[aussie_girl]

sincer Aly..nu am ce face..cand ma uit la genunchii mei ma apuca groaza..serios..mi se pare ca sunt cumplit de grasi..ca sa nu mai spun ca nu-mi privesc pulpele mai sus ca cine stie ce idei imi mai vin.. deci..vreau, imi doresc sa fiu optimista!!

[Alynuta]

Anterior postat de aussie_girl

sincer Aly..nu am ce face..cand ma uit la genunchii mei ma apuca groaza..serios..mi se pare ca sunt cumplit de grasi..ca sa nu mai spun ca nu-mi privesc pulpele mai sus ca cine stie ce idei imi mai vin.. deci..vreau, imi doresc sa fiu optimista!!

Si ai mei sunt grasi si urati.Dar asa e conformatia mea.Eu ma bucur ca am reusit sa intru in niste blugi mai vechi,mai trebuie sa intru intr-o pereche noi cumparati anul trecut.Toate colegele mele spun ca nu voi mai intra in ei ,dar eu totusi nu renunt sa sper inca.

[damo]

Anterior postat de aussie_girl

sincer Aly..nu am ce face..cand ma uit la genunchii mei ma apuca groaza..serios..mi se pare ca sunt cumplit de grasi..ca sa nu mai spun ca nu-mi privesc pulpele mai sus ca cine stie ce idei imi mai vin.. deci..vreau, imi doresc sa fiu optimista!!

Anterior postat de Alynuta

Si ai mei sunt grasi si urati.Dar asa e conformatia mea.Eu ma bucur ca am reusit sa intru in niste blugi mai vechi,mai trebuie sa intru intr-o pereche noi cumparati anul trecut.Toate colegele mele spun ca nu voi mai intra in ei ,dar eu totusi nu renunt sa sper inca.

Dragele mele, dar uitati esentialul: nu genunchii conteaza, ci privirea!!! Vreau sa se citeasca optimismul si increderea in ochii vostri...chiar daca blugii nu intra.
Stiti ce, ce-ar fi sa visam pentru o clipa ca o sa mai purtam blugii de acu 10 ani?
Hai, fiecare sa-si aduca aminte ce masura avea acu 10 ani si hai sa ne punem cu toatele targetul asta, sa ne incapa blugii pe care-i purtam in 2000! Vad deja un zimbet pe fetele voastre, e de optimism, sint sigura!

[aussie_girl]

Anterior postat de damo

Dragele mele, dar uitati esentialul: nu genunchii conteaza, ci privirea!!! Vreau sa se citeasca optimismul si increderea in ochii vostri...chiar daca blugii nu intra.
Stiti ce, ce-ar fi sa visam pentru o clipa ca o sa mai purtam blugii de acu 10 ani?
Hai, fiecare sa-si aduca aminte ce masura avea acu 10 ani si hai sa ne punem cu toatele targetul asta, sa ne incapa blugii pe care-i purtam in 2000! Vad deja un zimbet pe fetele voastre, e de optimism, sint sigura!

damo..esti prietena mea..gata am zis!!

in blugii de acum 10 ani nu cred sa mai intru..tu, atunci eram asa de slaba ca imi spunea mama ca sunt de-a dreptul urata!!! Eu, ca o femeie rezonabila ce sunt, cu doi copiii dupa fundul meu..(deh..asta e!!)..vreau sa intru in blugii de acum 2 ani..care erau masura 6..(nah..c anu stiu ce masura inseamna in Europa..m-am prostit)...

Apropo de privire..ca am ras cu lacrimi cand am citit ce ai scris!! Acum cativa ani, am luat legatura cu niste amici pe car enu ii vazusem de ani de zile. M-am intalnit cu el..si ne-a invitat pe la ei..Eu il intreb ce-i face sotia...cum mai e..aia, aia..El imi zice: "ehh e frumoasa..s-a schimbat asa la cum arata..chia rnu ai sa o mai recunosti...dar sa stii, vocea..voceaaa e neschimbata..e aceeasi voce de care m-am indragostit"..Nici acu' nu stiu daca omul glumea sau intr-un moment al adevarului spunea exact ce simtea..cert e ca intradevar pe tipa nu am mai recunoscut-o..era plinuta rau..Dealtfel..si eu eram..nu chiar ca si ea..dar pe acolo.. De atunci, al meu fac emisto de mine si-mi spune:"draga mea, orice..dar daca vocea nu ti se schimba..eu am sa ma consider fericit!!!!"

[Alynuta]

Anterior postat de damo

Dragele mele, dar uitati esentialul: nu genunchii conteaza, ci privirea!!! Vreau sa se citeasca optimismul si increderea in ochii vostri...chiar daca blugii nu intra.
Stiti ce, ce-ar fi sa visam pentru o clipa ca o sa mai purtam blugii de acu 10 ani?
Hai, fiecare sa-si aduca aminte ce masura avea acu 10 ani si hai sa ne punem cu toatele targetul asta, sa ne incapa blugii pe care-i purtam in 2000! Vad deja un zimbet pe fetele voastre, e de optimism, sint sigura!

Imi place cum gandesti,intr-adevar am zambit cand am citit ce-ai scris dar nu de bucurie ca as putea intra in blugii mult doriti ci de felul pozitiv in care gandesti.Imi plac oamenii optimisti,poate pt. ca eu n-am prea fost optimista . Dar oricum ramane valabil ce-ai scris,cu fixarea targetului.

[LoLy]

Bravo voua daca ati reusit sa va amuzati pt ca pe mine m-au dat lacrimile ...de nervi. Atunci aveam 65 de kg cat nu voi mai fi cat traiesc si de atunci am mai avut o gravidanta dupa care a venit...dezastrul,dar daca treb sa aleg intre kg si fiica mea bineinteles ca o aleg pe ea si nu ma intereseaza cate kg am in plus

[aussie_girl]

Anterior postat de LoLy

Bravo voua daca ati reusit sa va amuzati pt ca pe mine m-au dat lacrimile ...de nervi. Atunci aveam 65 de kg cat nu voi mai fi cat traiesc si de atunci am mai avut o gravidanta dupa care a venit...dezastrul,dar daca treb sa aleg intre kg si fiica mea bineinteles ca o aleg pe ea si nu ma intereseaza cate kg am in plus

Loly...bineinteles ca pe printesa ai alege-o in orice circumstanta!!!! Daaar, te rooog, te rog frumos sa fii pozitiva...de ce sa nu mai ajungi la acele kilograme?? Bineinteles ca poti sa ajungi!! Tu nu intelegi, totul tine de vointa...
Si acum cand iti scriu, mi-am amintit de CEO-ul cu care am lucrat acum 6 ani. Tipa avea atunci 64 de ani..si mamaaa arata superb...Asa o cunoscusem..ma intervievase..ma angajase..ajunsesem sa-i fiu mana dreapta..si chiar sa alerg cu ea 3 zile pe saptamana, la pranz..prin padurea din campus-ul unde lucram. Tipa imi dadea clasa la muschi, la talie..la orice..si eu aveam 30 si ea 63..
Ma minteam ca ..nah..mama ma-sii, asta asa a fost toata viata, ca a fost fericita, si ca ce a stiut ea..doar sa faca exercise si sa aiba grija de ea..

Intr-o zi mi-a povestit din viata ei:

divortase cand avea 50 de ani..pentru ca sotul o insela..bla, bla..Dupa divort a ajuns la greutatea de 158 de kilograme!!! (nu am crezut-o si mi-a adus poze mai tarziu.. )..fusese diagnosticata cu nu'sh ce probleme ovariene..etc, etc..

A zis c aintr-o zi s-a trezit si si-a dat seama ca or se incuie in casa..or face ceva..si a slabit..nu stiu exact la cat ajunsese..dar era foarte slaba..sportiva, plina de muschi. Mi-a aratat pozele si nu am putut sa recunosc decat ochii...atat!

La 60 de ani s-a remaritat..am vazut pozele de la nunta....ohhhhhhh my GOD!!! AVEA O ROCHIE LUNGA ALBA PE CORP..DECOLTATA....am ramas tablou..

Femeia a avut vointa..si a reusit!!

si noi putem..ce mama ma-sii...ca noi suntem ROMANCUTE...DRACOASE SI HOTARATE!!!

te pup

[Alynuta]

Anterior postat de LoLy

Bravo voua daca ati reusit sa va amuzati pt ca pe mine m-au dat lacrimile ...de nervi. Atunci aveam 65 de kg cat nu voi mai fi cat traiesc si de atunci am mai avut o gravidanta dupa care a venit...dezastrul,dar daca treb sa aleg intre kg si fiica mea bineinteles ca o aleg pe ea si nu ma intereseaza cate kg am in plus

Loly,nu te demoraliza caci vei reusi,sunt convinsa de asta.Te-ai documentat bine in privinta dietei monti,ai pus-o in aplicare.Asta dovedeste vointa,ambitie. Nu ne lasam ,nu?

[Alynuta]

Anterior postat de aussie_girl

Loly...bineinteles ca pe printesa ai alege-o in orice circumstanta!!!! Daaar, te rooog, te rog frumos sa fii pozitiva...de ce sa nu mai ajungi la acele kilograme?? Bineinteles ca poti sa ajungi!! Tu nu intelegi, totul tine de vointa...
Si acum cand iti scriu, mi-am amintit de CEO-ul cu care am lucrat acum 6 ani. Tipa avea atunci 64 de ani..si mamaaa arata superb...Asa o cunoscusem..ma intervievase..ma angajase..ajunsesem sa-i fiu mana dreapta..si chiar sa alerg cu ea 3 zile pe saptamana, la pranz..prin padurea din campus-ul unde lucram. Tipa imi dadea clasa la muschi, la talie..la orice..si eu aveam 30 si ea 63..
Ma minteam ca ..nah..mama ma-sii, asta asa a fost toata viata, ca a fost fericita, si ca ce a stiut ea..doar sa faca exercise si sa aiba grija de ea..

Intr-o zi mi-a povestit din viata ei:

divortase cand avea 50 de ani..pentru ca sotul o insela..bla, bla..Dupa divort a ajuns la greutatea de 158 de kilograme!!! (nu am crezut-o si mi-a adus poze mai tarziu.. )..fusese diagnosticata cu nu'sh ce probleme ovariene..etc, etc..

A zis c aintr-o zi s-a trezit si si-a dat seama ca or se incuie in casa..or face ceva..si a slabit..nu stiu exact la cat ajunsese..dar era foarte slaba..sportiva, plina de muschi. Mi-a aratat pozele si nu am putut sa recunosc decat ochii...atat!

La 60 de ani s-a remaritat..am vazut pozele de la nunta....ohhhhhhh my GOD!!! AVEA O ROCHIE LUNGA ALBA PE CORP..DECOLTATA....am ramas tablou..

Femeia a avut vointa..si a reusit!!

si noi putem..ce mama ma-sii...ca noi suntem ROMANCUTE...DRACOASE SI HOTARATE!!!

te pup

Vezi ,ai recunoscut ochii ,privirea de care zice Damo,si care nu a parasit-o

[crissa08]

Anterior postat de LoLy

Bravo voua daca ati reusit sa va amuzati pt ca pe mine m-au dat lacrimile ...de nervi. Atunci aveam 65 de kg cat nu voi mai fi cat traiesc si de atunci am mai avut o gravidanta dupa care a venit...dezastrul,dar daca treb sa aleg intre kg si fiica mea bineinteles ca o aleg pe ea si nu ma intereseaza cate kg am in plus

Normal ca alegi fiica! Insa ca sa fi mereu langa ea, trebuie sa ai grija de tine! Asta e o motivatie puternica pt a intra in hainele de acum cativa ani. Eu m-am delasat multi ani la rand, fiica mea are 21 de ani acum, si-a facut viata ei, ceea ce e normal Nu am fost niciodata o silfida, in liceu aveam 80-85 kg. Apoi am oscilat, in jur de 90kg, m-am operat de tiroida, am divortat, am fost somera, m-am trezit cu peste 100kg. In 1999 am reusit sa slabesc pana pe la 88kg....dar in timp, nu am o explicatie, parca traiam pe alta lume, alta viata...M-am trezit anul trecut in ianuarie la ...140kg. Soc total, am fost buimaca, deprimata, tahicardica, analize proaste...tratamente, in martie datorita unei injectii cu algocalmin facuta la medicul de familie, am stat in spital 1 luna pt ca am facut flegmon si eram aproape de septicemie, m-au operat de urgenta cu rahianestezie (abia a reusit sa mi-o faca), cu tensiunea 18 si febra 40. Pansamente, chin, vreo 2 luni...Am slabit atunci vreo 4 kg... Cand s-a vindecat infectia, am facut un soc postraumatic, aveam atacuri de panica...Mi-am revenit si mi-am promis sa ma schimb, sa fac ceva pt mine. Spre sfr. anului am intrat pe hipocalorica, de revelion aveam 128, era ceva, am fost fericita. Monti am inceput pe 31 ianuarie, rezultatele se vad, chiar daca mi-a fost greu, de multe ori gatesc diferentiat, imi zic mereu ca tre sa merg mai departe. Acum ma aproprii de kg din 2000, cand stiu sigur ca aveam 105, intru in hainele de atunci! Numai fac tratament pt inima, analizele sunt ok...
Sunt hotarata sa tin dieta pana ajung unde mi-am propus si apoi sa numai las niciodata sa-mi scape kg de sub control, adica sa ma mentin! Asat-i povestea mea..
Asa ca fetelor, nu va mai miorlaiti, fiti hotarate si ambitioase. Faceti efortul pt voi si pt cei pe care ii iubiti!