[dienusha]

Suna perfect...m-ar tenta un fund mai bombat DAR...nu stiu sa merg pe role O fi greu?

[Adella]

Upsatunci sa iei masuri de protectieeu am cazut de multe ori in funddar eram micutza ,se vindecau repede toate plus inca ceva ,nu iti lua pantalonii preferati pe tine ,eu am rupt cateva perechi

[ianna]

neata

nu e greu

m-a ghidat o prietena in prima zi si apoi eu am invatzat singura...daca stii sa mergi pe patine, pe role nu va fi mare scofala...ca incepi la fel doar ca in loc sa tarai picioru pe gheatza il ridici usor de pe asfalt...si apoi la fel ca pe patine...

Anterior postat de dienusha

Suna perfect...m-ar tenta un fund mai bombat DAR...nu stiu sa merg pe role O fi greu?

[nicol30]

Ce mai faceti?

[dienusha]

Ups....eu nu fac prea bine...am mancat de vreo 2000 de calorii... Am avut un episod de mancat compulsiv (asta se intampla cand nu iau micul dejun inainte de 12) )Teoretic, nu ar trebui sa fie mare problema pentru ca, calculatorul de calorii zice ca am nevoie de 2200 de calorii pentru mentinere. Ma simt ingrozitor de prost oricum. Incerc sa nu fac o tragedie din asta, dar nu reusesc.
Am fost foarte activa azi dar asta nu e o scuza. O sa imi fac plimbarea de seara cand vin parintii copiilor de care am grija (pe la ora 22-23 ), mai nou lucrez 15 ore pe zi....da` nu ma plateste nimeni in plus.
Sunt deprimata...umflata ca un balon...si ma termina psihic singuratatea asta si gandurile... zice cineva "Viata-i grea...da` trece " .
Voi? care cu ce va mai laudati?

[mishutza]

Dienusha,si de ce nu iti ceri drepturile?Lucrezi mai mult,ori bani mai mult,ori zile libere.Banuiesc ca ai un contract ceva,pune-l pe masa in bucatarie si subliniaza in el cu rosu.
Nu ai prieteni?De cat timp esti acolo?

[dietfo0d]

15 ore pe zi ..of ! internet ai acolo sau tst din alta parte?

[dienusha]

O sa profit putin ca am un jurnal....si o sa ma descarc.

Toata "aventura" a inceput in mai anul trecut. Anul trecut ar fi trebuit sa termin facultatea dar ca de obicei, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Cand eram in febra examenelor tata a facut un Accident vascular cerebral care l-a lasat cu partea dreapta a corpului complet paralizata si cu afazie (afazie = incapacitatea dobandita de a comunica prin limbaj verbal si non-verbal si de cele mai multe ori de a intelege ce vorbesc altii). Asta s-a intamplat in timp ce el se afla aici, in Irlanda, la munca (vechea poveste...romanul care se satura de conditiile de acasa, din Romania, si se gandeste sa isi incerce norocul altundeva). Pentru ca au trecut foarte multe ore pana a ajuns la spital, intrase deja in coma la sosirea ambulantei. Evident, trebuia sa vina cineva din tara sa stea cu el la spital...si in eventualitatea mortii (ma apuca plansul cand ma gandesc la asta...) sa aduca cadavrul in tara. acel cineva am fost eu. Nici nu imi amintesc cum am ajuns aici, a doua zi dupa aflarea vestii. Socul cel mai mare l-am avut cand l-am vazut desfigurat, din cauza paraliziei care i-a afectat si fata, si conectat la aparate. S-a trezit din coma la cateva zile si am realizat ca nu poate sa vorbeasca, si nu ma intelege (asta in conditiile in care intotdeauna am avut o relatia speciala cu tata si puteam vorbi despre orice cu el...ne contraziceam pe subiecte de politica, carti citite, etc., cu el am fost prima data sa imi cumpar absorbante, el m-a dus prima oara in viata mea la o discoteca, tot el era cel care imi explica cum e cu viata sexuala, boli etc., atunci mi se parea foarte jenant dar acum imi dau seama cat de deschis a fost cu mine si cat de mult m-au ajutat sfaturile lui). Eram in stare de soc...sa vezi un om pe care l-ai stiut intotdeauna puternic atat de neajutorat, atat de schimbat...e ingrozitor. Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce am simtit. Dar paream puternica, nu credeam ca pot fi atat de puternica. Prima parte a cosmarului a durat 3 luni, atat am stat cu el in spital aici. In perioada asta am avut grija sa imi distrug sanatatea prin alimentatie...care era ca si inexistenta. Vroiam sa slabesc...vroiam sa simt ca mai e ceva ce pot controla in viata mea. Dupa 3 luni, dupa multe formalitati indeplinite...am reusit sa primesc o aprobare sa il aduc acasa cu un transport special, ambulanta-elicopter.
Am ajuns in tara, la un spital..si am facut cunostinta cu sistemul de sanatate romanesc...spagi peste spagi, doctori care se fereau sa vorbeasca, asistente nepasatoare, zile petrecute cu el in spital pentru ca nu vroia nimeni sa ii dea un pahar cu apa sau sa il duca la toaleta. Intre timp am reusit sa ma inteleg cu el...din priviri...petrecusem atat timp impreuna incat il intelegeam din priviri. Si-a revenit cat de cat,putea sa stea in scaun cu rotile, putea spune da si nu...lucruri care par neinsemnate dar care atunci am realizat cat de importante sunt. In perioada asta, m-am dus si eu sa imi fac analize, mi se umflasera ganglionii la gat demarimea unui pumn, pe ambele parti. Diagnostice...nenumarate: Leucemie, Boala Hodgkin, adenocarcinom (cancer), etc. doctorii ziceau ca mai am vreo 2 ani de trait (m-a socat cu cata usurinta o ziceau). Pana la urma s-a dovedit ca aveam sistemul imunitar extrem de slabit datorita sub-alimentarii si stresului. am inceput sa mananc normal, am facut perfuzii, tratamente etc., si m-am pus pe picioare. Intre timp faceam exercitii cu tata, pentru afazie si pentru paralizie...si sunt mandra de rezultate acum.
In Ianuarie am horat impreuna cu al meu iubit sa venim aici, mai fusesem inainte, tata avea cativa prieteni la care puteam sta, etc. Aveam nevoie de bani pentru medicamentele lui tata, pentru spitale si pentru multe altele. Ajunsi aici...eu mi-am gasit de lucru...greu, ca doar e criza si romanii nu au drept de munca. asa ca...lucrez pe un salar mic iar el nu si-a gasit de lucru. Am facut curatenie, am curatat toalete, am maturat strazi, am facut de toate. Lucruri pe care inainte nu le-as fi facut nici la mine acasa. acum lucrez si locuiesc la familia asta...sunt de treaba dar munca e multa si banii putini, orgoliul meu e praf...si lucrez la negru deci ce pretentii pot sa am?
In orele cand nu lucram mi-am facut licenta, horata sa termin facultatea, ca doar nu am invatat toata facultatea degeaba...am luat cazul tatalui meu ca tema de licenta, ca se potrivea profilului facultatii, si luna trecuta am luat 10 cu felicitari la licenta. Vroiam sa ma inscriu si la master...dar nu pot sa ma intorc din nou in tara fara sa imi pierd locul de munca. Prieteni nu am aici...pentru ca nu am avut timp sa imi gasesc si pentru ca locuiesc intr-un orasel foarte mic, fara prea multe posibilitati de a cunoaste oameni. Plus ca in ultima perioada am fost cam deprimata si nesociabila.
Incet-incet incep sa ma obisnuiesc cu situatia, dar sunt frustrata ca aveam atatea planuri pe care nu le-am indeplinit...atatea vise care asteapta sa fie realizate etc. Nu e tarziu inca dar nu stiu pe ce drum sa o mai apuc...am nevoie de o vacanta (undeva in varf de munte daca se poate )!!!!

[dienusha]

Maaaamaa... cat am scris... dap..net am, cand dorm copiii sau cand fac cate-o pauza de 5 minute de la curatenie si alte alea

[dietfo0d]

ti am citit povestea si ....mi au dat si mie lacrimile. imi pare rau pentru tatal tau ...nici nu am cuvinte , nu stiu ce sa zic...esti o fata foarte puternica , te admir ! mult succes in viata , sper sa faci si masterul si tot ce iti doresti tu! sa fii fericita...