[lady musette]

Buna Mari,

am venit pe la tine prin casuta ca sa mai schimbam cateva cuvinte. La mine nu prea merge cu dieta... sper ca in urmatorul ciclu de slabire sa recuperez ceea ce nu am facut la ciclu de mentinere...Nu cred ca am invatat sa ma educ .. si pe aici pe unde te duci miroase minunat plus ca vis-a-vis e o brutarie cu tot felul de minunatii...Problema cred ca inca nu m-am obijnuit cu ideea ca trebuie sa slbesc... Am avut tot felul de perioade in care chiar daca eram satula imi venea sa mananc, nu ceva anume ci orice... Ma sperie un pic lucrul asta... Mama e grasa acum si nu vreau sa ajung ca ea.....Cand era la 40 de ani avea 45 de kg si 155 cm, iar acum are 85-90 kg la aceeasi inaltime....Ce sa fac????....

[Mari Stanescu]

Anda, eu te inteleg perfect. Eu nu am avut probleme cu greutatea, cum ai avut tu, dar iti pot spune ca devenisem la un moment dat obsedata sa slabesc, iar fetele de aici, iti pot confirma lucrul asta. Vrei sa stii ce s-a intamplat? Eu nu reuseam sa slabesc si nu mancam mai nimic (aveam sub 1000 de calorii pe zi). Nu imi venea sa cred. Stii care era problema de fapt? Creierul meu era setat pe ideea asta ca trebuie sa scad in greutate, si nu declansa nimic corpului meu. Cu cat te gandesti mai mult sa slabesti, cu atat mai mult nu vei reusi. Functioneaza invers decat ar trebui.
Incearca sa nu te mai gandesti la alimentele pe care obisnuiai sa le mananci (incearca sa iti imaginezi ca de exemplu: un iaurt degresat e de 1000 de ori mai bun decat o felie de pizza, de exemplu, sau sa spui ceva de genu`" mmm.. ce pizza buna", dar sa fie un iaurt in fond.)
Alt sfat pe care ti-l pot da este sa gasesti un nutritionist care sa te ajute sa-ti creezi o dieta personalizata (fiecare organism functioneaza altfel, si fiecare dintre noi are un alt ritm de slabire).

Anterior postat de lady musette

Buna Mari,

am venit pe la tine prin casuta ca sa mai schimbam cateva cuvinte. La mine nu prea merge cu dieta... sper ca in urmatorul ciclu de slabire sa recuperez ceea ce nu am facut la ciclu de mentinere...Nu cred ca am invatat sa ma educ .. si pe aici pe unde te duci miroase minunat plus ca vis-a-vis e o brutarie cu tot felul de minunatii...Problema cred ca inca nu m-am obijnuit cu ideea ca trebuie sa slbesc... Am avut tot felul de perioade in care chiar daca eram satula imi venea sa mananc, nu ceva anume ci orice... Ma sperie un pic lucrul asta... Mama e grasa acum si nu vreau sa ajung ca ea.....Cand era la 40 de ani avea 45 de kg si 155 cm, iar acum are 85-90 kg la aceeasi inaltime....Ce sa fac????....

[andra_aly]

Buna Mari Ce mai faci? n-ai mai trecut de ceva vreme prin casuta. am venit eu sa sterg praful
Totul ok?

[Mari Stanescu]

Ma simt ciudat Andra.. chiar vorbeam cu mama azi ca, de la un timp, mi se face rau de la orice fel de mancare. Mi-e foame, as manca, dar cand gust ceva, mi se face greata. Si nu, nu sunt insarcinata

Anterior postat de andra_aly

Buna Mari Ce mai faci? n-ai mai trecut de ceva vreme prin casuta. am venit eu sa sterg praful
Totul ok?

[inadorabila]

Mie mi-o venit sa plang cand ti-am citit jurnalul. Am stat si am citit pagina cu pagina.
Si eu nu plang. N-am plans nici cand o ingropat-o pe bunica!

Nu stiu ce sa mai zic. [si de obicei mereu am ceva de zis]. Am ramas speechless.
Zic doar ca ma bucur ca ti-ai revenit.[daca acesta este adevarul]
Nu-mi pot imagina sub nicio forma cum puteai sa te saturi, cat doar cat mancai!
Nu inteleg, efectiv ma depaseste.
La fel cum ma depaseste si ideea de a nu te iubi pe tine insuti, destul de des intalnita in ultima vreme.

Nu inteleg la ce iti foloseste sa ai picioare mai subtiri? Sau la ce-ti foloseste sa arati ca fotomodelele din reviste? Cu ce te ajuta?
Chiar crezi ca atunci te-ai putea iubi?
Cu siguranta ti-ai gasi o alta nemultumire.
Cand ai tot si nu stii sa apreciezi, eu cred ca cel mai just e sa ti se ia totul!
Pentru ce traiesti? Sa fii nemultumita o viata intreaga? Asta numesti tu viata? asta e perfectiune?
Te-ai gandit vreodata cate fete vor silueta ta? Cate fete si-ar vinde sufletul pentru asta? Te-ai gandit vreodata ... Cati bolnavi se lupta intre viata si moarte? ... si ca ei si-ar dori sa traiasca 5 minute ... sa-si mai vada copilul, sau sotul/sotia?
Tu te condamni singura la boala. Te autodistrugi.

Poti sa ma judeci, poti sa ma urasti pentru ce ti-am zis, cert e ca prin ce am zis eu iti vreau binele, mai mult decat ti-l vrei tu tie insuti... e cert!
As vrea sa te cred ca mananci 1500 de calorii. As vrea sa cred ca mananci 1200.
As vrea.
Si ar fi bine pentru tine.
Ca ai fost aleasa sa te nasti in viata asta, putea sa fie altcineva in locul tau, si totusi ai fost TU aleasa. Invata sa apreciezi faptul ca traiesti, nu-ti bate joc de viata ta!

Ia aminte, cand tu nu te iubesti cum ai putea cere cuiva sa te iubeasca?

[Mari Stanescu]

Anterior postat de inadorabila

Mie mi-o venit sa plang cand ti-am citit jurnalul. Am stat si am citit pagina cu pagina.
Si eu nu plang. N-am plans nici cand o ingropat-o pe bunica!

Nu stiu ce sa mai zic. [si de obicei mereu am ceva de zis]. Am ramas speechless.
Zic doar ca ma bucur ca ti-ai revenit.[daca acesta este adevarul]
Nu-mi pot imagina sub nicio forma cum puteai sa te saturi, cat doar cat mancai!
Nu inteleg, efectiv ma depaseste.
La fel cum ma depaseste si ideea de a nu te iubi pe tine insuti, destul de des intalnita in ultima vreme.

Nu inteleg la ce iti foloseste sa ai picioare mai subtiri? Sau la ce-ti foloseste sa arati ca fotomodelele din reviste? Cu ce te ajuta?
Chiar crezi ca atunci te-ai putea iubi?
Cu siguranta ti-ai gasi o alta nemultumire.
Cand ai tot si nu stii sa apreciezi, eu cred ca cel mai just e sa ti se ia totul!
Pentru ce traiesti? Sa fii nemultumita o viata intreaga? Asta numesti tu viata? asta e perfectiune?
Te-ai gandit vreodata cate fete vor silueta ta? Cate fete si-ar vinde sufletul pentru asta? Te-ai gandit vreodata ... Cati bolnavi se lupta intre viata si moarte? ... si ca ei si-ar dori sa traiasca 5 minute ... sa-si mai vada copilul, sau sotul/sotia?
Tu te condamni singura la boala. Te autodistrugi.

Poti sa ma judeci, poti sa ma urasti pentru ce ti-am zis, cert e ca prin ce am zis eu iti vreau binele, mai mult decat ti-l vrei tu tie insuti... e cert!
As vrea sa te cred ca mananci 1500 de calorii. As vrea sa cred ca mananci 1200.
As vrea.
Si ar fi bine pentru tine.
Ca ai fost aleasa sa te nasti in viata asta, putea sa fie altcineva in locul tau, si totusi ai fost TU aleasa. Invata sa apreciezi faptul ca traiesti, nu-ti bate joc de viata ta!

Ia aminte, cand tu nu te iubesti cum ai putea cere cuiva sa te iubeasca?

Imi pare rau ca am starnit aceasta reactie din partea ta, adica sa te fac, aproape sa plangi din cauza mea. Nu am vrut niciodata sa imi fac rau; cu siguranta am fost inconstienta cand nu vroiam sa mananc mai nimic, dar situatia s-a mai schimbat. Doar ca in ultimele zile, am o stare ciudata, pe care nici eu nu mi-o pot explica: indiferent ce as manca, mi se face rau, pur si simplu. Nu am pofta de nimic, ma simt asa apatica. Nu am mai scris in jurnal de foarte mult timp, dar am mancat din toate, cate putin. Nu am mai facut o obsesie pentru curele de slabire, nu imi mai numaram caloriile cum faceam in fiecare zi. De vreo saptamana si ceva, ma simt rau.. pana si salata de rosii imi provoaca greata sau orice altceva. Probabil si pe fond de oboseala.
Eu sper sa-mi revin in curand.
Nu ma ajuta cu nimic sa arat ca manechinele de pe podium, ele oricum au o viata ratata din alte puncte de vedere. Unele fete tin cure de slabire, pentru a fii mai frumoase pentru iubitii lor, eu niciodata nu am facut compromisul asta; am vrut sa fiu frumoasa pentru mine si atat. Da, intr-adevar, am exagerat, dar am constientizat ca daca continui tot asa, o s-o sfarsesc foarte rau.
Iti multumesc pentru ca ai avut rabdarea sa imi citesti jurnalul, si ca mi-ai tras un semnal de alarma!

[inadorabila]

Anterior postat de Mari Stanescu

Imi pare rau ca am starnit aceasta reactie din partea ta, adica sa te fac, aproape sa plangi din cauza mea. Nu am vrut niciodata sa imi fac rau; cu siguranta am fost inconstienta cand nu vroiam sa mananc mai nimic, dar situatia s-a mai schimbat. Doar ca in ultimele zile, am o stare ciudata, pe care nici eu nu mi-o pot explica: indiferent ce as manca, mi se face rau, pur si simplu. Nu am pofta de nimic, ma simt asa apatica. Nu am mai scris in jurnal de foarte mult timp, dar am mancat din toate, cate putin. Nu am mai facut o obsesie pentru curele de slabire, nu imi mai numaram caloriile cum faceam in fiecare zi. De vreo saptamana si ceva, ma simt rau.. pana si salata de rosii imi provoaca greata sau orice altceva. Probabil si pe fond de oboseala.
Eu sper sa-mi revin in curand.
Nu ma ajuta cu nimic sa arat ca manechinele de pe podium, ele oricum au o viata ratata din alte puncte de vedere. Unele fete tin cure de slabire, pentru a fii mai frumoase pentru iubitii lor, eu niciodata nu am facut compromisul asta; am vrut sa fiu frumoasa pentru mine si atat. Da, intr-adevar, am exagerat, dar am constientizat ca daca continui tot asa, o s-o sfarsesc foarte rau.
Iti multumesc pentru ca ai avut rabdarea sa imi citesti jurnalul, si ca mi-ai tras un semnal de alarma!

Exact Mari, cu nimic nu te ajuta, pentru ca exista lume care vede dincolo de ambalaj.
Frumusetea e un blestem. Un blestem care te distruge.
Ia stai intr-o zi si gandeste-te dincolo de stres si de griji, dincolo de prieteni si dincolo de tot, cat de minunat e ca traiesti. Cat de minunat e ca poti sa vezi, ca poti sa mergi, ca ai ajuns sa faci doua mastere, ca nu te-ai pierdut pe drum ... ca nu esti drogata, ca nu esti fumatoare, ca nu ai vicii, ca ai toate calitatile pe care le ai, ca ai toate defectele, ca ai un acoperis desupra capului, ca ai cu ce sa te imbraci si ai ce sa incalti si ca ai totul. Ai tot ce te poate face fericita. Altii nu au!
Si cand o sa realizezi cat de multe ai, zambeste. Pentru ca le ai, si poate ca nu le meriti. Poate cineva le merita mai mult decat tine si nu le are, si e drept? Nu e!
Atunci de ce sa nu vedem partea buna. Mereu partea buna. Sa te gandesti ca exista cineva care nu are atatea si care daca le-ar avea ar fii sa le pretuiasca maxim.
Ma uit in oglinda si ma vad. Imi inchid ochii si stiu, ca e intuneric, si atunci in dau seama ca bunica mea a trait 20 de ani in intuneric. Si stii ce? A fost fericita!
Niciodata nu s-a plans. Niciodata.
Si imi zicea : Ema, zi-mi cum arata verdele. Si nu stiam sa-i zic.
Si cum sa nu fii multumit cand traiesti?
De ce vrea lumea marea cu sarea... cand e asa de usor sa te bucuri de simple lucruri.
Pe mine ma doare, cand vad oameni care nu se pot multumi.
Si de ce?
Nimeni nu merita nimic. Cine stabileste cat meriti?
Nu meriti nimic.
Esti un simplu muritor, azi esti si maine poate nu. Iar cand vei trage linie ... Cu ce te alegi? Cu clipe de disperare, cu clipe de chin ... cu clipe de durere, cu clipe de nemultumire, cu clipe de ura, de dispret.
Uita-te la tine. Apreciaza ca traiesti. Apreciaza ca ai toate calitatile ce le ai, apreciaza toate defectele, fara ele n-ai fi tu.
Perfectiunea e in mintea ta.
Nu-ti foloseste la nimic, nimeni nu observa lucrurile ce tie ti se par defecte.
Uitandu-ma la pozele tale, sa arat eu asa mi-as face statuie. Dar nu-mi doresc asta. Imi doresc sa ma iubesc, pentru cum arat si pentru ce is. Pentru ca acum sunt cea mai fericita de pe pamant. Stii de ce? Pentru ca-s multumita.
Pentru ca am si ce nu merit.
Si cand voi trage linia, va fi plina de veselie si fericire. Pentru ca pot sa ma bucur de lucrurile simple.

Gandeste-te! Iti ia maxim 10 minute intr-o zi. Iubeste-te tu pe tine insuti. Asta inseamna perfectiune.

[Mari Stanescu]

Anterior postat de inadorabila

Exact Mari, cu nimic nu te ajuta, pentru ca exista lume care vede dincolo de ambalaj.
Frumusetea e un blestem. Un blestem care te distruge.
Ia stai intr-o zi si gandeste-te dincolo de stres si de griji, dincolo de prieteni si dincolo de tot, cat de minunat e ca traiesti. Cat de minunat e ca poti sa vezi, ca poti sa mergi, ca ai ajuns sa faci doua mastere, ca nu te-ai pierdut pe drum ... ca nu esti drogata, ca nu esti fumatoare, ca nu ai vicii, ca ai toate calitatile pe care le ai, ca ai toate defectele, ca ai un acoperis desupra capului, ca ai cu ce sa te imbraci si ai ce sa incalti si ca ai totul. Ai tot ce te poate face fericita. Altii nu au!
Si cand o sa realizezi cat de multe ai, zambeste. Pentru ca le ai, si poate ca nu le meriti. Poate cineva le merita mai mult decat tine si nu le are, si e drept? Nu e!
Atunci de ce sa nu vedem partea buna. Mereu partea buna. Sa te gandesti ca exista cineva care nu are atatea si care daca le-ar avea ar fii sa le pretuiasca maxim.
Ma uit in oglinda si ma vad. Imi inchid ochii si stiu, ca e intuneric, si atunci in dau seama ca bunica mea a trait 20 de ani in intuneric. Si stii ce? A fost fericita!
Niciodata nu s-a plans. Niciodata.
Si imi zicea : Ema, zi-mi cum arata verdele. Si nu stiam sa-i zic.
Si cum sa nu fii multumit cand traiesti?
De ce vrea lumea marea cu sarea... cand e asa de usor sa te bucuri de simple lucruri.
Pe mine ma doare, cand vad oameni care nu se pot multumi.
Si de ce?
Nimeni nu merita nimic. Cine stabileste cat meriti?
Nu meriti nimic.
Esti un simplu muritor, azi esti si maine poate nu. Iar cand vei trage linie ... Cu ce te alegi? Cu clipe de disperare, cu clipe de chin ... cu clipe de durere, cu clipe de nemultumire, cu clipe de ura, de dispret.
Uita-te la tine. Apreciaza ca traiesti. Apreciaza ca ai toate calitatile ce le ai, apreciaza toate defectele, fara ele n-ai fi tu.
Perfectiunea e in mintea ta.
Nu-ti foloseste la nimic, nimeni nu observa lucrurile ce tie ti se par defecte.
Uitandu-ma la pozele tale, sa arat eu asa mi-as face statuie. Dar nu-mi doresc asta. Imi doresc sa ma iubesc, pentru cum arat si pentru ce is. Pentru ca acum sunt cea mai fericita de pe pamant. Stii de ce? Pentru ca-s multumita.
Pentru ca am si ce nu merit.
Si cand voi trage linia, va fi plina de veselie si fericire. Pentru ca pot sa ma bucur de lucrurile simple.

Gandeste-te! Iti ia maxim 10 minute intr-o zi. Iubeste-te tu pe tine insuti. Asta inseamna perfectiune.

Acum m-ai facut tu sa plang la aceste vorbe. Cel mai mult m-a induiosat acele cuvinte faptul ca ai adus-o drept exemplu pe bunica ta.
Stii? Mi-ar fi placut si mie sa am o bunica care sa ma iubeasca si care sa fie aproape langa mine, dar nu a fost asa. Decat strabunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca care m-a crescut 7 ani de zile si care era ca si bunica ta: o femeie plina de viata si de speranta care niciodata nu se plangea de nimic, ba din contra, traia cu frica in Dumnezeu si imi spunea mereu sa ma multumesc cu ce am.
De fiecare data cand vad o batranica pe strada, pe care lumea, mai mult sau mai putin o observa, mi se inmoaie inima..
Ai dreptate intr-un totul: sunt oameni pe lumea asta care desi viata i-a nenorocit, nu au o mana, un picior, nu vad lumina soarelui, sunt optimisti, zambesc, se bucura, pentru ca ei reprezinta ceva, pentru ca ei pot, pentru ca ei cred.
Iar eu, si altii de genul meu, uitam sa fim noi insine, sa ne iubim cu defectele si cu calitatile noastre, sa stim sa ducem o batalie, sa nu ne oprim, sa continuam.
Frumusetea nu m-a ajutat cu nimic... nu sunt fericita, desi multi ar spune ca ar trebui sa fiu, pentru ca am totul.. Dar ei nu stiu asta..
Mi-ai dat o lectie pe care cu greu o s-o uit si care mi-a deschis ochii, si crede-ma ca meritam o astfel de lectie si iti multumesc.

[inadorabila]

Anterior postat de Mari Stanescu

Acum m-ai facut tu sa plang la aceste vorbe. Cel mai mult m-a induiosat acele cuvinte faptul ca ai adus-o drept exemplu pe bunica ta.
Stii? Mi-ar fi placut si mie sa am o bunica care sa ma iubeasca si care sa fie aproape langa mine, dar nu a fost asa. Decat strabunica mea, Dumnezeu s-o odihneasca care m-a crescut 7 ani de zile si care era ca si bunica ta: o femeie plina de viata si de speranta care niciodata nu se plangea de nimic, ba din contra, traia cu frica in Dumnezeu si imi spunea mereu sa ma multumesc cu ce am.
De fiecare data cand vad o batranica pe strada, pe care lumea, mai mult sau mai putin o observa, mi se inmoaie inima..
Ai dreptate intr-un totul: sunt oameni pe lumea asta care desi viata i-a nenorocit, nu au o mana, un picior, nu vad lumina soarelui, sunt optimisti, zambesc, se bucura, pentru ca ei reprezinta ceva, pentru ca ei pot, pentru ca ei cred.
Iar eu, si altii de genul meu, uitam sa fim noi insine, sa ne iubim cu defectele si cu calitatile noastre, sa stim sa ducem o batalie, sa nu ne oprim, sa continuam.
Frumusetea nu m-a ajutat cu nimic... nu sunt fericita, desi multi ar spune ca ar trebui sa fiu, pentru ca am totul.. Dar ei nu stiu asta..
Mi-ai dat o lectie pe care cu greu o s-o uit si care mi-a deschis ochii, si crede-ma ca meritam o astfel de lectie si iti multumesc.

Perfectiunea e in zambetul tau, si in veselia ta. Reda-ti fericirea. Dezleaga-te din lanturile nemultumirii.
As vrea sa stiu sa iti zic cum sa faci, mi-e teama ca tu esti singura care poti descoperi calea. Si merita Mari, eu sunt o fericita! Chiar cand am nimic.
Da, bunica a fost un om exceptional. Mereu imi spunea ca-s lumina ei. Ea m-a dus prima data la biserica, asa cum zici ca era si strabunica ta, era cu frica lui Dumnezeu, asa era si bunica. Bineinteles, eu m-am pierdut pe parcurs, dupa 8 ani de cor la Biserica. Inca nici acum nu am curajul sa ma intorc.
Bunica radia mereu de fericire. Chiar si cand manca, si nu vedea si dadea pe ea, radea ... si se amuza, si eu radeam cu ea.
Mi-a fost atat de draga. Nu am putut varsa o lacrima la inmormantarea ei, stiam, ca si-a gasit adevarata fericire,adevarata liniste. Ea era tare pentru noi
Sa stii ca sunt lucruri de care merita sa te bucuri in lumea asta. Un trup perfect nu e unul din acele lucruri. E mult mai important sa te iubesti tu pe tine, sa adori fiecare particica din tine, sa iti para rau dupa care fir de par pe care-l pierzi. Eu mi le adun, am o punga plina de fire de par, is parte din mine, o sa imi fac intr-o zi o perna!
Pentru ca tu esti o minune, o dovada de iubire dintre doi oameni, esti dragostea intruchipata.
Iubeste-te Mari, pana la ultima celula. Eu am invatat asta pe cea mai grea cale. Si a meritat din plin.
Esti o comoara de nepretuit. Stii de ce? Pentru ca esti in viata. Nu-ti pierde zilele in nefericire, regaseste-te ... fii fericita cate zile o sa mai ai, bucura-te de cel mai mic lucru. Pentru fericire merita sa traiesti. Fii tu exemplu de viata vie, pentru fiecare din jurul tau, arata-le veselia, bunatatea... Acestea sunt lucruri care trebuiesc pretuite.
Frumusetea e un blestem.
Atitudinea e totul. Cand tu te vei iubi si aprecia la adevarata ta valoare vei straluci.
Hraneste-te, sa radiezi de sanatate.
Si asculta-ma, odata ce ti-ai pierdut din sanatate, nimeni pe lumea asta nu are puterea de a ti-o da inapoi.
Iarta-te, regaseste-te, bucura-te de tine. Fii cea mai importanta persoana din viata ta. Cea mai draguta, cea mai buna, cea mai desteapta, cea mai inteleapta, cea mai intelegatoare. Fii cea mai cea. In viata ta, nimeni nu are dreptul sa fie mai presus de tine.
Viata nu o cream din modelele de revista, nu! O cream pentru a fii fericiti.
Daca tie nu ti-e bine, atunci pentru ce si pentru cine traiesti?

Nu te distruge.
Fii tare!
Fii o luptatoare!
Fii o invingatoare!

Eu sunt aici. Oricand!
Nu-mi multumi niciodata!

[VAmedeea]