[rommyna]

Anterior postat de Animis23

Romi, eu sunt operata la genunchiul stang, dupa numeroase RMN-uri etc. E normal si vindecat acum, numai ca... ii lipseste o bucatica mica de menisc si rotula e predispusa sa se luxeze, mai ales daca cresc in greutate. Asta inseamna ca poate foarte usor sa imi fuga genunchiul, si ca trebuie sa am grija ce fel de miscari fac, respectiv cum le fac...

In ceea ce priveste increderea.,.. imi dau seama ca I am in a bad place, sort of. Imi dau seama cand povestesc altora ca sunt norocoasa din multe puncte de vedere. Dar... ca oricine, vreau mai multe pentru mine. Si am tendinta sa ma uit prea mult la altii si sa tanjesc la lucruri pe care consider ca nu le am. Imi dau seama ca imi fac singura rau, 90 % din timp, dar ma lupt destul de greu sa imi blochez gandurile astea.

Am inteles cum sta treaba cu genunchiul, nu-ti ramane decat sa fi atenta si sa reusesti sa mai dai cateva kg jos. Cred ca pentru lipsa aia de menisc se pot face niste injectii cu gelatina/ceva tesut conjunctiv ca sa nu frece "os pe os".

Despre celalalt aspect al vietii tale, psihologul de serviciu la datorie


Lasand gluma la o parte, trebuie sa treci cumva peste pasa asta, ca am eu senzatia ca nu esti numai happy happy joy joy, asa cum m-am obisnuit cu tine intr-o perioada. Te inteleg ca vrei mai multe, ca tanjesti dupa acel ceva care s-ar numi normalitate. Iti zic doar sa ai rabdare si sa nu uiti ca fiecareia dintre noi ne lipseste un ceva. O sa-mi permit sa dau chiar exemple dintre noi si sper ca fetele sa nu se supere. Asta asa, din ce am vazut eu.

Dupa cum ai vazut, mai toate vrem sa slabim, sa zicem ca asta-i o "lipsa" comuna, la unele este mai mult, la altele mai putin. Acum sa-ti spun eu ce am constatat pentru fiecare:

- Codruta avea un loc bun de munca, dar era mereu departe de Bub, acum e cateodata mai aproape de el, dar nu are un job si inca nu si-au gasit unde sa stea;

- Ralu are un baiat bun langa ea, are casa, dar nu are serviciu sau ce face acum nu este excat asa cum si-ar dori ea;

- eu pare ca le am pe toate, stiu , dar avem veniturile atat de mici incat rareori ne permitem altceva in afara de mancare (si asta avand in vedere ca ma mai ajuta si mama cu un pachet de acasa cu legume, fructe, carne, lactate). Mi-as dori sa pot face mai multe, sa imi permit o iesire undeva cu sot, o haina pe luna sau sa iau deja multe chestii pentru bebe, dar nu se poate. Cum nu am putut sa luam apartament cu 3 camere si nici sa il intretinem nu ne-am fi permis Si profesional mai vreau multe multe...he he he don't even let me start

Si pe tine te cred. Suferi mult din doua motive: kg si dragoste/Andrei. Te cred ca simti ca-ti lipseste ceva, dar niciuna dintre ele nu este un capat de tara. Tu esti atat de tanara si ai sa vezi ca fiecare din noi vrea ceva din ce are parte cealalta: una vrea dragostea, alta vrea cariera, alta un loc al ei. Ca asa suntem oamenii, mereu nemultumiti de cate ceva. Dar trebuie sa ne dorim mai multe si sa fim impacati cu ceea ce avem si suntem, in acelasi timp. Daca zbuciumul asta interior intre ce avem/suntem si ce ne-am dori este prea puternic, nu numai ca nu putem face nimic, dar ramanem blocati.

Te pup! Sper ca nu te-a deranjat ceva din ce ti-am povestit si sper ca nici pe fete, dar cateodata trebuie sa avem incredere in noi si in soarta noastra..ca totul are sa fie bine, ca noi o sa fim bine si fericite.

[Animis23]

Nu m-a deranjat nimic din ce mi-ai scris. Sunt perfect constienta si de acord cu ce ai zis. Imi dau seama si ca acum sunt un pic PMS si intotdeauna mi se pare lumea dezastruoasa in perioada asta.

Plang din orice momentan. Am plans cand am citit ce mi-ai scris, am plans aseara inainte sa ma culc, etc... M-am saturat si sa o incarc pe mama cu problemele mele pentru ca a fost alegerea mea constienta sa ma mut aici si sa o iau singura de la zero, cum ar veni. Dar imi e greu, uneori si... imi plang singura de mila.

Imi dau seama si ca momentan ma bucur pentru sora mea dar...pur si simplu de ieri, de cand mi-a zis ca are si pisica, parca...JENANT STIU are viata pe care mi-o doresc. Si sunt deznadajduita. In loc sa ma bucur pentru ea si sa fiu convinsa ca o sa imi vina si mie randul, sunt convinsa ca nu o sa am parte de asa ceva. Nu pot sa gandesc pozitiv!

[rommyna]

Nu pot sa dau apreciez la mesajul de mai devreme, decat pentru sinceritate. In rest mi se rupe sufletul. Imi pare rau ca nu pot fi langa tine sa te iau in brate. Crede-ma, daca as sta langa tine, in seara asta m-as intalni cu tine ai n-ai chef

Simi, eu inteleg si PMSing-ul si restul dar tu stii mai bine ca oricine ca SINGURA si unica care are parghiile vietii tale esti tu. Numai tu poti decide incotro merge viata ta si ce poti face pentru asta. nici altii, nici macar Dumnezeu nu poate decide in locul tau si nu poate schimba ceva, oricum nu peste noapte.

Pentru orice lucru pe care ti-l doresti, fa-ti un plan cu obiective realiste si incearca sa te ti de el. Nu te mai condamna atat, nu merita sa tanjesti dupa lucruri fara sa faci nimic. Si cu slabitul vad ca ti-ai propus ceva..super, este super ca vrei, ca te-ai organizat, ca de bine de rau, cu tot cu durere de genunchi si altele incerci, vrei si muncesti sa schimbi ceva.

Pe plan sentimental nu-ti pot da niciun sfat, chiar nu pot. Cred ca nu ti-ar fi placut totusi sa ramai in Buc, sa-ti cauti vreo juma de an de lucru si sa nu gasesti nimic si sa te chinuiesti. Ai fi fost aproape de Andrei, dar situatia ar fi fost la fel.

Incearca sa-ti pui ordine in ganduri, incearca sa te apreciezi pentru atatea lucruri minunate care le ai in viata ta, fi recunoscatoare pentru oamenii din viata ta si gandeste-te ca viata nimanui nu e perfecta, nici macar a surorii tale!

Uite, de exemplu, eu te admir foarte mult cum ai evoluat profesional, cum evoluezi mereu. Si ma bucur enorm pentru tine. Ce ar fi sa stau sa ma gandesc: dar mie ce-mi lipseste de nu am prins asa un job sau mai stiu eu ce?!?! Am colegi care au terminat cu 7 facultatea si au acum salarii de 1500 de euro si, studenti fiind, erau un pic cam habarnisti de toata treaba cu ingineria. Dar asta nu i-a impiedicat sa ajunga sus si bine. Suntem altii, multi, care am terminat cu 9, 9.50, 10 facultatea si suntem toti pe salarii de maxim 2500 de lei (eu nici nu mai zic, cred ca am cel mai mic salariu dintre toti fostii mei colegi) . Nu pare fair play, nu suntem cu nimic mai putin capabili sau mai si mai, dar viata ii da fiecaruia la un moment dat cat vrea ea...sau pur si simplu noi nu avem curajul sa ne luam ce meritam.

Fa-ti curaj Simi si ia ce meriti...si incearca sa fi fericita!

[Animis23]

Ideea e ca am avut si niste ganduri nasoale legate de munca in ultima saptamana.

Anyway, nu zic ca nu sunt multumita de ce am. Consider ca am scopuri destul de clare momentan pe toate planurile. Ceea ce ma frustreaza e cu siguranta faptul ca sunt elemente care realmente nu tin de mine. Eu pot sa fac totul pana la ce nu mai tine de mine, de asta sunt constienta. Ca sa am un sot si un copil, imi trebuie sotul, dar nu pot sa il fac sa se materializeze din neant in fata mea maine. Pot sa fiu deschisa intalnirii, sa ma scot mai mult din casa, sa ma imbrac frumos, sa ma pun intr-o lumina buna si sa slabesc, dar asta nu garanteaza aparitia sau existenta lui. Si eu am probleme cu lipsa de certitudine. Pe mine ma omoara.

In ceea ce priveste scoala si munca am momentan destule pe farfurie, deci nu pot sa spun ca momentan m-as lupta pentru vreo promovare, de exemplu urmatorul meu scop este sa trec cu bine de primul semestru de master.

As fi iesit cu tine, Romi! Ideea e ca...scopul meu nu a fost niciodata sa ma apuc de munca. Puteam foarte usor sa raman in Bucuresti si sa ma apuc de un master, nu aveam nevoie de un job. Numai ca... fiecare lucru se intampla pentru un motiv si are niste motivati personale in spate. Simteam ca am nevoie de o provocare, eram chitita sa plec in Suedia. Mi s-a spus nu din Suedia, asa ca am fost foarte motivata sa spun da ideii de a ma muta la Cluj. Nici nu mi-am cautat de munca in Bucuresti!

Acum evident ca nu are sens sa imi bat capul cu asta. Imi e bine, e adevarat. Undeva intr-un univers paralel avem:

o Simina care face master in Suedia, despartita de Andrei
o Simina care face master in Suedia, cu Andrei langa ea
o Simina care face master in Suedia, intr-o relatie la distanta

o Simina care a ramas in Bucuresti etc. ....
o Simina care nu a avut probleme cu genunchiul
o Simina care e dansatoare
o Simina care a stat pe toata perioada bursei in Japonia...si eventual a prins si marele cutremur!
o Simina care nu a facut facultatea de limbi straine
o Simina care nu l-a cunoscut pe Andrei
o Simina care nu a fost parasita de prima si marea ei iubire....

Si sora mea a trecut prin multe si ii urez tot binele din lume si ma gandesc non-stop la ea si la bebe Letitia si imi canalizez toata energia pozitiva in directia lor.

Dar tot plang ca fraiera, ca atata ma duce capul si sufletul acum!

[rommyna]

Of copile! ...intr-o lume paralela si eu faceam masterul in Japonia...sau eram pe un santier...sau eram divortata sau si sau o mie de idei. Nu te mai gandi la ce nu a putut fi sau la ce-ar fi fost daca!


Noi, pe planeta asta, in viata asta, avem situatia asta! Deci de la ea sa pornim si luam viata inainte. Nimeni nu-ti spune ca nu vei putea face un master sau poate chiar un doctorat in Suedia! Trebuie sa ai incredere in soarta ta. O sa apara si sotul si totul, dar trebuie sa fi optimista si increzatoare. Sincer!

Poate pare urat ce tot te indemn eu, mai ales ca pentru unele persoane pare ca eu le am pe toate. Dar v-am povestit si eu de atatea ori ca am avut o perioada in care eram la pamant rau de tot...credeam ca nu am nimic, nu apreciam nimic...eram asa intr-o mica depresie. Si nu m-a ajutat la nimic starea aia, doar sa renasc si sa vad cu adevarat bucuria si cat de minunata pot fi daca vreau.

Da-ti voie sa infloresti Simi! Da-ti dreptul la fericire! O sa-ti zic lucrul asta de o mie de ori. Zace acum o saptamana - doua, plangi, gandeste-te la ce ar fi fost daca...dar decide intr-o zi sa te uiti in oglinda, in ochii tai si sa zici STOP! Gata Siminel, de azi o sa fiu alt om! Nu uita ca si oamenii fericiti platesc un pret pentru aparenta lor fericire...orice realizare, orice bucurie, orice drum are si obstacole!

Pupici si imbratisari! Nu vreau sa fiu cicalitoare. Daca vrei putem vorbi intr-o zi la telefon, daca te-ar face sa te simti mai bine. Tin la tine si mi se rupe sufletelul sa te vad asa...dar poate o sa renasti din starea asta si o sa te redescoperi

[rommyna]

Si pentru mine..si pentru tine (si promit ca e ultima data cand aduc in discutie subiectul

[Animis23]

Romi, poate am creat o impresie putin gresita... nu stiu cum sa explic.

Nu sunt genul de om care nu isi da voie sa fie fericit, sau nu se bucura de ce are, etc... Pur si simplu simt ca sunt intr-un borcan cu melancolie momentan. E o perioada in care s-au adunat multe. Astept masterul, concediul, nasterea surorii mele, raspunsuri la munca, rezultatele lui Andrei ,toate in acelasi timp.

In general, sunt mai putine deodata. Acum simt pur si simplu ca nu am nimic de care sa ma tin cat ma bat vantul si timpul dintr-o parte intr-alta. Probabil ca saptamana viitoare voi avea raspunsurile la aceste intrebari, nelamuriri si nelinisti. O sa apara cateva altele, da, dar nu sunt tot timpul un ciorchine deodata, cum se intampla acum. Cred ca la asta se rezuma starea mea momentan. Marti termina andrei examenele, tot atunci ar putea naste si sora-mea, si mi-as lua si concediu. Si jumate din chestii s-ar clarifica. You know?

Si da, imi place sa plang, recunosc. Simt ca ma consum foarte bine.
Pun o melodie pe care o voi posta si pe facebook, am ascultat-o pe repeat in dupa-amiaza asta si m-a facut sa zambesc un pic.Si sa plang un pic mai mult, dar imi e tare draga.

[rommyna]

Sper sa treaca cat mai repede si cat mai bine, sa scada melancolia din borcan...sau tu sa evadezi!

[Animis23]

Hello everyone!

Am avut o zi buna la munca, cu multa treaba si multe lucruri rezolvate

Am mancat:

md - o lipie cu un iaurt degresat
pranz - salata cu o pulpa de pui
g1 - o nectarina

Pentru cina poftesc la o portie de cheesecake, si consider ca nu o sa fie asa de grav. Mai ales ca nu m-am omorat cu mancatul zilele astea, din cauza racelii.

Dupa munca plec la teatru, s-a deschis stagiunea! Deja am bilete la 3 piese pe toata durata lunii. Mi-am facut si cererea de concediu, vinerea viitoare ma duc acasa si stau o saptamana intreaga!!! De-abia astept.

Planuiam sa stau in weekend inchisa in casa, dar maine seara o sa merg la colega mea draga de tot acasa, sa jucam ceva...carti, strategie, nu stiu. Dar e genul meu de intalnire pregerata, de care nu am mai avut de muuult parte.

Pupici tuturor si un weekend frumos!

[GCM]

Hello dears...
nope Romi, nu m-a deranjat exemplul tau...mda, today sunt full de love dar fara job si deocamdata stam cu ai lui. Not so good!
Dar alerg si eu pe unde pot in speranta ca vi putea culege din fiecare o directie....culori pt o viata ceva mai colorata decat e acum...si sunt extrem de optimista. Mi s-a scarbit de pus cv-uri s de interviuri...de oferte salariale de 1-200E, si un sec..va sunam noi.
Am calcat in ceva yucky si presimt ca asta e sansa mea. Sper in maxim 1-2 sapt sa vin sa va spun ca am reusit!
Simi scumpo....go for it!E greu tare sa poti sa le ai pe toate, dar nu imposibil. Mie mi s-a reprosat mereu ca-s invidioasa pe sora-mea, pe ce a reusit ea...si crede-ma ca nu e asa. Chiar ma bucur cand o aud ca ii reueste ceva.Am invidiat-o doar pt atentia care o primea din partea mamei..ca eu nu existam pt aia, dar am depasit momentul. Iar acu, la apeoape 26 de ani m-am rupt cu totul de fosta viata...incercand sa imi croiesc una proprie. Mi-e greu, dar nu renunt!!!
Sa ai un concediu superb si sa vii cu vesti bune in ceea ce te priveste!