucata si stresata. El e mai casnic asa, mai retras si mai iubitor. Adica imi ofera niste stari si o liniste pe care singura nu mi le pot obtine, si pe care nimeni altcineva nu mi le-a dat. M-am exprimat ca fundul, dar sper ca s-a inteles.

Eu sper doar sa mearga totul frumos si sa isi ia examenele. Nu planuiesc mai departe de atat. Ma gandesc la examenele lui zilnic si nu stiu cum as putea sa reactionez intr-un worst case scenario. As fi super-dezamagita daca pica vreun examen, si nu as mai trece prea usor peste chestia asta. I-am explicat clar cat de mult inseamna pentru mine sa isi incheie conturile cu Bucurestiul ca sa putem locui impreuna si vedem noi ce facem dupa, important e sa ajunga aici. Dar daca nu depune un efort pentru asta, nu stiu daca mai merita....

[Jen]

Hei ! Vii maine?
Eu m-am programat deja!

[Animis23]

Buna!

Din pacate nu vin azi, ca vreau sa fac o curatenie generala inainte de vizita surorii mele. Ne vedem saptamana viitoare la sala!

[happygirldiana]

Buna dimineata, draga mea!
Iti doresc un weekend frumos!

[happygirldiana]

Buna dimineata, draga mea!
Iti doresc un weekend frumos!

[rommyna]

Buna dimi!

[Animis23]

Buna fetelor!

Scriu de la munca. De-abia astept sa se termine ziua asta. Nu am nimic de facut in afara de rectificarea unei probleme create de persoana care a lucrat aici inaintea mea...si asta imi ocupa tot timpul.

Azi sora-mea si sotul ei vin la Cluj si stau tot weekendul in vizita Sper sa fie frumos.

Pupici!