[Lavinia17]

Anterior postat de the dream lady

sa stii dara ca exact asa gandeam: ori era totul ori era nimic! sunt foarte constienta ca acest mod de a gandi este total gresit, insa in acele momente ma lasam purtata de o pofta nebuna de a manca si impigeam aceasta rationalitate intr-un coltisor al mintii si il readuceam in prim plan dupa ce terminam tot.
eu ma lupt cu aceasta problema din luna octombrie a anului trecut si uneori am impresia ca ma domina si acest lucru e extrem de frustrant, eu fiind o persoana careia ii place sa detina controlul.
de anul acesta am inceput sa-mi fac si liste care ma ajuta sa analizez fenomenul (ce anume il declanseaza, de ce apelez la el, cum as putea sa ma opresc...).

la mine nu se-ntampla zilnic, insa atunci cand se-ntampla am o stare foarte aiurea.

cred ca o mare parte din motivele pentru care ma refugiez in mancare vine de la partea emotionala: sentimentele si singuratatea. Si e putin ciudat, ca din exterior par o persoana extrem de sociabila, care poate avea tot ce vrea, am o multime de prieteni... insa tot ma simt singura! prin decembrie i-am povestit mamei de toate episoadele acestea si de accesele de bulimie pe care le-am invins relativ usor (mi-am spus ca e o prostie si ca sunt prea desteapta ca sa fac asemenea tampenii) si de mancatul excesiv. Sunt foarte aspra cu persoana mea si nu imi e usor sa recunosc ca am aceasta problema dar exista, asa ca tot ce am de facut e sa o inving! eu sper sa scap de ea pentru totdeauna, fiindca stiu ca daca chiar imi propun pot sa reusesc! ramane doar sa lucrez la acest lucru.

acum a aparut si o persoana importanta in viata mea si parca acest lucru imi da putina putere de a depasi acest moment nefericit din viata mea!

iti multumesc din suflet pentru mesaj si am sa urmaresc in continuare acest topic, fiindca ma regasesc in el si orice sfat e mai mult decat bine venit!

la fel ca si tine sunt si eu,adica sociabila,prieteni am,dar tot singura,da ,ma simt :*.

[the dream lady]

Anterior postat de dara

Dream Lady,

targetul tau de la greutate e prea mic. Tre' sa ai minim 18,5 ca sa fii o persoana sanatoasa. E important si sa afli de ce vrei sa ai corpul perfect si ce crezi ca se va intampla cu tine daca nu il vei avea. Mai gandeste-te daca vrei ca preocuparea pt. silueta sa reprezinte sa zicem 80% din preocuparile tale mentale, fata de un maxim de 25% cat ar fi normal. Adica sa-ti comuti atentia spre alte visuri ale tale, care nu au legatura cu modul in care arati.

Daca poti citeste de la inceput cele 2 subiecte cu binge si jurnalul meu - nu pt. chestiile personale, ci pt. ce am explicat despre problemele de alimentatie.
Adu-ti aminte sa corectezi mereu gandirea 'totul sau nimic' - de cate ori apare.

Pana si dorinta de control e important sa afli de ce o ai si ce crezi ca se intampla fara a controla tot, plus care ar fi probabilitatea ca intr-adevar acel lucru sa se intample.
Iti doresc sa reusesti singura - dar un prim pas este multa documentare despre problema.

Legat de oprit emotiile, citeste de aici in jos: http://forum.slabute.ro/jurnale-slab...tml#post534428

Baftutza!

am sa citesc jurnalul tau fara indoiala, pentru ca asa cum ai zis tu e nevoie de multa documentare.
aceasta dorinta de a controla aproape totul a aparut acum 3 ani, cand am avut un eveniment care mi-a dat viata peste cap. cu toate aceastea am zis ca nu mai vreau sa ma leg de acest eveniment, fiindca e absurd, cu toate ca m-a influentat negativ pe majoritatea planurile...in unele mi-am revenit...in unele inca sunt in curs, cum ar fi si aceasta problema.
legat de target...mi l-am pus asa, fiindca am avut aceasta greutate o buna perioada de vreme si ma simteam foarte bine in pielea mea atunci

[the dream lady]

Anterior postat de Lavinia17

la fel ca si tine sunt si eu,adica sociabila,prieteni am,dar tot singura,da ,ma simt :*.

neatza lavinia!

inseamna ca stii exact prin ceea ce trec, fiindca oamenii care nu se confrunta cu asa situtatie nu reusesc sa inteleaga. la mine doar 2 persoane stiu de aceasta problema: mama si o prietena apropiata, care din pacate nu e langa mine!

mama imi spune mereu ca doar eu pot sa rezolv aceasta problema si ca trebuie sa ma controlez. si stiu asta, insa nu e tocmai atat de usor! oricum i-am declarat razboi acestei boli si sper sa reusesc sa castig multe batalii, daca nu chiar tot razboiul.

tu de cand ai aceasta problema? ai si episoade de bulimie?

te pup!

[Tina]

Buna tuturor!
Mi-a luat ceva sa scriu in acest topic, dar iata-ma. Si eu am episoade compulsive cand ...nu mai are sens sa spun cat mananc: pana si un borcan de unt de arahide, 2 ciocolate, 300g stafide s.a.m.d. De 5 ani nu m-am mai atins se junk food, sucuri, orice porcarie din comert, de 6 luni fara zahar.
De 2 ani fac yoga. In ultimele 2 luni ma confrunt cu mancatul excesiv, de cand am avut prob. cu mutatul la Bucuresti, probleme cu colege de apartamant, s-au rezolvat, am slabit si dintr-o data am inceput sa mananc fara pofta sau foame macar.
Sunt o fiinta optimista, in afara faptului ca nu inteleg cum am reusit sa imi ating toate obiectivele in afara de acela de a slabii.
Sunt studenta la psihologie si mi-am identificat , cred, una dintre cauze - ma simt singura. Nu stiu de ce, familia ma sprijina mult, ma simt iubita de ei, insa nu sunt sociabila cu cei din jur. Poate e o legatura intre toate.

[the dream lady]

Anterior postat de Tina

Buna tuturor!
Mi-a luat ceva sa scriu in acest topic, dar iata-ma. Si eu am episoade compulsive cand ...nu mai are sens sa spun cat mananc: pana si un borcan de unt de arahide, 2 ciocolate, 300g stafide s.a.m.d. De 5 ani nu m-am mai atins se junk food, sucuri, orice porcarie din comert, de 6 luni fara zahar.
De 2 ani fac yoga. In ultimele 2 luni ma confrunt cu mancatul excesiv, de cand am avut prob. cu mutatul la Bucuresti, probleme cu colege de apartamant, s-au rezolvat, am slabit si dintr-o data am inceput sa mananc fara pofta sau foame macar.
Sunt o fiinta optimista, in afara faptului ca nu inteleg cum am reusit sa imi ating toate obiectivele in afara de acela de a slabii.
Sunt studenta la psihologie si mi-am identificat , cred, una dintre cauze - ma simt singura. Nu stiu de ce, familia ma sprijina mult, ma simt iubita de ei, insa nu sunt sociabila cu cei din jur. Poate e o legatura intre toate.

salut tina!

am citit mesajul tau si crede-ma ca ma regasesc in aceste episode, inclusiv in problema singuratii, cu mentiunea ca eu sunt sociabila cu cei din jur. la mine exista o alta problema care ma afecteaza: am stari de nervozitate si deprimare si am acea dorinta stranie de izolare...faza asta tine aproape o zi, dupa care incerc eu singura sa ma mobilizez, dar oricum e foarte aiurea.

asa cum tu ai avut probleme cu colega de camera asa eu m-am mutat in camin si din cauza ca nu mai am sansa de a gati la cuptor si cand vreau eu am ajuns sa mananc numai prostii (3 cornuri cu cioco, 1 iaurt activia cu cereale, covrig cu susan...). si nu pot zice ca mi-e pofta, ci pur si simplu creierul meu reaminteste senzatia de bine din momentul cand mancam corn si atunci eu cedez. de exemplu, acum sunt acasa si am sansa sa mananc cornul respectiv insa nici macar nu vreau...imi e putin greu sa inteleg acum toate aceste lucruri, insa sper sa reusesc cu ajutorul vostru.

mai mult ca sigur exista o legatura intre toate acele trairi si sentimente.

mentionez ca chiar daca am multi oameni in jurul meu am si zile cand nu "am chef de nimeni" si e chiar aiurea, ca apoi ma simt prost fiindca prietenii mei sunt chiar intelegatori si ma cred si atunci cand spun o minciunica ca sa ma scot...

eu una am realizat ca am nevoie de liniste interioara in primul rand si am de gand sa iau masuri cu privire la asta...apoi ma gandeam intr-o perioada sa merg la un nutritionist, insa nu stiu cu ce ar putea sa ma ajute in afara de sfaturi, care sincer le pot primi si de la cele mai "experimentate" si apoi nu pot tine nicicum un meniu prestabilit.

azi, mi-am reinceput un jurnal unde sa scriu trairile mele si am decis urmatoarele lucruri:
- sa apelez la sfaturile unui preot pentru a-mi gasi linistea sufleteasca (am senzatia ca ar fi cel mai in masura sa ma ajute cu privire la "marea mea problema" care a declansat toate aceste stari)
- sa adopt un stil de viata sanatos (m-am saturat de diete si mai ales de cele drastice). dupa un an si 2 luni simt ca nu mai rezist si ca-mi ocupa cea mai mare parte din timp si ganduri aceste lucruri. Ma gandesc sa mananc asa: legume, 1fruct/zi, carne usoara, lactate degresate, oua, cereale si am sa evit dulciurile, grasimile si fainoasele care-mi declanseaza binge eating. simt ca daca chiar imi impun pot sa reusesc si sper sa nu ma insel!

eu cred ca e foarte important sa tratam cauzele care declanseaza binge eatingul si apoi vom reusi sa scapam si de aceasta "boala"

[Tina]

Anterior postat de the dream lady

salut tina!

am citit mesajul tau si crede-ma ca ma regasesc in aceste episode, inclusiv in problema singuratii, cu mentiunea ca eu sunt sociabila cu cei din jur. la mine exista o alta problema care ma afecteaza: am stari de nervozitate si deprimare si am acea dorinta stranie de izolare...faza asta tine aproape o zi, dupa care incerc eu singura sa ma mobilizez, dar oricum e foarte aiurea.

asa cum tu ai avut probleme cu colega de camera asa eu m-am mutat in camin si din cauza ca nu mai am sansa de a gati la cuptor si cand vreau eu am ajuns sa mananc numai prostii (3 cornuri cu cioco, 1 iaurt activia cu cereale, covrig cu susan...). si nu pot zice ca mi-e pofta, ci pur si simplu creierul meu reaminteste senzatia de bine din momentul cand mancam corn si atunci eu cedez. de exemplu, acum sunt acasa si am sansa sa mananc cornul respectiv insa nici macar nu vreau...imi e putin greu sa inteleg acum toate aceste lucruri, insa sper sa reusesc cu ajutorul vostru.

mai mult ca sigur exista o legatura intre toate acele trairi si sentimente.

mentionez ca chiar daca am multi oameni in jurul meu am si zile cand nu "am chef de nimeni" si e chiar aiurea, ca apoi ma simt prost fiindca prietenii mei sunt chiar intelegatori si ma cred si atunci cand spun o minciunica ca sa ma scot...

eu una am realizat ca am nevoie de liniste interioara in primul rand si am de gand sa iau masuri cu privire la asta...apoi ma gandeam intr-o perioada sa merg la un nutritionist, insa nu stiu cu ce ar putea sa ma ajute in afara de sfaturi, care sincer le pot primi si de la cele mai "experimentate" si apoi nu pot tine nicicum un meniu prestabilit.

azi, mi-am reinceput un jurnal unde sa scriu trairile mele si am decis urmatoarele lucruri:
- sa apelez la sfaturile unui preot pentru a-mi gasi linistea sufleteasca (am senzatia ca ar fi cel mai in masura sa ma ajute cu privire la "marea mea problema" care a declansat toate aceste stari)
- sa adopt un stil de viata sanatos (m-am saturat de diete si mai ales de cele drastice). dupa un an si 2 luni simt ca nu mai rezist si ca-mi ocupa cea mai mare parte din timp si ganduri aceste lucruri. Ma gandesc sa mananc asa: legume, 1fruct/zi, carne usoara, lactate degresate, oua, cereale si am sa evit dulciurile, grasimile si fainoasele care-mi declanseaza binge eating. simt ca daca chiar imi impun pot sa reusesc si sper sa nu ma insel!

eu cred ca e foarte important sa tratam cauzele care declanseaza binge eatingul si apoi vom reusi sa scapam si de aceasta "boala"

Dream Lady eu stiu clar ca ne vom "vindeca", insa sa nu privim asta c ape o boala, caci totul depinde de "capsorul" nostru. Eu aplica zilnic metoda intrebarilor. Ma intreb mereu:
Ce ma deranjeaza azi in mine?
Ce imi doresc cu adevarat cand fac asta?
Chiar am nevoie de asta?
Ce as vrea sa schimb?...etc.

[Lavinia17]

@ Dream Lady : Eu am asta de muuult timp,cred ca asa constient de vreo 6-7 ani
Sa sti ca te inteelg perfect.Si la mine mai multe eprs stiu de prblma asta,dar niciuna nu ma intelege.oricum,de vreo 2 zile ma simt ok,dar tot am incomodeaza cva,adica kg ).te puuuup si nu fi trista,cred ca o sa reusim sa ne revenim.Eu maine am consult la endocrinolog s pe urma vedem daca e nevoie de nutritionist.merg si la psiholog,da o incolo de treaba,trb sa iasa ceva)

[Red_Rose]

salut..ce vi-e bine fetelor ca acolo la voi mai sint si psihologi normali si diferiti medici ca la noi chiar daca sint eu nu pot merge la ei cu asa prob,sint sigura ca nu or sa ma ajute cu nimic,nu avem psihologi specializati pe asa ceva.Am mai fost la endocrinologi si unul imi spunea una ,altul altceva,ba am SOP,ba nu am etc..si mai ales am vazut ft bine ca ultimul endocrinolog mi-a dat tratament asa parca cu usurinta si deabia ce s-a uitat la rez analizelor si apoi cind dupa 2 luni am revenit sa vedem ce si cum ea nici nu stia cit timp sa mai beau pastile de alea ,cit sa iau pauza..Se vedea o indiferenta totala fata de problema,clar de pacienti lor si asa li-e totuna )) mai beau si eu o luna siofor si apoi merg sa imi fac USG si merg si la endocrinolog sa vad ce mi-a zice

dar nimeni nu stie,SOP(daca totusi il am) poate avea vrio legatura cu pofta de dulciuri/bingeul etc?

[the dream lady]

Anterior postat de Lavinia17

@ Dream Lady : Eu am asta de muuult timp,cred ca asa constient de vreo 6-7 ani
Sa sti ca te inteelg perfect.Si la mine mai multe eprs stiu de prblma asta,dar niciuna nu ma intelege.oricum,de vreo 2 zile ma simt ok,dar tot am incomodeaza cva,adica kg ).te puuuup si nu fi trista,cred ca o sa reusim sa ne revenim.Eu maine am consult la endocrinolog s pe urma vedem daca e nevoie de nutritionist.merg si la psiholog,da o incolo de treaba,trb sa iasa ceva)

sa ne zici si noua ce-ti zice endocrinologul. si eu am avut zile bune, insa starea de indispozitie nu a disparut, fiindca asa cum ai zis si tu...ma incomodeaza kilogramele in plus (care sunt vreo 10 in 5 luni). si eu ma gandeam sa consul un psiholog, insa eu una mi-am dat seama ca daca eu nu pot sa ma infranez, nu cred ca va reusi altcineva. asta nu inseamna ca la tine nu va fi ok daca mergi

la tine cum a inceput totul??? 6-7 ani??? eu am de 5 luni si nu mai suport sa fiu asa

o zi frumoasa sa ai! te pup

[the dream lady]

Anterior postat de Tina

Dream Lady eu stiu clar ca ne vom "vindeca", insa sa nu privim asta c ape o boala, caci totul depinde de "capsorul" nostru. Eu aplica zilnic metoda intrebarilor. Ma intreb mereu:
Ce ma deranjeaza azi in mine?
Ce imi doresc cu adevarat cand fac asta?
Chiar am nevoie de asta?
Ce as vrea sa schimb?...etc.

ai dreptate! o sa-mi fie putin greu sa nu o vad ca pe o "boala", insa promit sa incerc! stiu ca totul vine din capsor, ceea ce inseamna ca exista un dezechilibru undeva acolo si de aia e important sa realizam acest lucru...
daca ar fi sa raspund la intrebarile tale acum as zice asa:
Ce ma deranjeaza azi in mine? Lipsa de autocontrol si kilogramele in plus
Ce imi doresc cu adevarat cand fac asta? Imi doresc sa scap de senzatia de neliniste...
Chiar am nevoie de asta? Nu am nevoie de asta si de aceea nu inteleg de ce nu ma pot opri asa cum am facut acum 2 luni la accesele de bulimie. Eu cred ca puterea de a infrana aceste lucruri sta in noi, atata timp cat nu intervin si alti factori legati de sanatate.
Ce as vrea sa schimb? Muuulte...as schimba in primul rand viziunea mea asupra mancarii...acum o iubesc, acum o urasc. As vrea sa o privesc ca un aliat care ma ajuta sa traiesc si atat. Apoi, as schimba modul meu de a privi anumite lucruri legate de viata sentimentala...si mai sunt cateva

E foarte buna ideea asta! Cred ca am sa-m fac un folder special pt asa ceva unde am sa-mi pun cateva intrebari zilnic si asa la sf de luna vad daca evoluez macar putin!

oamenii din jurul tau stiu de aceasta problema a ta? te sprijina?